Roger Zelazny - Nemuritorul

Dune al lui Frank Herbert e printre cele mai cunoscute romane SF printre fanii genului, dar probabil mult mai puțini știu că în 1966, când a primit premiul Hugo pentru cel mai bun roman SF al anului, Dune a împărțit distincția cu Nemuritorul, scris de Roger Zelazny. Ca conținut, cele două romane au puține în comun: „Dune” imaginează un viitor îndepărtat, într‑o Galaxie în care locația Pământului s‑a pierdut în valurile succesive de migrare și expansiune prin spațiu; Nemuritorul atacă o temă clasică pentru anii ’60, consecințele unui război nuclear total, dar cu o doză neconvențională de mitologie și umor. De altfel și destinul romanelor a fost complet diferit: în timp ce Dune a devenit un succes mondial, completat cu alte romane și chiar două ecranizări, Nemuritorul a rămas într‑o relativă obscuritate, în ciuda meritelor poveștii și stilului.

Pământul e în majoritate o ruină în lumea romanului, o simplă umbră a gloriei distruse iremediabil de arme nucleare. Continentele au fost transformate în „Locuri fierbinți”, un eufemism pentru radiațiile reziduale, locuite doar de mutanți de origine atât animală cât și umană. Așa cum remarcă chiar unul dintre personaje, Era animalelor stranii a coborât din nou asupra noastră. La fel și epoca eroilor, a semizeilor. Singurele locuri relativ ferite de efectele nocive ale radiațiilor au rămas insulele, unde civilizația se străduiește să supraviețuiască și să reconstruiască un nou sens existenței. O mână de ajutor vine și din partea unei specii extraterestre întâlnite de oameni după holocaustul celor Trei Zile, Veganii, care primesc imigranți umani pe planetele lor și aduc venituri substanțiale din turism Pământului muribund. Dar nu toți sunt convinși de intențiile bune ale Veganilor, iar sosirea lui Cort Myshtigo, dintr‑o familie influentă în societatea Vegană, cu scopul declarat de a face o călătorie în locurile antice și de a scrie o carte pe această temă, e punctul de plecare pentru intriga romanului.

Better plug-in controls in Google Chrome

Sometime between version 7 and 8, Google Chrome added new options for managing plug-ins to the standard browser settings. Next to the usual choices of running plug-ins always or blocking them completely, you get a middle-of-the-road option, ‘click to play’. After a quick Google search, I discovered the feature was first added in version 6, when it was only available as a command line switch, and then got integrated in the user interface in the next version. In version 8 there are only minor tweaks, improving the description in the settings menu and dropping the info-bar that used to pop up on the top of the page every time a plug-in was blocked.

Firefox 4 introduces link previews in the address bar

Following the concepts presented more than a year ago, Mozilla has made big and impressive changes to the Firefox 4 interface, starting with the tabs, now by default on top, the menus – hidden and replaced with the single app menu – and the add-on manager that now opens in a tab.

Another point on the same list: the removal of the status bar. In the latest beta builds I noticed a new feature that will help bring this goal closer to completion: when hovering over a link, the address is previewed in the address bar, next to the URL of the current page. It’s most likely inspired by the Fission extension, which will probably not be updated anymore, given all of it’s features have been included in Firefox 4 – this extension also merges the progress bar into the address bar, like Safari did at one point.

Google Chrome Canary build already up to version 8?

Well, I was planning to write an article about the many new labs features in Google Chrome’s dev and Canary channels. But after I returned home to my personal laptop after more than 2 months, my Chrome Canary browser wouldn’t stop crashing, immediately after starting up. I found that strange, because I didn't have any problems with it on the work laptop, in fact I used it every day – except for the couple of days when an update broke the LastPass login and I had to switch to Firefox.

So I went for the universal solution for crashing software: uninstall it and try a fresh install from the Internet. Except in Control Panel, I noticed something unexpected: the version number listed for Chrome Canary was 8.0.549.0 – in the time it took me to fly back from Munich, Chrome launched a new major version!

Unfortunately, I can’t say a lot about the new features – I didn’t get to see any because of the constant crashes, both on Windows 7 and on XP. One thing that could be new is a nice desktop notification I got before even starting any of the Chrome versions on the laptop, saying something like “A new version of Chrome is available, would you like to try it now?”. I think it’s built in the Google updater that runs in the background. I didn’t take a screenshot, but it could pop up later – I expect a new minor version pretty soon to fix all these crashes on Windows.

