18 August 2014

EE & Me: “EE reveals 4G giving Brits back an hour a day”

Social media and messaging

The EE Mobile Living Index highlights a 14ppts increase in share of overall network traffic from social media, driven by the integration of video into major social platforms. The upload speed on EE’s mobile network, which is five times faster 3G, is also encouraging people to share special moments as they happen.

Tango’s free messaging service has surged in popularity, accounting for 16% of instant messaging traffic on 4G, compared to less than 1% last year. At the same time, WhatsApp, acquired by Facebook in February this year, has seen its percentage of overall 4G instant messaging traffic drop by 16 percentage points.

EE press

Interesting stats from one mobile operator in the UK regarding how their customers use the 4G network. While most people linking to this article were eager to point out the piece of information about Maps generating more traffic than Maps, I find the messaging section more telling: one app surging in popularity in just one year, another experiencing a significant drop. Whatsapp already starting to decline?

17 August 2014

Peter Watts - Blindsight

in Bucharest, Romania
blindsight n. [mass noun] MEDICINE the ability to respond to visual stimuli without consciously perceiving them, a condition which can occur after certain types of brain damage. Oxford Dictionary of English

Peter Watts - BlindsightÎn penultimul deceniu al secolului XXI, viața pe Pământ e ceva mai stranie decât ne‑o imaginăm acum. Biotehnologia a readus la viață vampirii, o subspecie Homo sapiens dispărută de sute de mii de ani, cu inteligență net superioară și simțuri mai acute, dar și o slăbiciune bizară pentru unghiurile drepte. Inteligențe artificiale raționează în concepte prea abstracte pentru muritorii de rând, așa că e nevoie de o nouă specializare, sintezist, un fel de interpret al concluziilor oferite de mașini. Oarecum redundanți, mulți oamenilor aleg beatitudinea iluzorie a Paradisului, o realitate virtuală în care‑și pot construi propriul univers, iar puținii care păstrează ambiția de a concura cu mașinile au nevoie de transformări radicale. A, să nu uităm, sexul în persoană e un obicei învechit, privit cu suspiciune și dezgust, acum că toate senzațiile pot fi reproduse artificial, amplificate și extinse, în timp ce partenerul se poate afla undeva de cealaltă parte a lumii.

Dar lumea urmează să devină infinit mai complicată atunci când într‑o zi – aproape de când aș împlini eu 100 de ani, în eventualitatea improbabilă că voi trăi până atunci – 65.536 de obiecte lovesc simultan atmosfera Pământului din toate direcțiile și se dezintegrează în decurs de câteva minute, trezind omenirea la o realitate neașteptată: extratereștrii sunt aici! După un asemenea salut impresionant, urmat însă de o liniște absolută cu mult mai neliniștitoare, era nevoie de un fel de răspuns. O echipă de elită este trimisă spre centura Kuiper la marginea sistemului solar, de unde au fost interceptate semnale legate de apariția „Licuricilor”. Unul din membrii echipajului lui Theseus, sintezistul Siri Keeton, este povestitorul romanului. Oficial, rolul lui este de a observa evenimentele și de a traduce informațiile complexe într‑un format inteligibil pentru spectatorii nerăbdători de acasă, printre care ne aflăm și noi ca cititori.

E greu să vorbești despre un roman atât de complex și dens ca Blindsight, pentru că riști fie să spui prea multe, să divaghezi în detalii și discuții imposibil de tranșat într‑o recenzie, fie prea puține, făcându‑l să sune ca orice alt roman SF. Sunt sigur că pentru mulți va fi greu de digerat, cu abundența de informații și termeni specifici din biologie, evoluționism, teoria jocurilor și psihologie. În plus, majoritatea lor sunt reali, restul în limita posibilului, așa cum explică autorul însuși în notele de la final. E ca și cum ai citi un roman al lui Greg Egan, dar scris de un specialist în biologie.

