David Brin - Stones of significance

Am descoperit povestirea aproape din întâmplare pe Kindle; o cumpărasem împreună cu altele, iar apoi uitasem de ea. Acțiunea are loc într‑un viitor îndepărtat, post‑singularitate, în care tehnologia avansată le permite oamenilor să se identifice cu zeii; Pământul chiar e numit în povestire Paradis. Ca și în Aristoi, simbioza dintre conștiința umană și puterea de calcul artificială duce la o augmentare și compartimentare a minții, cu diverse straturi fiecare cu responsabilitatea sa – deși aici acestea nu au individualitate, ci sunt mai mult niște subprocese cu nume generice (house, prudence, cortex, seer, oracle). Prosperitatea societății se bazează pe capacitatea de a previziona evenimentele viitoare – de unde secțiunea mentală oracle, iar personajul central e unul dintre experții care produc simulări masive ale lumii trecute și viitoare. Cealaltă premisă a povestirii, caracteristică pentru Brin, este acceptarea în societate drept cetățeni atât a inteligențelor artificiale cât și a unor inteligențe animale – simieni și cetacee.

To predict is human… but to be right is divine.

Între aceste două tendințe se naște intriga povestirii: o facțiune dorește ca drepturile de cetățean să fie acordate și personalităților virtuale din simulări. Deși propriile estimări îi arată că majoritatea va fi în curând în favoarea ideii, eroul se vede nevoit să caute o metodă prin care această propunere să fie respinsă; alternativa ar fi să se trezească peste noapte cel mai mare despot din istorie, asuprind nenumărate miliarde de „suflete” simulate. Astfel apar întrebări legate de natura realității și conștiinței umane, a limitelor dintre existență și non‑existență, dar din păcate povestirea nu oferă aproape nimic care să nu fi fost deja imaginat de alții și dezvoltat mai pe larg. Însuși contextul în care sunt puse întrebările e atât de distant față de umanitatea actuală încât nu le pot considera mai mult decât niște speculații ezoterice. Situația e înrăutățită de relativa pasivitate a personajului central, care pus în față cu probabilitatea crescută de a pierde nu găsește nici un contra‑argument original, ci se lansează în mai multe simulări, agravând problema pe care încerca s‑o rezolve. O povestire scurtă și ușor de parcurs, dar la fel de ușor de uitat.