30 December 2018

Brandon Sanderson – Warbreaker

in Bucharest, Romania
Brandon Sanderson - Warbreaker

În Hallandren, Curtea Zeilor se pregătește să primească o nouă regină, soție a atotputernicului Rege‑Zeu Susebron, pentru prima oară o prințesă de sânge regal, prima născută a regatului Idris, conform tratatului de pace semnat în urmă cu douăzeci de ani. Spre surprinderea tuturor, Regele Dedelin o trimite în locul Vivennei pe sora mai mică a acesteia, Siri, parțial ca pedeapsă pentru comportamentul ei răzvrătit, parțial pentru că simte că va avea nevoie de sfatul fiicei mai înțelepte în caz că Hallandren decide să reia ostilitățile împotriva micului regat Idris. Contrariată de decizia tatălui ei, și simțind că i s‑a refuzat rolul pentru care se pregătise de la naștere, Vivenna părăsește regatul pe ascuns, punându‑și în minte să‑și salveze sora din ghearele monstruosului Rege‑Zeu. În Hallandren intră în contact cu rețeaua de informatori a tatălui ei și angajează un grup de mercenari pentru a plănui răpirea lui Siri. În acest timp, sora ei mai mică învață să navigheze labirintul de intrigi de palat care se țese pe numeroase nivele de la zei până la preoții și servitorii lor, și descoperă că utilitatea unei consoarte la această curte este limitată la a produce un moștenitor.

Brandon Sanderson e unul dintre cei mai apreciați autori de fantasy la vremea actuală, dar din punctul meu de vedere, asta a fost de departe cea mai proastă carte a lui pe care citit‑o. Aproape totul, de la personaje la intrigă și la sistemul magic mi s‑a părut facil, fără profunzime și previzibil. O distanță ca de la cer la pământ între romanul anterior, Three Parts Dead, care te face să simți magia ca pe ceva viu, miraculos, extraordinar, și acesta, care se târâie de la o premisă banală și se împiedică la fiecare pas de regulile alambicate inventate de autor. Sau poate mai bine zis, ca să păstrez metaforele romanului, o distanță ca de la un veșmânt nou, plin de culoare, la o cârpă veche și folosită.

23 December 2018

Max Gladstone – Three Parts Dead

in Bucharest, Romania
Max Gladstone Three Parts Dead (Craft Sequence Book 1)

După ce a fost expulzată brusc și violent din Universitatea Ascunsă, ucenica vrăjitoare Tara Abernathy se întoarce în satul natal, unde încearcă să ducă o viață modestă, lipsită de magie. Dar un raid asupra satului îi lasă fără unul din puținii lor apărători, așa că Tara se hotărăște să ajute în modul în care știe cel mai bine: aducând la viață corpul ucis pentru a putea păzi din nou comunitatea. Din păcate pentru bunele ei intenții, vecinii ei nu văd cu ochi buni asemenea activități, și Tara e salvată de la o linșare iminentă de Elayne Kevarian, un asociat important la firma de necromanție Kelethres, Albrecht, and Ao. Împreună zboară spre Alt Coulumb, unde Elayne, cu Tara drept asistent provizoriu, a fost însărcinată de firmă cu o afacere delicată: executarea testamentară a zeului orașului, puternicul Kos De‑a-Pururi-Arzătorul, care, în ciuda onorificului său, a decedat brusc într‑o noapte, lăsând în urmă numeroase contracte de onorat și mistere de dezgropat.

By the grace of fortune (or something else), she landed three mere miles from what passed for an oasis in the Badlands, a stand of rough grass and brambles clustered around a brackish spring. She couldn’t walk, but made the crawl by sunrise. Caked with dirt and dried blood, she dragged herself over sand and thorn to the muddy pool at the oasis’s heart. She drank desperately of the water, and to pull herself from death’s brink she also drank the life of that desolate place. Grass withered beneath her clutching fingers. Scrub bushes shrank to desiccated husks. The oasis died around her and she crumpled to the arid earth, wracked with wounds and deep illness. Dream visions tore at one another in her fever, lent strength and form by her proximity to the Crack. She saw other worlds where the God Wars never happened, where iron ruled and men flew without magic.

