Charlie Jane Anders – Six Months, Three Days
O poveste despre relația între doi clarvăzători, un el care percepe un singur viitor fix pentru întreaga lui viață și o ea care vede o multitudine de posibilități și încearcă să influențeze lucrurile pentru a obține cursul favorabil pentru ea. Evident, amândoi știu încă dinainte când se vor întâlni, cum va decurge și cum se va sfârși relația; el acceptă pentru că e singura opțiune pe care o vede, ea pentru că se așteaptă la o anumită revelație după despărțirea lor, care n‑ar apărea dacă nu ar trece prin cele șase luni și trei zile de relație. E o modalitate interesantă de a pune față-în-față două perspective vechi de când lumea, destinul și liberul-arbitru, dar cumva povestirea în sine nu convinge, personajele sunt prea fixate în propriile opinii și la final simți că nu ai aflat nimic nou, ci doar ai citit banalități dintr‑o relație eșuată – ba mai rău, una despre care toată lumea știa de la început că nu va funcționa!
There are a million tracks, you know. It’s like raindrops falling into a cistern, they’re separate until they hit the surface, and then they become the past: all undifferentiated.Michael Swanwick – The Dala Horse
Plasată undeva în Scandinavia într‑un viitor post-apocaliptic, are un aer de legendă nordică, cu o fetiță trimisă de urgență de părinți să se adăpostească peste munți la bunici, ajutată de o desagă vrăjită, o hartă vorbitoare și un căluț de jucărie. Pe drum această Scufița-Roșie nu dă peste lupul cel rău în pădure, ci peste un trol urmărit la rândul lui de Regina Zăpezii. Probabil cea mai echilibrată din colecție, cu un ton perfect potrivit de poveste pentru copii care ascunde însă orori înfiorătoare.
This is where we made our mistake
, he said. First we taught things how to talk and think. Then we let them inside our heads. And finally we told them to invent new thoughts for us.
James Alan Gardner – A Clean Sweep With All The Trimmings
O poveste cu gangsteri și păpuși antiglonț în care răufăcătorii provin din spațiu; în mare previzibilă și repetitivă, cu aceleași scene cu împușcături și evadări. O salvează doar glumele seci și ironia din gândurile și replicile personajului principal, un gangster a cărui principală ocupație este curățenia de la locul crimelor.
I think of other things I can tell her to do, and she will likely perform those actions too, and once again I feel as sad as a sack, although this time it is for Kitty, not me. She is a book everyone gets to write in except herself.Matthew Sanborn Smith – Beauty Belongs to the Flowers
În viitorul apropiat în Japonia, tânăra Miho se confruntă cu o serie de crize: pe de o parte tatăl ei este pe moarte din cauza unei infestări accidentale cu naniți din laboratorul în care lucra și, cu o loialitate de modă veche, refuză să‑și acuze firma și să ceară compensații materiale, astfel încât după decesul lui Miho și mama ei vor rămâne în scurt timp fără bani; pe de alta tânărul de care e îndrăgostită din copilărie, Ichiro, a respins‑o pentru o femeie artificială, Aimi, cu pielea și corpul de o perfecțiune imposibil de atins. De departe cea mai bine dezvoltată dintre povestiri, cu numeroase informații despre tehnologia viitorului, de la mașini electrice la roboți și fluxuri de informație accesibile practic oriunde, dar și cu reflecția asupra contrastului dintre frumusețea eternă artificială și cea trecătoare, dar vie. Totuși ritmul nu a fost cel mai potrivit, autorul a încercat să strângă prea multe într-un pachet prea mic – inclusiv rememorări ale relației dintre Miho și Ichiro – și astfel povestea sare prea repede între scene și emoțiile conflictuale ale tinerei, gonind spre finalul puternic, dar cam strident. Cred că ar beneficia de o anume rescriere, cu mai mult spațiu și o rearanjare a scenelor pentru mai multe claritate.
