Robert Harris - Marioneta

Într‑o Anglie aproape identică cu cea contemporană, trăind sub spectrul terorismului, un „scriitor din umbră” este angajat să finalizeze memoriile fostului prim-ministru britanic Adam Lang după moartea bruscă a predecesorului său în această poziție, Mike McAra. Cariera lui Lang a fost controversată din cauza sprijinului necondiționat oferit de acesta politicii externe americane și războiului împotriva terorismului, ajungându‑se până la acuzații de crime de război din cauza răpirii și torturării unor suspecți de terorism în timpul mandatului său. Presați de timp și dornici să profite de atenția publică generată de posibilul proces, editorii memoriilor grăbesc orarul publicării și trimit noua umbră la reședința actuală a lui Lang pe insula Martha’s Vineyard. Aici umbra se trezește în mijlocul atmosferei tensionate înăuntru de un triunghi amoros între Lang, soția Ruth și Amelia Bly, detașată de la Oficiul Guvernului, și de presă și un cerc de protestatari în afara zidurilor. Iar discreția extremă care se păstrează în privința manuscrisului memoriilor nu pare deloc de bun augur.

În caz că nu ați urmărit evenimentele politice ale ultimului deceniu poate nu e evident cine a fost modelul pentru Adam Lang. Paralelele cu Tony Blair sunt numeroase, nu numai la nivelul general al intrigii, dar și în detalii, ca de exemplu existența memoriilor, a fundației Adam Lang sau chiar numărul de copii. Evident, e și multă ficțiune la mijloc, în special aducerea în fața Tribunalului de Crime de Război, precum și soarta finală a lui Lang din roman.

Eu nu numai că extrag de la oameni povestea vieții lor, eu înfățișez o formă a acelor vieți care era adeseori invizibilă; uneori le dau vieți pe care ei nici măcar nu au știut că le‑au avut. Dacă asta nu este artă, atunci ce e?

Pe ansamblu cartea e departe de a fi o capodoperă. Probabil cea mai mare inovație e punctul de vedere unic al „scriitorului din umbră”, care contribuie cu talentul scriitoricesc fără a fi însă menționat ca autor la lansarea memoriilor; un străin care e introdus brusc în lumea puterii internaționale și care în scurt timp trebuie să rezoneze cu clientul său și să transpună trăirile și motivațiile lui într‑o formă literară de succes. Romanul se citește ușor și autorul reușește să păstreze suspansul bine dozat până la final, unde intervine o răsturnare de perspectivă specifică pentru romanele de gen. Stilul lasă însă pe alocuri de dorit; accentele de sarcasm se potrivesc, dar abundența de comparații devine obositoare, mai ales că uneori găsește unele de‑a dreptul ridicole. Cine ar compara o vânătaie cu o supernovă?! Acțiunea și revelația motivului pentru politica atât de pro-americană a lui Adam Lang sunt cam neverosimile și relativ ușor de anticipat; o teorie standard a conspirației cu spioni, mesaje ascunse și trădări. Adevăratele dedesubturi ale evenimentelor recente nu le vom afla decât mult mai târziu – dacă le vom afla vreodată – când multe din personalitățile direct implicate vor fi dispărut de mult din viața publică.

Și dacă el nu știa precis ce simțea acum, chiar în timp ce le simțea, cum te puteai aștepta să le știe în zece ani de‑acum? Până și reacția lui în acest moment avea să trebuiască să i‑o fabric în locul lui. Avea să trebuiască să o simplific pentru a o face plauzibilă. Avea să trebuiască să mă folosesc de propria imaginație. Într‑un sens, avea să trebuiască să mint.

Ceea ce mi s‑a părut mult mai interesant la roman au fost – destul de rarele – reflecții asupra meseriei de „scriitor din umbră”, care adaugă un aer mai autentic. Ar fi și de așteptat, de altfel, ca autorul să știe despre ce vorbește, de vreme ce asta e meseria lui. Atitudinea personajului principal, care nu‑și dezvăluie nici un moment numele, probabil pentru a sublinia ideea de amenințare personală la adresa lui, față de opera lui se schimbă radical de‑a lungul romanului. De la siguranța de sine a unui profesionist începe să descopere că punerea în scris a vieții și carierei lui Adam Lang e mai complicată decât se aștepta. Fostul prim-ministru e o persoană complexă și înconjurată de secrete care‑i fac munca scriitorului din umbră mult mai grea decât pentru clienții precedenți, până la a recunoaște la un moment dat că nu poate reda o situație în scris fără a o reformula complet, schimbându‑i inevitabil semnificația. E aici un adevăr de neînlăturat al fiecărei istorisiri, fie ea oficială sau fictivă: oricât de amănunțită, oricât de rapid și fidel înregistrată, ea nu va putea captura în totalitate momentul, ea va fi mereu o aproximare, o refiltrare prin conștiința povestitorului și a cititorului. În esență fiecare carte e un univers paralel, mai mult sau mai puțin apropiat de realitate, dar niciodată confundându‑se cu ea.

O carte nescrisă este un încântător univers de posibilități infinite. Dar scrie un cuvânt și imediat devine pământean. Așterne o frază și este la jumătatea drumului de a fi ca oricare altă afurisită carte care a fost scrisă vreodată.

Am scris recenzia în cadrul campaniei vALLuntar a editurii All. Dacă doriți să contribuiți, cea mai simplă cale e să lăsați un comenariu mai jos, fiecare valorează trei minute de voluntariat.