Brizzly improves web interface before Twitter*

In spite of the increasing competition from the new Twitter web interface, the third-party clients are still alive and well, adding their ideas to the Twitter ecosystem. Today my favorite Twitter client, Brizzly, released an update with an impressive – and much awaited – set of improvements. Like other much more notorious bloggers, I started to write about it on Google Buzz, but soon I began discovering other small changes and switched to a full blog post; besides, Brizzly deserves one.

How to add label-specific feeds to Blogger

A couple of months ago I wrote an article explaining how to add a auto-generated page based on a label to the Blogger standard widget. It proved fairly popular: it’s the most commented post my blog until now, tied with an older one about Google Reader’s “Send To” feature. I complained back then that I didn’t found a way to add the label-specific feed to the page, making it even more like a stand-alone mini-blog. In the mean time I gained more experience with Blogger’s template system and so discovered a way to add these extra feeds.

As most of the advanced tweaks, this will require manually editing the blog template, so it’s probably a good idea to back the original up first. Afterwards head on to the ‘Design’ section in the Blogger dashboard, switch to the ‘Edit HTML’ tab and check ‘Expand widget templates’. Here search for the following line, which is responsible for generating the standard feeds (RSS, atom and comments) on the blog:

<b:include data='feedLinks' name='feedLinksBody'/>

Isaac Asimov – Sfârșitul Eternității

Dacă Asimov e cunoscut în principal pentru ciclurile monumentale Roboții și Fundația, eu consider una din povestirile lui mai rar menționate drept cea mai bună realizare a sa, prefațând în același timp celelalte romane într‑un mod original. Poate tocmai această originalitate, ieșirea din tiparele cu care cititorii s‑au obișnuit la Asimov, a contribuit atât la relativa obscuritate cât și la calitatea ei.

La prima vedere, „Sfârșitul Eternității” e un viitor alternativ complet independent și poate fi parcursă fără nici o cunoștință despre celelalte opere ale lui Asimov. Mai ambițioasă decât Fundația, Eternitatea se aventurează mult mai departe în viitorul posibil al omenirii, pe sute de mii și milioane de ani. Dar acest viitor e fundamental diferit de majoritatea viziunilor oferite de autorii SF: în loc să părăsească Pământul pentru a cuceri stelele, oamenii trăiesc în continuare pe planeta originală. Diversele societăți și culturi care în alte romane se dezvoltă în spaţiul extraterestru, aici se înșiruie în viitor, secol după secol. Singura conexiune dintre ele: Eternitatea, o organizație aproape exclusiv masculină care se folosește de călătoria în timp pentru a ține acest întreg eșafodaj temporal într‑un echilibru instabil.

Concepția despre natura timpului e de asemenea deosebită și cât se poate de potrivită ideii romanului: în loc de ramificarea incontrolabilă în nenumărate universuri alternative, cum presupune mecanica cuantică că ar fi urmarea unei modificări temporale, timpul Eternității e flexibil și docil ca o coardă de vioară care vibrează după cum îi comandă maestrul. Sau ca un copac a cărui creștere viitoare e controlată tăindu‑i din timp anumite ramuri, înainte ca acestea să strice armonia generală a coroanei. Iar acesta este și scopul Eternității: să asigure supraviețuirea și bunăstarea majorității oamenilor, eliminând deviațiile nedorite ca de exemplu un număr crescut de consumatori de droguri. Totuși, binele multora nu vine fără un preț: ca efect secundar, modificările elimină și dezvoltări științifice și culturale excepționale, ca să nu mai vorbim de miliardele de ființe umane ale căror vieți se schimbă sau chiar dispar, ca și cum n‑ar fi existat niciodată. Această continuă intervenţie preventivă este principalul motiv pentru care oamenii au rămas după atâtea milenii pe Pământ și societățile de‑a lungul liniei temporale se pot înțelege cu ușurință în ciuda diferenţelor inevitabile.

Personajul principal este Tehnicianul de vârf Andrew Harlan, una dintre activitățile de bază ale Eternilor, alături de Sociologi, Calculatori, Statisticieni. Tehnicienii sunt agenții de teren, cei care călătoresc efectiv în timpul normal pentru a efectua Schimbările de Realitate, în timp ce ceilalți contribuie la identificarea problemelor de rectificat și la calcularea celei mai bune acțiuni, a Schimbării Minime Necesare care să asigure Răspunsul Maxim Dorit. Din acest punct de vedere, organizația se apropie simțitor de A Doua Fundație și de conceptul psihoistoriei, care se bazează și ea pe tehnici matematice pentru a realiza o predicție probabilistică a viitorului. Însă Eternitatea are în plus posibilitatea de a‑și verifica rezultatele aproape imediat.