22 July 2014

What’s new in Chrome 36

I’m a little late with this article, as the stable version was already released last week, but if you’re interested, here are the significant updates in this version of . An important change around the security model of extensions is being added on Windows, in order to limit the incidents of browser settings highjacking. With this new Settings API implemented, extensions that change the behavior of the new tab page and search provider will be clearly labeled in the browser settings screen, so that users can easily identify and disable them. Chrome 37 settings controlled by third-party extensionOther minor user-facing changes include:

21 July 2014

NYTimes: “Transit Cards to Replace Cash on Kenyan Minibuses Are a Hard Sell”

The other day, Hitler’s driver, a short, chatty guy named Nicholas, was breaking about five laws at once: talking on his phone, running red lights, pumping Rihanna way too loud, not wearing a seatbelt, and cutting off other cars. Nicholas preferred that his last name not be revealed, lest he face consequences for his merciless style of dispatching with traffic.

The idea to use technology to tackle the matatu problem started on a rainy day a couple of years ago when some executives at Google were staring out their plate-glass windows at the matatus stacked up on Uhuru Highway, watching passengers pay double for a ride (matatus always jack up fares on rainy days). The Google executives said, What about a transit card?

[…]

Google provided the technology for free, with one condition: Everyone who wants a new BebaPay card (“beba” means “carry” in Swahili) must sign up for Gmail, the company’s free and ubiquitous email service.

Jeffrey Gettleman

A couple thoughts on this:

  • It’s tempting to think that technology can solve all the world’s problems, but the reality on the ground is a little more complicated. Fighting corruption is never as easy as passing laws from the top government, it requires convincing and educating regular people, driving change from the bottom up, giving them alternatives. In this case, the police officers taking bribes have no incentive to stop doing it, they aren’t going to support a new system that takes away their illicit source of easy cash.
  • matatus always jack up fares on rainy days – sounds familiar? This is how a completely deregulated transportation market looks like, and the tech world is still rooting for Uber to create one everywhere.
  • I guess that’s one way to artificially pump up Gmail – and by association Google+ – usage numbers…

Uber, the Amazon of personal transportation?

Uber logoIn its relentless drive for the ‘next big thing’, Silicon Valley discovered a new area of every-day life to disrupt through technology: personal transportation, and the agents of change this time around are Uber, Lyft and other start-ups focused on ride-sharing. I must admit from the start I am far from an expert on the subject; my closest encounter (if you can call it that) with Uber was a couple of months ago, when I checked on their site how much would a ride with Uber from the airport to Paris cost. It turned out it was basically identical to the standard taxi fare, around 50 €, so I immediately discarded the idea. What’s the point of new competition if not to drive prices down or to improve quality of service? Overall I was satisfied with my previous taxi rides from CDG airport, so I saw little reason to try out Uber for the same price. But everywhere around the world the idea is stirring up on one side excitement at the new model of transportation and the prospect of large returns on investment, on the other fierce resistance from existing providers and regulators. So what is the big deal actually?

Reading some of the many recent articles on the subject, I can see there is much to be improved about taxi services in many cities, anything from ordering and paying online to rating your experience to more efficient allocation of cars during peak hours. But these are all problems that can be solved with current technology, as long as the taxi companies are willing to invest and embrace change. There are some examples right here in Bucharest: many taxi providers released smartphone apps for iOS, Android and Windows Phone where customers can order a car, have it pick them up in a matter of minutes, and track the costs live while travelling to the destination. Cars are fitted with cheap Android tablets with GPS systems and customized apps to route drivers to the nearest client. There’s no payment system built into the apps, but that’s mainly because people around here still prefer cash to cards and other more exotic payment options are not available. The prices are also pretty low compared to the Western market, so I very much doubt we will see Uber trying to ‘disrupt’ this market anytime soon.

