14 July 2019

Max Gladstone – Two Serpents Rise

in Bucharest, Romania
Max Gladstone - Two Serpents Rise

La granița între continentul ars de soarele tropical și apele oceanului, Dresediel Lex își duce viața tumultoasă de metropolă sub amenințarea constantă a lipsei de apă. Înainte de Căderea Zeilor Quechal, Stăpânul Mărilor Qet oferea locuitorilor toată apa de care aveau nevoie, desalinizând oceanul cu magia lui divină – în schimbul unor sacrificii umane periodice. Acum rolul zeilor a fost preluat de corporația Regelui Roșu, magicianul care condusese asaltul împotriva vechii ordini. În această masivă organizație alimentată de magie, postul de manager de risc al lui Caleb Altemoc îl conduce la un rezervor infestat cu demoni Tzimet și la întâlnirea cu o alergătoare misterioasă, pe care în ciuda protocolului o lasă să fugă de la locul incidentului. În timp ce Regele‑în‑Roșu se pregătește de o mega-fuziune corporatistă care ar trebui să asigure furnizarea de apă pentru oraș timp de decenii bune, Caleb încearcă să descopere identitatea femeii de la rezervor – și cine avea interes să testeze măsurile lor de apărare contra demonilor atât de aproape de încheierea contractului dintre Red King Consolidated și Heartstone.

The sun died, devoured by the rolling ocean. Dresediel Lex bloomed from its death, like a flower on a grave. Pyramids and skyspires cast light into darkness. The arteries of commerce glowed. In an office atop the obsidian pyramid where he once broke the gods, the King in Red sipped coffee and watched the city his power made possible, the city his radiance illuminated.

Dacă în primul roman al seriei am explorat coasta de est a unei Americi ficționale eliberate de jugul zeilor, Two Serpents Rise ne duce pe coasta de vest, într‑o metropolă care ar putea fi Los Angeles, dar cu o cultură inspirată de azteci și mayași, de la panteonul însetat de sânge la jocurile populare, similare cu pelota/ullamaliztli. Deși sistemul magic e același, situația din oraș este cu totul alta. Față de Alt Coulumb, unde Zeul Kos conduce în continuare, mai nou alături de consoarta lui Seril, vechii zei Quechal au fost alungați complet din Dresediel Lex, venerarea lor fiind înlocuită de birocrația magicienilor, care nu mai are nevoie de sacrificiile umane. Asta nu înseamnă însă că în oraș domnește armonia: puținii zei care au supraviețuit, alături de ultimul lor preot, Temoc, tatăl lui Caleb, organizează atentate teroriste și sunt constant vânați de forțele de ordine. Atmosfera generală aduce astfel mai mult a secolul XXI decât în romanul precedent, care părea mai apropiat de epoca industrială.

01 July 2019

The New York Times: “Zuckerberg’s So-Called Shift Toward Privacy”

At the moment, critics can (and have) held Facebook accountable for its failure to adequately moderate the content it disseminates — allowing for hate speech, vaccine misinformation, fake news and so on. Once end-to-end encryption is put in place, Facebook can wash its hands of the content. We don’t want to end up with all the same problems we now have with viral content online — only with less visibility and nobody to hold responsible for it.

It’s also worth noting that encrypted messaging, in addition to releasing Facebook from the obligation to moderate content, wouldn’t interfere with the surveillance that Facebook conducts for the benefit of advertisers. As Mr. Zuckerberg admitted in an interview after he posted his plan, Facebook isn’t “really using the content of messages to target ads today anyway.” In other words, he is happy to bolster privacy when doing so would decrease Facebook’s responsibilities, but not when doing so would decrease its advertising revenue.

Zeynep Tufekci

I’m very much behind on my blog writing, but this seems a good time to link back to this story. As with Facebook’s plans for a global currency, an earlier report that the company plans to integrate its separate messaging apps was confirmed in March by an official statement from Mark Zuckerberg. There are many possible unintended consequences, but what struck me most was that the majority of reactions were negative, whereas back in 2016, when Apple refused to break the encryption of an iPhone at the request of the FBI, the public opinion side with Apple. To me, it seems fundamentally a very similar case: a private company is making information encrypted, essentially hiding it from potential law enforcement inquiries. Has the public opinion really shifted to view this as a complex issue, warranting a nuanced solution? Or it’s just the knee-jerk reaction of ‘we trust Apple more than Facebook’? I fear it’s still much more the latter than the former…

