La începutul anului am făcut o mică excursie peste hotare în interes de serviciu și normal am avut nevoie de un taxi până la aeroport. Discuția cu șoferul în timpul (surprinzător de scurt!) cât a durat drumul a ajuns inevitabil la subiectul deplasării mele în străinătate. Destinația mea dintotdeauna, Germania, a fost criticată pentru preocuparea excesivă cu cariera și viața profesională a locuitorilor ei, moment în care șoferul a făcut o afirmație care mi-a atras atenția: dacă ai avea așa vreo 6-7 vieți s-ar merita să tragi la greu într-una din ele
. Ea m-a dus imediat cu gândul la cartea pe care o aveam cu mine ca provizie pentru orele de zbor și cele două seri lipsite de acces la Internet și de programe TV interesante, volumul II din Steaua Pandorei de Peter F. Hamilton.
Aceasta e una dintre cele două mari idei pe care se bazează universul autorului: ce-ar fi dacă știința medicală a viitorului, combinată cu cibernetica, ne-ar oferi “tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”? Pe de o parte tratamente periodice de reîntinerire rezolvă orice boală, cauzată de bătrânețe sau chiar de ereditate, iar de moarte se ocupă implanturi cerebrale care stochează amintirile și personalitatea fiecăruia, pentru a le transfera într-un nou corp clonat în eventualitatea unui accident nefericit. Chiar dacă corpul original e pierdut definitiv, copii de siguranță suficient de dese asigură că un “reviat” nu pierde mai mult de câteva zile din existența lui anterioară. Și astfel fiecare individ are la dispoziție un număr teoretic nelimitat de noi începuturi și oportunități, de la o nouă slujbă la o viață de relaxare completă, de la un nou partener de viață la mutarea pe o altă planetă. Iar moartea “adevărată” e limitată la lumile încă nedezvoltate de la marginile Commonwealth-ului uman.
Cealaltă premisă este o adevărată revoluție în domeniul fizicii elementare, care permite omenirii să se extindă val după val în galaxie prin intermediul călătoriilor prin găuri de vierme. Descoperirea lor la începutul secolului XXI e detaliată într-un mod original în capitolul introductiv, lăsând temporar cititorului impresia că povestea se îndreaptă într-o altă direcție. Găurile de vierme joacă un rol crucial în desfășurarea acțiunii, aducând omenirea față în față cu cel mai de neînduplecat dușman întâlnit în decursul istoriei ei, dar și cu cel mai viclean.
Din fundalul general al societății Commonwealth-ului mai fac parte câteva rase de extratereștrii misterioși, de la Silfenii cu înfățișare demonică și filozofie aproape budistă la o gigantică Arcă spațială dotată cu conștiință, plus o inteligență artificială de origine umană, care s-a retras de bună voie din societate, dar păstrează contactul cu evoluția oamenilor prin câțiva indivizi aleși special.
Toate aceste elemente se îmbină natural, creând între paginile cărții un univers credibil și consistent care lasă cititorului impresia că este o urmare logică a lumii actuale după trecerea câtorva secole. Nu lipsesc nici măcar intrigile politice din Senat și actele de terorism. Iar urmașul Internetului din zilele noastre, Unisfera, e integrat în aproape toate aspectele vieții cotidiene, intrându-le oamenilor pe sub piele (la propriu!), așa cum ne-am și aștepta de la o lume a viitorului. De altfel, Hamilton pare să-și manifeste acest talent pentru detalii și integrarea lor într-o imagine clară de ansamblu și în alte lucrări, cum ar fi trilogia Night's Dawn. Ca și autorul acestei recenzii, aș clasa fără prea mari îndoieli Steaua Pandorei aproape de ciclul Dune din punct de vedere al realismului viitorului alternativ imaginat de autor.
Până și planetele prezentate sunt construite cu atâta minuțiozitate încât aproape ajung personaje de prim rang ale povestirii. Spectrul lor variază de la lumi hiper-industrializate (The BIG15) până la adevărate rezervații ecologice destinate uzului personal al unei singure Dinastii. Hamilton prezintă și informații istorice despre colonizarea și dezvoltarea lor, în multe dintre ele putând fi recunoscute extensii ale țărilor sau popoarelor de acum de pe Pământ.
În ciuda complexității romanului, acțiunea poate fi încadrată fără mari probleme în genul “space opera”. În mod paradoxal, la început oamenii nu dețin nici o navă spațială cu echipaj uman, nici măcar în scopul explorării. Legăturile fizice și informatice între planete se fac exclusiv prin intermediul găurilor de vierme, traversate de căi ferate! Pe de altă parte, în stilul SF-ului “hard”, autorul oferă mai multe viziuni fantastice ale unor structuri artificiale, construite de oameni, dar și de extratereștri, unii dintre ei necunoscuți sau dispăruți între timp din galaxie. Una dintre acestea constituie chiar intriga romanului, și anume “cutia” care a închis cu mulți ani în urmă Steaua Pandorei. Pentru investigarea acestui mister umanitatea își asumă riscul unei expediții de explorare a zonei cu o navă “clasică”, în cursul căreia “cutia” se deschide, cu consecințe deloc faste pentru Commonwealth. De aici acțiunea accelerează până la sfârșit și prefer să las cititorii să descopere singuri cele mai incitante părți. Ba chiar le-o recomand!
Ca să închei în același context în care am început, odată ajuns la aeroport în sala de îmbarcare am descoperit la librăria de acolo o ofertă pentru ambele volume, plus un al treilea, cu al patrulea în pregătire! Atunci mi-am dat seama că povestea nu se va termina la capătul celor mai mult de 500 de pagini care mă așteptau în rucsac. Deși pe de o parte dezamăgit să mă știu brusc mult mai departe de finalul operei, entuziasmul a învins, căci urmau mai multe aventuri fantastice și în același timp atât de realiste. Mai târziu am descoperit că autorul lucrează la o nouă trilogie în același univers ficțional, plasată la 1500 de ani după evenimentele din Steaua Pandorei. O serie care merită într-adevăr urmărită de fanii SF de oriunde!
Actualizare: Această recenzie a apărut între timp și în noua secțiune SF de pe bookblog.
Post a Comment