Miho felt sad that the man didn’t understand. New flowers don’t ever wilt. You can appreciate their beauty so much longer.
The old man smiled, holding the flower out to her once more. When is the last time someone of your generation appreciated anything so much longer
?
Yoon Ha Lee – A Vector Alphabet of Interstellar Travel
Fără să fie o povestire în sensul obișnuit, reunește fragmente dintr‑o cronică fictivă a zborului interstelar, cu variatele modalități în care diferite rase au ajuns la călătoria către stele, și mai ales cum au integrat‑o propriilor culturi și temperamente. Foarte interesantă și ca idee generală, și prin fragmentele în sine, care se citesc remarcabil de bine în ciuda dimensiunilor reduse, de doar câteva pagini fiecare. Mă gândesc chiar că, deși ar putea fi extinse în povestiri mai complexe, și‑ar pierde ceva din perfecțiunea lor miniaturală.
One small civilization claims to have invented a stardrive that kills everyone who uses it. One moment the ship is here, with everyone alive and well, or as well as they ever were; the next moment, it is there, and carries only corpses.Paul Park – Ragnarok
O saga în versuri în stilul celor nordice, plasată într‑o Islandă post-apocaliptică. Eu citesc foarte rar poezie în română, cu atât mai puțin în engleză, așa că nu am reușit să găsesc voința de a parcurge mai mult de câteva pagini. În orice caz dacă autorul a simțit nevoia să‑și prezinte povestirea într‑un format atât de neobișnuit pentru science-fiction, am o vagă bănuială că acesta e singurul lucru remarcabil la ea…
Nnedi Okorafor – Hello, Moto
Undeva în Nigeria, trei prietene combină vechea magie africană cu tehnologia modernă pentru a crea trei peruci care le îndeplinesc dorințele influențându‑i subtil pe cei din jur. Destul de repede Rain își dă seama că perucile au scăpat de sub control, amplificând violența și corupția țării, și încearcă să le dezactiveze cu un virus fără știrea celorlalte două. Dacă există o metodă bună de a combina magia și știința într‑o poveste sunt destul de sigur că nu e asta!
Harry Turtledove – Shtetl Days
Într‑un viitor alternativ în care Germania nazistă a învins în Al Doilea Război Mondial și controlează aproape toată lumea, o întreagă industrie s‑a format în jurul recreării fidele a unor momente din trecut, ca de exemplu un sat polonez din secolul 19, în care actorul Veit Harlan și soția sa Kristi joacă rolul unor evrei cucernici. Ideea e interesantă, deși departe de a fi originală – cred că istoriile alternative în care Al Treilea Reich învinge sunt cele mai răspândite în acest gen – jucând pe cartea că de vreme ce nazismul și‑a distrus toți inamicii are nevoie de unii noi, chiar dacă doar virtuali, pentru a‑și păstra legitimitatea. Ba mai mult, cu timpul actorii încep să se identifice cu rolurile lor, pe care e drept că le joacă mai mult decât petrec în viața reală ca cetățeni naziști; încep să aprecieze sentimentul de comunitate și relațiile pe care le dezvoltă în pielea evreilor, ba chiar să accepte învățăturile Torei. Totuși mare problemă a povestirii este lipsa acțiunii: deși ocupă aproape jumătate din volum, nimic demn de remarcat nu se întâmplă, și m‑am forțat să o termin, deși mi‑era destul de clar că n‑o să se schimbe până la final. Dacă Beauty Belongs to the Flowers ar fi meritat mai mult spațiu, această povestire ar merge mai bine redusă la jumătate, și chiar și așa are toate șansele să fie plictisitoare.
Because what was Wawolnice but a Frankenstein village of Jews? It wasn’t meant to have come to life on its own, but it had, it had. So far, the outsiders hadn’t noticed.disponibilă online pe site‑ul editurii Tor
Post a Comment