Quartz: “The fundamental problem with Silicon Valley’s favorite growth strategy”

We live in a global, hyperconnected world. There is incredible value to companies that operate at massive scale. But those companies have responsibilities that go with that scale, and one of those responsibilities is to provide an environment in which other, smaller companies and individuals can thrive. Whether they got there by blitzscaling or other means, many of the internet giants are platforms, something for others to build on top of. Bill Gates put it well in a conversation with Chamath Palihapitiya when Palihapitiya was the head of platform at Facebook: A platform is when the economic value of everybody that uses it exceeds the value of the company that creates it.

The problem with the blitzscaling mentality is that a corporate DNA of perpetual, rivalrous, winner-takes-all growth is fundamentally incompatible with the responsibilities of a platform. Too often, once its hyper-growth period slows, the platform begins to compete with its suppliers and its customers. Gates himself faced (and failed) this moral crisis when Microsoft became the dominant platform of the personal computer era. Google is now facing this same moral crisis, and also failing.

Tim O’Reilly

Great article about the issues with Silicon Valley’s insistence of focusing on fast growth and scale above anything else. While Google is discussed in more detail, Facebook also fits the bill of a platform competing with its content suppliers – and it doesn’t even do that in a consistent manner. As for Uber and Lyft, both highlighted as examples of scaling gone wrong, the poor performance of their recent IPOs should serve as a warning for future companies to avoid these sort of tactics and focus on more sustainable growth strategies.

30 June 2019

Mo Yan – Baladele usturoiului din Paradis

in Bucharest, Romania
Baladele usturoiului din Paradis | Humanitas

În anii ‘80, planificarea comunistă centralizată – deși asta e o caracterizare generoasă pentru ceva ce nu a fost niciodată mai mult de o serie de decrete lipsite de justificare economică – își arată latura negativă în provincia Paradis. După ce mai înainte le indicase să cultive usturoi pe toate terenurile, guvernul interzice vânzarea usturoiului, lăsându‑i pe lucrători cu recolta nevândută, și cu prea puține alternative. În ciuda deceniilor de control și teroare din partea Partidului, sătenii se revoltă împotriva conducerii, ducând inevitabil la represalii violente.

Aș vrea doar să spun câteva lucruri despre „marea compasiune”. În ultimii ani, „starea de compasiune” a devenit o formulă la modă, așa cum era acum ceva vreme expresia „nostalgia ultimă”. Firește că și eu știu că a avea compasiune este de bine, însă noi nu avem nevoie de starea aceea în care, după ce tocmai ai terminat de mâncat un pui de porumbel prăjit, te duci degrabă să îngrijești aripa rănită a unui porumbel; nu avem nevoie nici de starea de compasiune stereotipă, emoționantă, pe care o întâlnești în filmele sovietice cu război sau în producțiile de la Hollywood; nu avem nevoie nici de genul acela de compasiune pe care o arată întreaga societatea când revarsă iubire asupra unui urs panda bolnav, fără să‑i pese însă de nenumărații oameni care, săraci fiind, își așteaptă moartea acasă. Compasiunea nu înseamnă doar că în fața suferinței îți păstrezi inima bună și o stare de superioritate; compasiunea nu înseamnă că am văzut sânge și imediat mă ia cu amețeală sau strig în gura mare: „Am să leșin!” Mai mult, compasiunea nu înseamnă că trebuie să te ferești de păcat și de mizerie.


Romanul este o specie literară uriașă, cu mii și zeci de mii de înfățișări. Aici se găsesc și miei, și păsărele, se găsesc și lei, și crocodili. Nu poți, din pricină că leul a mâncat mielul sau crocodilul a mâncat păsărelele, să spui că aceste animale sunt nemiloase. La fel, nu poți, din pricină că leul și crocodilul își dezvăluie iscusința atunci când vânează sau se desfată atunci când prind prada, să spui că acești prădători sunt neîndurători. O lume în care nu există decât miei și păsărele nu este o lume adevărată; un roman în care există numai oameni buni nu este un roman adevărat.