Nici personajele nu sunt de mare ajutor pentru cititorii neobișnuiți cu SF‑ul hard. Pentru o misiune de asemenea importanță e nevoie de indivizi excepționali, cel puțin „excentrici” (ca să zicem așa) și de aceea unora s‑ar putea să le fie dificil să‑i înțeleagă și să empatizeze cu ei. Totuși e o imagine interesantă despre cum ar putea arăta viitorul oamenilor, ce direcții de evoluție sunt posibile. Eu m‑am amuzat la un moment dat în cursul lecturii să‑i asociez cu ghildele din Dune: cu abilitatea lui de a „citi” lucruri nespuse din postura corpului și alte semne subtile, Siri e în mod sigur un Drept‑Vorbitor; vampirul Jukka Sarasti, cel care ia toate deciziile importante, un mentat care vede imaginea de ansamblu mult înaintea oamenilor; lingvista Susan James, cu alte trei personalități rulând concomitent în același creier, o Bene-Gesserit; maiorul Amanda Bates un Sardaukar; și biologul Isaac Szpindel un produs al tehnologiilor interzise din Tleilaxu și Ix. Autorul inserează însă în text și numeroase amintiri din trecutul lui Siri, începând cu copilăria și terminând cu momentul în care este cooptat de tatăl său pentru misiune, episoade care definesc personalitatea lui și ne fac o idee despre cât de diferit este de oamenii cu care suntem obișnuiți să trăim zi de zi, dar în același timp subliniază latura sa umană.

Dacă personajele vi se par ieșite din comun, atunci când întâlnim extratereștrii, orice iluzie de normalitate este abandonată definitiv. Așa cum ar trebui să facă orice roman science-fiction de calitate, Peter Watts imaginează o specie atât de diferită de noi, ridicând inevitabil o serie de dileme greu de răspuns despre umanitate. Cum ar fi „ce este conștiința?”, „este ea un ingredient necesar în dezvoltarea inteligenței, sau doar un produs secundar care n‑a fost încă eliminat de selecția naturală?” Așa cum spuneam mai sus, multe dintre ipotezele din roman se bazează pe studii reale. Despre unele dintre ele am citit și eu, de exemplu faptul că majoritatea acțiunilor noastre sunt inițiate de creier la nivel subconștient și de‑abia apoi înregistrate la nivel conștient – intervalul de timp fiind însă foarte mic, noi trăim cu impresia liberului arbitru. Însă ideea care m‑a impresionat cel mai mult a fost că, privit din perspectiva universului, omenirea trăiește pe o insulă minusculă, izolată într‑un ocean de neant. Marsupialele, deși perfect adaptate la mediul izolat al Australiei, au fost decimate atunci când alte mamifere au intrat în nișa lor ecologică; la ce ne putem aștepta noi oamenii, care nu am înfruntat până acum un competitor cu nivelul nostru de inteligență? Din această perspectivă, impresia că noi suntem cea mai de succes formă de viață de pe planetă e o simplificare periculoasă, care ne poate handicapa în eventualitatea unui contact cu vizitatori extratereștrii.

Ca atmosferă, Peter Watts creează una sumbră și plină de amenințări mascate, similară cu alte povestiri ale sale, care se potrivește foarte bine cu situația la limită. La începutul fiecărui capitol se găsesc citate care punctează scurt ideile romanului în același stil. Mie cartea mi‑a amintit în unele momente de Pushing Ice al lui Alastair Reynolds, dar mai ales de Sfera lui Michael Crichton, nu numai din perspectiva intrigii similare – examinarea unui artefact misterios și a minții umane – dar și a singurei fraze pe care o țin minte de acolo, ceva de genul că „ceea ce ne imaginăm despre cineva sau ceva nou spune mai multe despre noi înșine decât despre obiectul examinat”. Remarca se aplică din plin și aici, pentru că nava extraterestră se auto‑identifică drept Rorschach după un bine-cunoscut test psihologic – și totuși, ironic, nimeni din echipaj nu face legătura. La un moment dat m‑am temut că totul va degenera într‑un masacru gratuit gen Alien, dar din fericire nu se apelează la asemenea clișee. Există și posibile referințe la mitul grecesc al labirintului, nava umană fiind botezată Tezeu, după eroul care a învins minotaurul. Nu știu dacă au fost intenționate, dar se pot interpreta ca o metaforă a hățișurilor întunecate ale minții umane, sau poate doar ca paralelă la structura labirintică a interiorului lui Rorschach unde echipajul e nevoit să se aventureze în numeroase ocazii. Ce mi-a făcut deosebită plăcere a fost cum autorul ia în derâdere în doar câteva fraze ideea singularității tehnologice, poate pentru că se aliniază prea bine cu propria mea părere despre acest vis futurist. Un roman foarte interesant pentru fanii SF; cel mai probabil o să citesc și continuarea, care ar trebui să explice ce s‑a întâmplat pe Pământ în timpul în care expediția s‑a aflat la marginea sistemului solar.

