Philip K. Dick - We Can Remember It for You Wholesale

Sursă de inspirație pentru două blockbuster‑e hollywood‑iene – puternic modificate față de textul original – povestirea e una din multele care exploră ideea de realitate din perspectiva lui Philip K. Dick. Douglas Quail e doar un funcționar mărunt, dar cu un vis măreț, la limita obsesiei: să viziteze planeta Marte! Dacă din salariul lui nu poate spera să plătească vreodată o călătorie reală spre planeta roșie, în lumea povestirii există și alternative mai accesibile, cum ar fi să implanteze amintirea unei excursii. Așa că Douglas ajunge să bată la ușa Rekal, Incorporated pentru o asemenea intervenție. Dacă ați văzut vreunul din filme vă așteptați deja la ce urmează: în timpul operației, specialiștii Rekal descoperă amintiri ascunse în mintea lui Quail despre perioada în care fusese un agent secret într‑o misiune pe Marte – amintirile fiind însă suprascrise mai târziu pentru a se păstra secretul misiunii.

Kirsten reminded him of this at least once a day and he did not blame her; it was a wife's job to bring her husband down to Earth.

Până aici povestirea a fost interesantă, cu ritm alert și câteva fraze amuzante; mai apoi însă își pierde orice simț al măsurii și alunecă rapid în neverosimil. Nimic neobișnuit pentru Dick, dar dezamăgitor pentru mine ca cititor, pentru că avea potențialul de a fi la fel de bine închegată ca și The Minority Report. Contrar filmelor, Quail nu se comportă ca un erou de acțiune și decide rapid să se predea poliției, pentru a-i fi rescrisă din nou memoria. Cu această ocazie se descoperă un alt nivel și mai adânc al minții lui, noi amintiri identice cu scenariul pe care se pregăteau să-l implanteze și care se materializează rapid în lumea reală – ca și cum Quaid ar recrea lumea din jurul lui în funcție de ce‑și imaginează la un moment dat. Poate asta a fost și rostul povestirii, să se desfășoare de fapt în interiorul minții lui, dar asta anulează orice reguli, orice pretenție de scop sau concluzii. O altă slăbiciune deranjantă, destul de comună la Dick, este disparitatea extremă în tehnologie: oamenii au nave interplanetare, șoferi androizi, posibilitatea de a edita memoria și a citi gândurile cuiva la distanță, dar nimeni n‑a inventat ceva mai bun decât mașina de scris?! Din păcate povestirea rămâne doar o idee bună cu o realizare confuză.

After all, an illusion, no matter how convincing, remained nothing more than an illusion. At least objectively. But subjectively quite the opposite entirely.