23 June 2019

Amin Maalouf – Samarkand

in Bucharest, Romania
Amin Maalouf Samarkand la Editura Polirom

Într‑o seară de început de mileniu în Orientul Mijlociu, tânărul erudit Omar Khayyam sosește în cetatea Samarkand, și nimerește imediat în mijlocul unei încăierări, unde apără un vârstnic acuzat de blasfemie de o ceată intolerantă,. Duși în fața cadiului, Omar se bucură imediat de recunoaștere și respect, spre surpriza și neplăcerea oponentului său. Povestea sa, pe care autorul o imaginează plecând de la faimosul său volum apocrif de versuri, Rubaiatele, alternează de‑a lungul vieții între faimă și prigonire, între lumea eterică a științei și poeziei și cea concretă a violenței, războiului și urii.

— Ascultă, tinere prieten, Preaînaltul ți‑a dăruit tot ce poate dobândi mai de preț un fiu al lui Adam, inteligența, arta cuvântului, sănătatea, frumusețea, dorința de cunoaștere, de a te bucura de existență, admirația oamenilor și, presupun, suspinele femeilor. Sper că El nu te‑a lipsit de înțelepciune, înțelepciunea tăcerii, fără de care nimic din toate astea nu poate fi prețuit sau păstrat.

— Ar trebui să aștept să ajung bătrân ca să spun ceea ce gândesc?

— Până în ziua în care vei putea să spui tot ce gândești, vor fi avut vreme să îmbătrânească urmașii urmașilor tăi. Trăim în epoca tainei și a fricii, trebuie să ai două fețe, una s‑o arăți mulțimii, iar pe cealaltă ție și Creatorului tău. Dacă vrei să‑ți păstrezi ochii, urechile și limba, uită că ai ochi, urechi și limbă.

Romanul în sine se compune din două părți, ca două fețe ale unei monede, din păcate nu de aceeași valoare. De vreme ce‑și propune să urmărească călătoria zbuciumată prin istorie al volumului de rubaiate, undeva după jumătate ne despărțim de autorul lor, Omar Khayyam, și sărim în viitor la începutul secolului 20, când printr‑o serie de peripeții în Persia, manuscrisul ajunge la bordul Titanicului și se scufundă odată cu el.

19 June 2019

The Verge: “Facebook’s Calibra is a secret weapon for monetizing its new cryptocurrency”

Underpinning all of this will be the security and transaction verification Facebook promises its blockchain-based Libra network will provide. There will also be a real identity component to mitigate the risks that Libra will be used to facilitate crimes. Another company could theoretically build an anonymous Libra wallet, though, so the mitigation here is primarily to Facebook’s reputation.

Weil says Calibra will require you sign up with a government-issued ID, and Facebook’s digital wallet will also provide fraud protection and a public commitment to never share your financial details or transaction history with the social network’s advertising divisions. In other words, your Facebook account data will largely be kept separate from your Calibra account.

Nick Statt

Yesterday we received confirmation of an earlier rumor about Facebook developing its own currency, and nothing about this announcement made me change my initial impressions on the idea. After the recent scandals, data breaches and revelations uncovered over the past years, how would anyone in their right mind trust Facebook with their financial transactions, and possibly their earnings and savings?!

Light Stalking: “Back Button Focus–How it can Transform your Camera Craft”

On many cameras, you can assign any button for focus. However, for back button focusing to be efficient, you need to assign a button that is comfortable and instinctive. Usually, this going to lie under the thumb of your right hand. As your index finger is triggering the shutter, your thumb should be on the back focus button.

One of the best options for assigning the focus is the AE/AF button. In normal mode, this works in the same way as a half press of the shutter button, but by assigning it to back button focus, we can dedicate it solely to autofocus.

Jason Row

Since I’m on the subject of cameras, I think this focusing technique is well worth mentioning. I’ve first heard about it last autumn from photographer Brendan van Son, during a workshop in Crete. At first I was pretty skeptical, as it seemed relatively complicated to use two separate buttons for focusing and exposure. But after a while curiosity got the best of me; I enabled the setting (here are instructions for Canon cameras) and took the time to accustom myself to the new workflow (it didn’t take very long, maybe a couple dozen exposures). And now I must confess I’m fully convinced it’s superior to conventional focusing and I don’t imagine myself returning to the old way of doing things! The article above talks more about the benefits when using continuous focus, and I’m eager to test this out when I get a chance, because until now I haven’t been able to make good use of continuous focus.