20 July 2014

Dan Doboș - Abația

in Deva, Romania

Dan Dobos - AbatiaLa zeci de generații în viitor, omenirea s‑a răspândit în Galaxie după ce Ultima Confruntare a pârjolit Pământul natal. Sub conducerea Împăratului, sectoarele trăiesc o epocă de aur, cetățenii lor dedicându‑se liber artelor și distracției, în timp ce pe sutele de Lumi Agricole populații de clone controlate de o credință falsă muncesc pentru a le oferi hrana. Pe vechiul cămin mai rămân doar Abația, singurii care dețin rețeta formării de noi Lumi Agricole, și hoardele de barbari, urmașii mutanți ai supraviețuitorilor conflagrațiilor nucleare de la sfârșitul secolului XXI. Dar undeva pe o planetă ținută secret, Imperiul a descoperit prima rasă extraterestră, zeții, a căror organizare în stupi conduși de mătci i‑ar face perfecți pentru a înlocui monopolul Abației asupra Lumilor Agricole și a aduce procesul sub controlul Împăratului. Din păcate manipularea genetică este o artă demult uitată, rezervată Abației, așa că Bela VII își trimite unul din quinți, Rimio de Vassur, să descopere secretele lor pentru a le aplica zeților. Iar în alt sector, unde fratele Isidor este însărcinat să livreze federației Sagittarius o nouă Lume Agricolă, interferențele guvernatorului Crey riscă să derapeze procesul delicat al genezei religiei și să aducă pedeapsa Abației asupra lui.

Primul meu contact cu Abația a fost dezamăgitor, căci primul capitol, în care Rim sosește la Abație și îi forțează mâna Abatelui ca să fie acceptat ca ucenic, mi s‑a părut prost scris, cu dialoguri stângace și criptice care m‑au iritat la culme. Dar cum m‑am obișnuit să fac un efort să termin fiecare carte pe care o încep (altfel 1Q84 n‑ar fi avut nici o șansă), am perseverat și în curând am început să descopăr și părți bune, sau cel puțin acceptabile. Peste tot cartea este descrisă ca o versiune românească a Dune și sunt multe aspecte care susțin această comparație. În afară de organizarea aparent feudală a Imperiului, o paralelă clară este ceea ce în Dune se numește „monopolul apei”: așa cum acolo fiecare organizație deținea secretul unui aspect al tehnologiei, culminând cu monopolul suprem asupra mirodeniei, aici avem două forțe care se opun, fiecare controlând un element esențial pentru supraviețuirea omenirii. Instituția Imperială controlează călătoriile interplanetare prin monopolul asupra australului, unicul combustibil care poate propulsa navele cu viteze superioare luminii, iar Abația este singura care poate crea noi Lumi Agricole, sursele de hrană pentru miliardele de oameni obișnuiți de secole cu o viață de huzur. În termeni Dune, Abația e un hibrid între talentul Tleilaxu de a folosi ingineria genetică și clonarea pentru a reproduce la nesfârșit aceleași tipuri umane în aceleași scopuri, și ingineria psihologică a Bene Gesserit care însămânțează credințe incipiente pe oriunde trec. Evident, orice monopol atrage competiția, așa că conflictul se naște natural din încercarea unora de a sparge monopolul, de a‑i găsi punctele slabe și de a le exploata. Rămâne de văzut care dintre cele două forțe are de asemenea capacitatea și voința de a distruge sursa propriei puteri, care în Dune este semnul suprem al controlului.

19 July 2014

The Economist explains: “Why the first world war wasn’t really”

The first action of this first global conflict involved a young officer whose name may be familiar to some readers. On May 28th 1754 a small group of soldiers from the British colony of Virginia, under the command of a man called George Washington, engaged a group of French troops who were interloping from New France (i.e. Canada) into territory the British considered theirs. Instead of peacefully repelling them as he had been instructed, Washington ended up killing several of them, including their commanding officer. This campaign in North America then continued, with both sides in alliance with local Indian nations, until, two years later, Britain’s ally Prussia attacked the small German state of Saxony, bringing Saxony’s ally Austria, and thus Austria’s ally France (and therefore France’s enemy and Prussia’s ally, Britain), into the conflict. It is a sequence of events eerily similar to the way that in 1914 an attack by Germany’s ally Austria on the small Balkan state of Serbia brought in Serbia’s ally Russia, which then threatened Germany, which then declared war on both Russia and Russia’s ally France. G.C.

