Colindând prin pădurile din apropierea fermei bunicilor, într‑o zi de vară târzie, Michael Fay se împiedică și alunecă deodată într‑un Alt Tărâm, o lume mai veche, aproape neatinsă de oameni, în care încă sălășluiesc ființe ciudate și unde sfârșesc copiii morți înainte de a fi botezați. Aici o întâlnește pe Cat, o tânără misterioasă, adoptată de spiridușii pădurii, dar și pe Călăreț, cu figura lui amenințătoare mereu în fundal, gata să prindă suflete pierdute și să le ferece pe vecie în castelul său îndepărtat. Zdruncinat de dispariția subită a mătușii Rose, de care se apropiase mult, Michael se decide s‑o caute pe tărâmul pădurii, convins că a ajuns în ghearele Călărețului.
‘Time’, Cat was to tell Michael, ‘is like a lake. You can go and haul out bucketfuls of its water, throw them about, drink them, pour them off, and then go back to the lake and find it the same level as before, with even the ripples you made wiped away.’
He walked in the door of the house the same evening he had come out of it, the grime and mud of two days in the Other Place still upon him. He was late for supper, and Aunt Rachel threw her hands in the air when she saw him.
Am luat A Different Kingdom în urma unei recomandări pe un blog de recenzii pe care‑l citesc de ani buni de zile. De obicei gusturile mele se potrivesc cu ale autorului – altfel nu l‑aș fi urmărit de atâta vreme – dar de data asta nu sunt de acord cu părerea lui. Nu neg că Paul Kearney are talent, mi‑a plăcut modul în care descrie ambele lumi și întreține atmosfera romanului, de la siguranța căminului de la țară la alienarea în oraș, de la aventura de a cutreiera codrii bătrâni la pericolul creaturilor întunecate pe care le adăpostesc.
Problemele apar însă la partea de consistență, care mi s‑a părut… nesatisfăcătoare. Trecerea într‑o altă lume e un motiv destul de comun în romanele fantasy, locuitorii ei nu sunt cele mai originale creaturi, Călărețul e un pericol doar dacă insiști să‑i încalci teritoriul – deși Michael îl zărește în lumea noastră de câteva ori, aici nu e niciodată atacat de Călăreț. Ritmul în sine al acțiunii este foarte lent, cu multe descrieri și salturi în timp între întoarcerea lui Michael, alături de Cat, către casă, și perioada de început, când descoperea inocent misterele codrului. Și, evident, timpul se scurge altfel pe tărâmul magic, astfel încât, oricât ar petrece Michael acolo în compania lui Cat, la întoarcerea în lumea reală n‑a trecut decât cel mult o după‑amiază.
The trees tossed and turned uneasily in the wind, their tops undulating and swaying like the waves on a vast, dark sea. Their campfire was a tiny jewel, a bright pinhead in the midst of the forest murk, for the pyre had burned to ash now, and Ringbone’s dead were being scattered through the air like a cloud of dark moths winging towards some distant light.
La un moment dat, la începutul părții a doua, sărim cam un deceniu în viitorul lui Michael, acum un barman singuratic la oraș, și am sperat că povestea va avansa într‑o direcție diferită, mai palpitantă, poate că el va descoperi o a treia lume printre clădirile de cărămidă și beton. Dar nu, e doar un scurt interludiu înainte de a ne întoarce la adolescența petrecută cu bunicii – și cu Cat.
Sunt însă alte aspecte care m‑au deranjat mult mai tare, în particular relația dintre Rose și Michael. Cu câțiva ani mai în vârstă, Rose îl tachinează pe nepotul puber cu aluzii sexuale, mergând până la a dormi alături de el dezbrăcată, și de a se excita reciproc folosindu‑și mâinile. Sunt departe de a fi pudic sau moralist, dar trag linia la incest și pedofilie – și nu văd cum altfel ar putea fi caracterizate aceste scene între cei doi. Motivul dispariției ei, insuficient de clar pentru Michael, este o sarcină nedorită de familie, cu un tată necunoscut, o rușine enormă în Irlanda catolică a jumătății de secol trecut; mai apoi Rose moare la naștere.
Nu îți trebuie mult să ghicești în Cat pe fiica dispărută a lui Rose, după cum povestea confirmă în final, o dezvăluire amânată care nu contribuie cu nimic la impresia romanului. Ba într‑un fel chiar o diminuează: pentru mine, romanul poate fi interpretat drept o fantezie morbidă a unui copil traumatizat de experiențe sexuale precoce, apoi de separarea de o persoană apropiată. În această proiecție, tatăl copilului devine amenințătorul Călăreț care o fură pe Rose, și Michael își petrece viața învinovățindu‑se pentru asta, imaginându‑și tărâmul îndepărtat de unde ar putea‑o salva.
Again, I draw away from my story. Forgive me. The Wyrim are ever a prolix folk when they get going. A tale to them is as good as drink, worthy of savouring. It is a thing to be embroidered and delved into. It is a thing to be mined and smelted and reforged with every telling.
Finalul romanului trebuie să recunosc că a fost ceva mai bun, cu un ritm mai rapid și o rezolvare frumoasă, dar a venit prea târziu pentru a mai salva impresia mediocră de până atunci. Chiar și redusă la jumătate, cartea ar fi transmis aceeași poveste, care din punctul meu de vedere nu merită un roman întreg, ci maxim o nuvelă, poate nici chiar atât.
Post a Comment