După primele două volume din Proiectul Infinity, al treilea abordează o gamă largă de subiecte, dar și calitatea povestirilor variază puternic, de la cele scurte și emoționale, la unele lungi și greu de citit.
Colecția începe bine cu Break My Fall de Greg Egan, care inventează un sistem ingenios de propulsie pentru convoaiele de coloniști marțieni. O întreagă familie de asteroizi a fost mutată pe orbitele perfecte, așa încât de‑a lungul traiectoriei spre Marte navele cu coloniști se conectează la fiecare asteroid printr‑un sistem de cabluri și sunt accelerate de rotația acestora spre următorul punct din traseu. Povestirea se desfășoară pe una din aceste transportoare, Baza, sub supravegherea pilotului veteran Heng. O furtună solară neprevăzută forțează convoiul să facă o oprire de urgență la una din stații, iar defecțiunea unui cablu obligă echipajul Baza să organizeze o salvare în stilul Apollo 13. Mi‑a fost cam greu să țin socoteala tuturor pasagerilor, ar fi bine să o parcurg din nou pentru a reține mai bine rolurile fiecăruia, dar în mare povestirea este bine construită și echilibrată. Puncte bonus pentru ideea că calculele pentru salvare sunt făcute pe ceasul unuia dintre pasageri!
The Dust Queen de Aliette de Bodard este legată tot de Marte: de‑a lungul complicatului proces de teraformare, printre lucrători se dezvoltă tradiția organizării unor spectacole care combină furtunile marțiene cu holograme, formând imagini complexe și efemere. Ajunsă la o vârstă înaintată, cea mai talentată artistă, Bao Lan – Regina Nisipurilor din titlu, îi solicită unei tinere o operație delicată de restaurare a amintirilor din copilărie pentru a se putea întoarce pe Pământ la locurile natale din Vietnam. Tânăra Quynh Ha se vede pusă în fața unei decizii grele, nesigură de capacitatea ei de a duce operația la bun sfârșit și nedorind să o piardă pe Regină, ale cărei spectacole aduceau puțina bucurie a coloniștilor marțieni. Ca multe dintre scrierile lui Aliette este axată pe memorie și relația cu trecutul și înaintașii.
The Fifth Dragon de Ian McDonald redă o perioadă agitată din primele zile de dezvoltare ale coloniilor lunare din perspectiva a două prietene, Achi și Adriana, care s‑au cunoscut pe drumul spre Lună. În ciuda temperamentelor diferite și a distanței impuse de angajatori, sau poate datorită lor, cele două devin foarte apropiate. Povestirea reușește să redea natural aspectele traiului lunar, dintr‑o perspectivă personală, de la munca grea și periculoasă la suprafață la deteriorarea constantă a masei osoase, care impune o limită clară asupra traiului pe Lună, la mișcările spirituale ce se nasc în acest mediu nou, la pofta nesatisfăcută de cafea a Adrianei, care este prohibitiv de scumpă din cauza costurilor de transport. O altă idee care mi s‑a părut foarte potrivită este că fiecare muncitor lunar trebuie să‑și plătească accesul la aer, apă, spațiu și web, prețurile acestora variind constant. Deși spre final mi s‑a părut greu de crezut că planul de afaceri al Adrianei ar funcționa (nu pentru că ar fi prost, ci pentru că sunt sigur altcineva s‑ar fi gândit la asta mai devreme), tonul degajat, ritmul alert și ideile bune o plasează printre cele mai bune din colecție.
The freefall sex? Grossly oversold. Everything moves in all the wrong ways. Things get away from you. You have to strap everything down to get purchase. It’s more like mutual bondage.
Kheldyu de Karl Schroeder începe promițător, cu un cercetător-mercenar testând un turn-solar experimental abandonat de ani buni în inima Siberiei, în speranța de a‑l reactiva pentru angajatorul său, Achille Marceau. Ițele se încurcă când o întâlnește la turn pe sora lui Achille, Nadine, care‑l avertizează că planurile lui Achille nu sunt deloc inofensive. Deși tehnologia e interesantă, motivațiile personajelor alunecă rapid în grotesc și neverosimil.
Report Concerning the Presence of Sea Horses on Mars de Pat Cadigan se desfășoară probabil în același univers ca și The Girl-Thing Who Went Out For Sushi din colecția precedentă – și suferă de aceleași probleme: personaje iritante, situații prost explicate. Aici am observat o altă tendință neplăcută, de a folosi abrevieri înainte de a numi conceptul care este prescurtat astfel. De data asta pe Marte, locuitorii Feenixity sunt vizitați de o delegație de pe Pământ printr‑un avatar în formă de păianjen, ceea ce stârnește numeroase bănuieli și încercări de tergiversare. Nu aflăm motivul decât foarte târziu, la sfârșitul povestirii, când îmi pierdusem deja orice urmă de interes.
