În octombrie 1962 în New York, Criza Rachetelor Cubaneze e pe cale să izbucnească, dar la doar 12 ani, Ray Beaumont e mai interesat de noile numere din revistele lui preferate de benzi desenate și de joaca în pădurea din spatele casei, printre frunzele uscate ale toamnei. Într‑una din zile, căsuța lui din pădure e vizitată de o apariție fantomatică, care se dovedește a fi un om cu haine și accent ciudat care se interesează în ce dată sunt. Convins că Cross este un călător din viitor, Ray îl ascunde în buncărul familiei, sperând la dezvăluiri fabuloase și la o șansă de a deveni erou. Și din păcate, dorința i se îndeplinește… Deși tema este destul de convențională pentru science-fiction, povestirea m‑a impresionat prin punctul de vedere diferit al copilului pus în fața unei decizii cu mult peste capacitatea lui și cu felul în care construiește și intensifică tensiunea de la o pagină la alta.
When I was a kid, I didn’t mind being lonely. Now it’s hard, knowing what I know. Oh, I have lots of friends, all of them wonderful people, but people who know me say that there’s a part of myself that I always keep hidden. They’re right. I don’t think I’ll ever be able to tell anyone about what happened with Cross, what I didn’t do that night. It wouldn’t be fair to them. Besides, whatever happens, chances are very good that it’s my fault.
Nota mea: 4.0
Post a Comment