Roger Zelazny - The Hand of Oberon

Urmărind unicornul, Corwin, Random și Ganelon ajung în fața unui alt Pattern și își dau seama că acesta este de fapt modelul original și Amber‑ul în care crescuseră este doar prima dintre Umbre, cea mai fidelă proiecție a acestei surse ascunse. O pată neagră corespunde Drumului Întunecat și în centru se găsește un Atu cu o figură nouă, în care Random îl recunoaște pe fiul său de mult dispărut, Martin. Acum devine clar că în Amber există un trădător, cel care a confecționat Atu‑ul, l‑a chemat pe Martin și l‑a înjunghiat, sângele lui murdărind perfecțiunea Pattern‑ului pentru a deschide Drumul Întunecat oștirilor Haosului. În timp ce Random însoțit de Benedict pleacă în căutarea fiului său – presupunând că mai e în viață – Corwin se întoarce în Amber pentru a încerca să descopere identitatea trădătorului și să‑l împiedice să‑și finalizeze planurile împotriva Amber‑ului.

The enemy of the moment is not as important as our own inner weakness. If this is not mended we are already defeated, though no foreign conqueror stands within our walls.

A patra carte din serie combină cu succes elemente din celelalte trei: deși intrigile și dezvăluirile continuă în același ritm alert ca în partea precedentă, avem parte din nou de mai multă acțiune, în special dueluri individuale, ca la început. Odată ce trădătorul e demascat, undeva pe la jumătatea romanului, și foștii lui aliați se întorc împotriva lui, ceilalți frații se coordonează pentru a‑l împiedica să se acordeze cu Giuvaierul Judecății, ceea ce i‑ar da puterea să distrugă Amber‑ul și să recreeze lumea după propriile dorințe. Nici una din tabere nu reușește însă o victorie deplină, ci doar decât să pareze loviturile celeilalte – altfel unde ar mai fi suspansul pentru partea finală? Totul se desfășoară, din nou, într‑un interval de o zi sau cel mult două și la fiecare pagină se simte tensiunea, voința unora de a‑și apăra viața opunându‑se cu voința trădătorului de a schimba lumea din temelii. Sfârșitul vine cu o nouă revelație care să păstreze interesul crescut pentru volumul următor, deși de data asta Zelazny a lăsat destule indicii din care s‑ar fi putut deduce din timp acest secret – inclusiv titlul romanului.

The Hand of Oberon marchează de asemenea transformarea completă a lui Corwin din aventurierul mânat de ură și mândrie din primele părți într‑un personaj matur, motivat de datoria sa față de Amber, de dorința de a păstra ordinea lumii pe care o cunoaște. Nici el nu conștientizează prea bine asta până la discuția cu Viale, soția oarbă a lui Random, care scoate abil la iveală aceste gânduri încă nerostite. Mai apoi, vizitându‑l pe Dworkin, Corwin se oferă să parcurgă Pattern‑ul original în încercarea de a‑l restaura, deși efortul l‑ar putea omorî – o altă dovadă a altruismului său. Nu lipsesc din roman motivele comune seriei: reîntoarcerea pe Pământ, meditațiile asupra oamenilor și motivațiilor lor, cu referiri recurente la Freud, pe care Corwin îl consultase demult în încercarea de a‑și recăpăta memoria. Aici Corwin se gândește în treacăt la trădător, la cauzele care i‑au alimentat megalomania, la dilema psihologilor între educație și ereditate ca declanșatoare ale dereglărilor. Asemănarea cu Olimpul grecesc se adâncește atunci când Dworkin menționează cum fiecare generație din Amber încearcă s‑o distrugă pe următoarea, așa cum au făcut Uranus și Cronos cu fiii lor, de frică să nu fie detronați. Și așa ne apropiem de marele final…

Heredity or environment? I wondered wryly. We were all of us, to some degree, mad after his fashion. To be honest, it had to be a form of madness, to have so much and to strive so bitterly for just a little more, for a bit of an edge over the others. He carried this tendency to its extreme, that is all. He was a caricature of this mania in all of us. In this sense, did it really matter which of us was the traitor?