Three Parts Dead a așteptat ceva să‑i vină rândul după ce am cumpărat‑o, dar m‑a prins după ce am citit un singur capitol și după ce am terminat‑o pot să spun că demult n‑am mai citit o carte așa de antrenantă și distractivă. Cu tonul înțepător și ritmul rapid mi‑a adus aminte de aventurile lui Bobby Dollar; tematica și universul în sine, unde oamenii interacționează constant cu zeii și încearcă să se sustragă de sub controlul lor, se apropie mult de City of Stairs. Spre deosebire de romanul din urmă, unde zeii au fost deja îngenuncheați și societatea a evoluat timp de decenii în lipsa lor, aici conflictul dintre divinități și magicieni, cei care au smuls secretele zeilor pentru a le folosi împotriva lor, e încă în toi. După un șir de războaie violente, Lumea Nouă a fost aproape complet eliberată de sub controlul divin, în timp ce cea Veche rămâne fieful lor (o referință destul de transparentă la Eurasia și Americi, mi s‑a părut mie), cu Alt Coulumb prins între aceste două lumi în conflict, ultimul oraș condus de un zeu de pe coasta Lumii Noi (cel mai probabil New York‑ul acestei lumi alternative).

17 December 2018

9to5Mac: “Apple will stop reporting unit sales for iPhone, iPad and Mac from next quarter”

On the call, Luca Maestri said that “number of units sold in a quarter is not representative of underlying state of business.” This reflects slowing unit sales growth in key products — the iPhone grew 0% in units this quarter — and Apple’s expanding reliance on services for ongoing sales growth.

As part of these changes, Apple will now report overall total revenue and cost of sales. The ‘Other Products’ business is being formally renamed to “Wearables, Home, and Accessories”, comprising products like Apple Watch, Beats and HomePod. It also means it incorporates products like the iPod touch… which doesn’t exactly fit into any of those three categories.

Benjamin Mayo

Guess I won’t be doing another sales forecast for Apple products this year… nor for the foreseeable future.

Still, this was to be expected, given that iPhone sales (that generate the majority of Apple’s revenues) have been stagnating for the past four years, and their other main products have performed even worse. Markets have reacted badly to the news, especially as it’s been accompanied by warnings of missed sales expectations for the 2018 holiday quarter, and some analysts predict stock prices will continue on the down turn. It even allowed Microsoft to overtake Apple as the most valuable company at the end of November.

12 December 2018

Vulture: “The Netflix Binge Factory”

Mysterious though it may seem, Netflix operates by a simple logic, long understood by such tech behemoths as Facebook and Amazon: Growth begets more growth begets more growth. When Netflix adds more content, it lures new subscribers and gets existing ones to watch more hours of Netflix. As they spend more time watching, the company can collect more data on their viewing habits, allowing it to refine its bets about future programming. “More shows, more watching; more watching, more subs; more subs, more revenue; more revenue, more content,” explains Ted Sarandos, Netflix’s chief content officer. So far, it’s worked spectacularly well: Netflix has gone from around 33 million global subscribers before House of Cards premiered to over 125 million today. Wall Street analysts have predicted Netflix could flirt with 200 million subscribers by the end of 2020; by 2028, one Morgan Stanley analyst has said, 300 million is possible. “The thing that keeps me up at night is scale,” says Sarandos. “It’s a mind-boggling amount of programming that’s being produced here. How do we keep scaling it?”

One answer is cultural. “I’m building a team that’s oriented as saying ‘Yes’ in a town that’s built to say ‘No’,” Sarandos says. That’s not just New Age–speak. It’s practical. To stimulate volume, Sarandos and Holland have put in place an extraordinarily decentralized development and production pipeline, one that allows Netflix to operate like ten or 15 semi-independent entertainment companies — whose output all happens to be distributed by a single service.

Josef Adalian

Fascinating inside look at Netflix, from their culture to the metrics used internally to decide whether a particular show is successful or not.