Hiraeth: A Tragedy in Four Acts de Karen Lord are o perspectivă aparte asupra traiului în spațiu: printre oamenii care trăiesc departe de Pământ, fie ei pe Lună, Marte, sau în coloniile miniere din centura de asteroizi, se răspândește o boală psihică greu de tratat. Hiraeth se manifestă prin deprimare, apoi accese de furie și violență în fazele mai avansate, și pare să fie cauzată pur și simplu de dorul de Pământ. Janik, personajul principal născut pe Lună, este el însuși afectat și încearcă să țină maladia sub control cu implanturi cibernetice tot mai sofisticate. O modalitate de a ne aminti că, indiferent de dorința noastră de a trăi în spațiu, obstacolele s‑ar putea dovedi imposibil de depășit – cel puțin nu fără modificări semnificative ale minții și corpului.
Amicae Aeternum de Ellen Klages este scurtă și simplă, dar cu mai mult impact emoțional decât altele. Corry și Anna, două fetițe de cam zece ani, foarte bune prietene, își spun adio pentru totdeauna, pentru că Corry urmează să se îmbarce pe o navă-generație împreună cu părinții ei cercetători.
Trademark Bugs: A Legal History de Adam Roberts este scrisă sub forma unui tratat legal și nu am reușit să trec de primele pagini. Oricât de bune ar fi ideile, nu pot să urmăresc ceva ce mă face să casc de plictiseală.
Attitude de Linda Nagata se referă la un nou joc popular inventat pentru imponderabilitate. Campionatul anual între cele 12 echipe botezate după lunile anului atrage milioane de spectatori – și e principala sursă de finanțare a stației spațiale private pe care se desfășoară. În timpul unui joc, Juliet observă o mișcare imposibilă a unei adversare și o raportează la comisia disciplinară drept posibil caz de dopaj. Dar, dat fiind interesele în joc, situația se complică rapid. Fără a fi cea mai originală idee, e bine realizată și plăcut de citit.
Invisible Planets de Hannu Rajaniemi este o colecție de amintiri despre lumi de mult apuse, scoase la suprafață de un program rebel din mintea enormă a unei nave interstelare. Nimic demn de reținut.
Wilder Still, the Stars de Kathleen Ann Goonan e cea mai lungă povestire din colecție, deși nici pe departe cea mai bună. Se desfășoară cândva la sfârșitul secolului 21, când tratamentele de longevitate sunt deja o rutină și pe piață au apărut oameni artificiali, creați special pentru slujbe bine definite, cu intelect superior, dar incapabili de acțiuni independente. Una dintre veteranii secolului trecut decide într‑o zi, mai mult dintr‑un impuls de moment, să adăpostească acasă patru AP și să încerce să trezească în ei conștiința de sine și sentimente. Are destule idei bune, dar altele sunt cam fumate și direcția în care evoluează intriga este neclară – nici după ce am terminat‑o nu sunt sigur care s‑a vrut a fi ideea principală.
I open my mouth to tell her that I have the kind of interface she craves – a device that looks like a skullcap – when she reaches out and pulls the numbers from the wall in long shining strands, shapes them, hugs them, and then, to my surprise, throws off her clothes and lurfs them in big luminous blobs over her body with her hands, splashing herself with information. She seems happy.
Ca să‑mi aduc aminte despre ce era vorba în The Entire Immense Superstructure: An Installation de Ken Macleod a trebuit să citesc o recenzie – asta ca să vă faceți o idee de cât de inutilă e. Undeva în viitor, lumea este străbătută de o construcție semi‑biologică misterioasă. Verrall, un ‘artist’ proaspăt externat dintr‑un azil, dispare înăuntru și peste o vreme cineva îi recuperează jurnalul.
In Babelsberg de Alastair Reynolds are un protagonist mai neconvențional: Vincent, o sondă spațială inteligentă, botezată după Vincent van Gogh. Proaspăt întors dintr‑o misiune pe Titan, Vincent, într‑un corp android, face un tur de popularizare a descoperirilor sale. Din păcate, în timpul unui talk‑show moderat de Derek (o mai veche cunoștință din povestirea At Budokan) iese la iveală un detaliu pe care el se străduise să‑l ascundă. O dezvăluire care pe mine m‑a șocat, și pe care Reynolds o îmbracă intenționat într‑o ambiguitate care o face și mai deranjantă.
Hotshot de Peter Watts încheie colecția în forță, povestirea fiind un fel de prequel la The Island. Aici o întâlnim pe Sunday în plină rebeliune adolescentă, înainte de lansarea navei Eriophora din sistemul solar. Deși a fost ajustată genetic și antrenată de la naștere pentru călătorie, Sunday nu se poate hotărî dacă își dorește cu adevărat această viață la limită. Luptându‑se cu dilema liberului arbitru, se îmbarcă într‑o călătorie unică, pe o navă care coboară în coroana solară, promițând pasagerilor experiențe mistice.
Post a Comment