Theodora Goss - England under the White Witch

Într‑o Anglie devastată de Primul Război Mondial, salvarea vine dintr‑o direcție neașteptată: Vrăjitoarea Albă sosește din Nord cu armata ei de lupi și urși polari, promițând să readucă Angliei gloria pierdută a erei coloniale. În fața unei opoziții dezorganizate din partea regalității și a armatei, Vrăjitoarea cucerește rapid Londra cu magia ei și începe să reorganizeze țara, acum acoperită permanent de zăpadă, după propriile planuri. Deziluzionate de condițiile proaste de viață și de muncă, tot mai multe femei se înrolează în armata de amazoane în uniforme argintii a Împărătesei, inclusiv povestitoarea Ann, atunci când ajunge la vârsta majoratului. Sub noua conducere Anglia începe să mărșăluiască în forță asupra Europei, apoi mai târziu a Rusiei și Orientului Apropiat. Dar sub cerul mereu înnorat ceva din umanitate pare să se fi pierdut în inimile loiale ale soldaților zăpezii…

Our Empress has promised us a perfect world, but the only perfection is death.

La început nu m‑a impresionat prea mult această povestire fantastică în care Crăiasa Zăpezilor a lui Andersen – sau dacă preferați Vrăjitoarea din Narnia – își face apariția în lumea modernă, schimbând cursul istoriei. E drept că stilul este concis, laconic, rece, în acord cu lumea înghețată din jur, dar nu mi s‑a părut un motiv suficient pentru a o admira. Autoarea trece de asemenea foarte repede prin întreaga viață a lui Ann, expeditiv, marcând doar câteva evenimente majore, ceea ce e puțin forțat după părerea mea. Totuși, mai târziu, pregătindu‑mă să scriu despre poveste, mi‑am dat seama de paralelele evidente cu Germania nazistă: deziluzia populară, liderul carismatic care promite că vor deveni iar o mare putere internațională, armata fanatică (de data asta compusă în majoritate din femei), războiul împotriva tuturor și atrocitățile comise asupra cetățenilor, mergând până la lagăre de concentrare. Din când în când nu strică o aducere aminte a acestor greșeli din trecut și o astfel de alegorie e o metodă bună de a discuta subiecte grele, împingând cititorul să‑și tragă propriile concluzii în loc să i le impună.

Nota mea: 3.5

disponibilă online pe site‑ul Clarkesworld Magazine