Alastair Reynolds este unul dintre scriitorii de science‑fiction care se descurcă la fel de bine cu proiectele mari, întinse pe numeroase romane, cât și cu povestiri scurte și de impact. Undeva la jumătatea drumului între extreme se găsește ceva mai neobișnuit, o trilogie formată din nuvele care se desfășoară într‑un univers complet, deși destul de similar cu Revelation Space.
După ce s‑au răspândit de‑a lungul și de‑a latul Galaxiei timp de zeci de mii de ani, omenirea s‑a fragmentat în diverse facțiuni și culturi, fără ca vreuna să găsească o cale de a depăși limita dură a călătoriei cu viteza luminii. Cei mai avansați, the Waymakers, au reușit doar să împânzească stelele cu o rețea de tuburi în interiorul cărora spațiul însuși se mișcă cu o viteză aproape de limită – o variantă de tub Krasnikov, după cum explică Sayaca în prima povestire – permițând navelor care folosesc Căile să ajungă la destinație în câteva zile în timpul relativ al navei. Dar chiar și așa majoritatea stelelor rămân în afara rețelei și sunt greu de atins. Cu timpul, până și Constructorii Căilor au decăzut și cunoștințele despre Căi s‑au pierdut. Atunci când începe prima nuvelă din serie, singura civilizație galactică umană este Cohorta, care folosește uriașe nave generație – swallowships, asemănătoare cu lighthugger‑ele din Revelation Space – pentru a traversa spațiul. Rolul Inhibitorilor e aici jucat de misterioșii Huskers, o rasă de cyborgi al cărei unic scop pare a fi exterminarea totală a oamenilor.
Hideaway
Merlin și fratele lui, Gallinule, au fost salvați dintr‑un atac Husker asupra planetei lor natale, Plenitude, de nava Starthroat sub comanda căpitanului Quail. În zbor prin spațiu de‑a lungul unei Căi, Merlin este hotărât să descopere procedura de a pătrunde în Căi folosind syrinx‑urile, artefacte de pe vremea Constructorilor. Dar eșecurile lui repetate care duc la pierderea prețioaselor syrinx‑uri îl pun într‑o poziție proastă în fața consiliului navei și experimentele lui sunt interzise. Atunci când se descoperă că traiectoria navei îi duce direct spre un roi Husker, echipajul are de luat o decizie dificilă: încearcă să fugă într‑o altă direcție, cu un alt roi în spate, sau să se ascundă în următorul sistem solar? Hideaway se desfășoară într‑un ritm rapid și desfășoară mai multe idei din fizica cuantică și tehnologii futuriste, deși majoritatea sunt împrumutate din Absolution Gap: urmărirea prin spațiu, gigantul gazos care ascunde o anomalie, o civilizație dispărută care a lăsat în urmă un sistem extins de tuneluri, comunicarea cu un univers paralel prin unde gravitaționale, palatul care se călătorește pe suprafața planetei urmărind un corp ceresc. Chiar și așa, este interesant de urmărit cum Reynolds reușește să construiască o poveste nouă folosindu‑se de aceleași elemente în alt context.
Minla’s Flowers
Ca povestire de interludiu între începutul legendei lui Merlin și finalul său, aceasta își permite să exploreze alte teme în afara misiunii asumate de Merlin în partea întâi. Forțat de o defecțiune neidentificată să părăsească brusc Calea, Merlin și nava lui Tyrant se refugiază pe prima planetă întâlnită pentru reparații. Și aceasta victimă a unui atac Husker, scoarța falsă construită drept camuflaj într‑o epocă mai avansată tehnologic a fost fragmentată în câteva continente plutitoare. Societatea a decăzut la un nivel pre‑industrial și e într‑un război continuu între locuitorii de pe platformele din aer și cei de dedesubt. Mai grav, observațiile lui Merlin arată că Calea din vecinătate se apropie periculos de steaua centrală a sistemului; în câteva decenii aceasta va fi destrămată de forțele gravitaționale uriașe care separă Calea de spațiul normal. Înduioșat de întâlnirea cu micuța Minla, Merlin se hotărăște să‑i ajute să evacueze sistemul condamnat, oferindu‑le tehnologia necesară zborului spațial. Dar, ca într‑un manual despre Prima Directivă a Flotei din Star Trek, intervenția lui nu are efectele scontate, ba chiar dimpotrivă. O lecție scurtă, dar violentă, despre responsabilitate și intoleranță, despre cum interesele pe termen scurt pot devia atenția de la necesitățile pe termen lung și despre cum oamenii își pot pierde inocența și integritatea în numele unei cauze, oricât de dreaptă ar părea ea, transformându‑se pe nesimțite în tirani. Contrar majorității trilogiilor, unde partea a doua e de obicei mai slabă, păstrând scenele impresionante pentru final, aici aș zice că numărul doi e mult mai bună decât părțile care o încadrează, pentru că folosește universul ca fundal pe care construiește un mesaj puternic și de sine stătător.
Merlin’s Gun
După nenumărați ani de căutări, Merlin se apropie de scopul călătoriilor sale, o veche armă a Constructorilor de Căi care îi poate opri pe Husker‑i odată pentru totdeauna. Războiul vechi de zeci de mii de ani nu merge bine pentru Cohortă, care pierde încetul dar sigur colonii și nave‑mamă. În trecere printr‑un sistem pentru a intra într‑o altă Cale, Merlin o salvează pe Sora, unica supraviețuitoare a unei nave distruse de Husker‑i și o primește drept însoțitoare pe ultima etapă a drumului. Cam previzibil, cei doi devin amanți, nu înainte ca alter‑ego‑ul digital al Sorăi să descopere mici nepotriviri în jurnalele lui Merlin care pun la îndoială povestea lui. În stilul caracteristic, Reynolds păstrează pentru sfârșit revelații importante, pe de o parte despre originea Husker‑ilor, pe de alta despre scopul original al armei. Miza finală se dovedește a fi mult mai mare chiar decât supraviețuirea oamenilor și încheierea unui război multimilenar; și într‑o reluare a temei din povestirea precedentă, personajele sunt puse în fața unei alegeri complicate de care depinde acum viitorul Galaxiei.
Deși lungimea mai redusă nu lasă loc de multe detalii, Reynolds reușește să construiască un univers complex și necruțător și îl populeze cu scene grandioase și realizări tehnologice demne de orice roman hard SF. Dacă dimensiunile romanelor lui sunt poate intimidante, o asemenea serie de povestiri scurte poate fi un punct de plecare la fel de bun în aprecierea stilului său.
Post a Comment