This year marks the 100th anniversary of the start of the First World War. Or is it the 260th anniversary?

The participants of the Seven Years' War
All the participants of the Seven Years’ War:
  • Great Britain, Prussia, Portugal, with allies (blue)
  • France, Spain, Austria, Russia, Sweden with allies (green)

13 July 2014

Peter F. Hamilton - If at First…

in Bucharest, Romania

Peter F. Hamilton - If at first...În Anglia la sfârșitul anilor 2000, detectivului‑șef David Lanson îi este repartizat cazul Jenson, o simplă intrare prin efracție în laboratoarele de cercetare Richmond aparținând corporației Orthanics. Deși ceilalți detectivi îi râd fără rezerve în nas suspectului care susține că fondatorul firmei, Marcus Orthew, construiește o mașină a timpului și el încerca doar să descopere unde anume, David ia povestea asta ceva mai în serios și decide să verifice cealaltă locație posibilă.

Deși ideea este promițătoare, foarte similară cu romanul Replay, cu deosebirea că Peter F. Hamilton încearcă să ofere o explicație plauzibilă pentru revenirea în trecut a conștiinței, rezultatul este dezamăgitor. Relatată din perspectiva lui David Lanson, stilul povestirii e invadat de cinismul acestuia de polițist care a văzut prea multe și nu mai speră decât la o retragere liniștită, și excesiv de laconic. Finalul, deși logic, este mult prea abrupt, lăsând impresia că am citit doar o schiță care urma să fie dezvoltată sau inclusă în ceva de mai mare amploare. Dacă totuși vă interesează, este disponibilă gratis pe Amazon.

If at first you don’t succeed, then skydiving definitely isn’t for you. Steven Wright
Nota mea: 2.5

Aliette de Bodard - Heaven Under Earth

in Bucharest, Romania

Pe colonia Noul Zhongguo, lipsa cronică de femei a constrâns societatea tradiționalistă chineză să adopte un compromis ieșit din comun: băieții care nu trec examenele de admitere în corpul birocraților guvernamentali trec printr‑o operație hormonală în urma căreia devin caihe, substitut de femei și soții devotate pentru cei care s‑au calificat. Într‑o astfel de familie, Prima Consoartă Liang Pao are parte de o surpriză de proporții la întoarcerea soțului său, când acesta coboară din litieră cu o femeie adevărată și o prezintă drept următoarea sa soție. Pus într‑o situație fără precedent, Liang Pao descoperă fără să vrea senzații demult uitate, stârnite de apropierea unei femei, punându‑le în balanță cu datoria sa față de cămin, și se întreabă, așa cum n‑a făcut niciodată până acum, dacă e fericit.

Deși conflictul emoțional e descris subtil, cu atenția la detaliu obișnuită la Aliette de Bodard, am avut impresia că povestirii îi lipsește ceva, și anume motivul pentru care colonia are în componență atât de puține femei. Aș putea evident specula că este o consecință a preferinței chineze pentru moștenitori masculini, dusă la extrem de coloniști, dar aș fi preferat ca textul în sine să conțină o explicație sau o aluzie, oricât de departe de subiect ar fi. În forma curentă pare o soluție excesiv de elaborată – schimbarea sexului pentru majoritatea populației și fertilizarea artificială constituie o investiție masivă de fonduri și tehnologie – la o problemă care poate s‑ar fi putut soluționa mult mai simplu, de exemplu prin varierea procentului de nou-născuți în favoarea fetelor pentru câteva generații până la echilibrarea raportului între sexe.

Nota mea: 3.5

disponibilă online pe site‑ul Electric Velocipede