La sfârșitul unui major război civil interstelar, Scur se trezește din stază pe o navă de transport eșuată în orbita unei planete, înconjurată de alți combatanți la fel de dezorientați și câțiva membrii ai echipajului depășiți de situație. Cu siguranța unui soldat și mânată de dorința de a se întoarce la familia ei, ea coordonează rapid formarea unui guvern improvizat și eforturile de a stabili unde au ajuns și de ce senzorii nu detectează nici o urmă a vastei rețele de navigație a imperiului. Adevărul se va dovedi greu de digerat și va împinge la limite comunitatea și așa fragilă formată din foști luptători și criminali de război.
Undeva la mijloc între o povestire scurtă și mega-romanele care l‑au făcut faimos pe Alastair Reynolds, Slow Bullets prezintă o formă aparte de space opera, mai concentrată ca dimensiuni, fără a renunța însă la intriga destul de bine conturată. Stilul e succint și franc, aproape spartan, dar se potrivește atât cu personalitatea pragmatică a personajului principal, cât și cu situația la limită care o obligă să consemneze aceste amintiri. Unele aspecte sunt la limita plauzibilității, începând cu rolul important pe care‑l câștigă Scur în societate și ușurința cu care impune ordinea peste sute de luptători nervoși – pentru asta folosește o metodă clasică, găsirea unui țap ispășitor, a unui dușman comun pentru grup – la problemele tehnice ale navei – te‑ai aștepta ca o tehnologie suficient de avansată pentru călătoria interstelară să aibă destule mecanisme de redundanță și posibilitatea de a fabrica componentele necesare pentru reparații. Personalitatea lui Scur este de asemenea puțin prea perfectă pentru context: o fiică devotată, forțată a se înrola, care reușește să treacă peste dorința de răzbunare pentru un plan nebulos care ar putea cândva în viitor să dea roade pe planeta de dedesubt. Iar celelalte personaje sunt schițate doar aproximativ, lipsite de adâncime, mai degrabă voci fără o prezență distinctă.
I thought of the bullet eating its way through Orvin, the twitch and snag of its tractor grapples and probes. It struck me that I had made him into another kind of slow bullet. I would fire him into the skin of this world and leave him to worm his way to some position of power or influence, however slight.
În ciuda acestor minusuri, povestirea reușește să atingă un număr mare de teme, folosindu‑se de motivele preferate ale autorului: decăderea civilizației și lupta disperată pentru supraviețuire. Avem încă de la început intoleranța religioasă cauzată de interpretările diferite ale Cărții, care a fost cauza războiului civil și reizbucnește între supraviețuitorii de pe navă. Apoi, ce mi s‑a părut mult mai important, discuția despre memorie, despre conflictul constant dintre nevoia umană de a ne reaminti pentru a ne păstra identitatea și cultura, și necesitatea de a ierta sau uita agresiunile trecute pentru a construi un viitor mai bun. Un contrapunct interesant, care n‑a avut nevoie decât de câteva fraze pentru a fi conturat, a venit din aluzia că amintirile lui Scur, confirmate de glonțul ei lent (un dispozitiv specific soldaților implantat adânc în piept care stochează în timp real amintiri și la nevoie poate fi folosit pentru a omorî purtătorul) ar putea fi totuși false – prin extensie tot ce‑și aduc aminte soldații ar putea fi alterat pentru scopuri ascunse, subliniind cât de ușor putem fi manipulați prin sentimente și retorică falsă. Departe de a fi cea mai bună carte a lui Alastair Reynolds, este totuși o lectură interesantă care ridică întrebări relevante pentru prezent și te ține în priză până la final cu noi revelații și schimbări de situație.
Post a Comment