Demult, pe vremea când pisicile era rare în Japonia, în capitală trăia un clan de pisici. Adunate într‑o casă părăsită, ele își duceau zilele vânând prin grădină, crescându‑și pisicii și depănând poveștile de familie care formează esența legăturii dintre ele. Acolo trăia Pisica cea Mică, a cărei stră‑străbunică sosise de undeva din Nord după o călătorie lungă și plină de peripeții care a intrat în fudoki‑ul familiei de pisici. Un incendiu devastează însă orașul, atingând și casa pisicilor; acestea fug speriate în toate părțile și dintr‑o dată Pisica cea Mică se trezește singură într‑un oraș mare și ostil. Amintindu‑și de călătoria din Nord a strămoașei ei, se decide să refacă drumul înapoi spre clanul de pisici din care aceasta plecase.
Povestirea e relativ scurtă, relatată într‑un mod simplu și direct, fără înflorituri sau dramatizări inutile. Din perspectiva mea (care poate nu e cea mai potrivită, de vreme ce nu am experiență cu copiii) pare o poveste bună de citit copiilor, în special celor care împart casa cu o pisică, deși asta nu înseamnă că adulții n‑o pot savura. Are aventuri și întorsături, exemple de camaraderie și afecțiune, dar și de trădare și egoism. Și mai presus de toate o morală demnă de ținut minte: în adâncul nostru toți ne dorim un cămin, o familie în care să fim acceptați, dar de multe ori asta necesită efort și sacrificii, o călătorie de mii de mile care ne va marca viața și moștenirea.
At first the servants in the house kicked at Small Cat whenever she was close, but the monk stopped them. “But she’s a demon!” the young wife said.
“If she is,” the monk said, “she means no harm. She has her own destiny. She deserves to be left in peace to fulfill it.”
“What destiny is that?” the innkeeper asked.
“Do you know your destiny?” the monk asked. She shook her head, and slowly everyone else shook their heads as well. The monk said, “Well, then. Why should she know hers?”
disponibilă online pe site‑ul editurii Tor
Post a Comment