Nota mea: 4.5

disponibilă online pe site‑ul autorului

16 August 2014

Wired Science: “Why It’s So Hard to Catch Your Own Typos”

As with all high level tasks, your brain generalizes simple, component parts (like turning letters into words and words into sentences) so it can focus on more complex tasks (like combining sentences into complex ideas). We don’t catch every detail, we’re not like computers or NSA databases, said Stafford. Rather, we take in sensory information and combine it with what we expect, and we extract meaning. When we’re reading other peoples’ work, this helps us arrive at meaning faster by using less brain power. When we’re proof reading our own work, we know the meaning we want to convey. Because we expect that meaning to be there, it’s easier for us to miss when parts (or all) of it are absent. The reason we don’t see our own typos is because what we see on the screen is competing with the version that exists in our heads.

Nick Stockton

Interesting explanation! When writing, I also feel like I have the story or idea in my head and am struggling to shape it into the best written form. It usually helps to take a break, switch to something entirely different, then come back to the draft to iron out typos and rephrase it for better clarity and concision.

14 August 2014

Facebook ‘On This Day’ turns back the clock on your News Feed

Ever since introducing the Timeline, has constantly explored different ways of showing past updates, probably to highlight and enforce the connections people built over time, not only with their friends, but with Facebook itself, as medium for social interactions. One of them was the LookBack video launched for Facebook’s 10th birthday. Just yesterday I discovered one other, a feature buried in the News Feed that allows people to go back in time exactly one year ago, called ‘On This Day’. Amusingly, it was about one year ago when the big tech sites noticed this experiment, but I don’t remember reading about it. While it appears to have been mostly abandoned – the official page was removed on Facebook and I haven’t found it in the iOS app – it’s fun to explore just as well! Facebook On This Day header in News Feed

12 August 2014

Exploring CSS columns for blog designs

I haven’t changed the look of my blog in a long while, longer than a year, possibly even two, but I’m still experimenting with several ideas and am interested in new design options. I recently read a thorough overview about CSS columns and tried to see if I could use this to improve my blog. The advantages of columns are straightforward: with a simple syntax – without media queries and complicated breakpoints – it provides an easy way to create responsive designs. You only need to define the minimum width and the maximum number of columns and the browser will arrange the content to fit the available screen size. At the same time it provides a simple way to optimize line length for readability.

Unfortunately, reformatting large texts into columns has some limitations and drawbacks. The first that stands out, both in the examples on CSS-Tricks and in my own tests, is the undesired effect of splitting paragraphs into separate columns, with the beginning of a block of text at the bottom of one column and the ending at the top of the next. This interrupts the natural reading flow and can be very frustrating, especially on larger screens where columns are most effective. It would be more comfortable for readers if columns would only break between paragraphs, even if the content is no longer distributed evenly between them.

10 August 2014

Jonathan Strahan - Engineering Infinity

in Bucharest, Romania

Jonathan Strahan - Engineering InfinityAntologiile au fost dintotdeauna parte din cultura science-fiction, urmărind îndeaproape sau anticipând tendințele genului. Scopul colecției de față este de asemenea să reflecte starea SF‑ului hard la început de secol, să redeschidă apetitul publicului pentru ideile la scară mare, entuziasmul pentru explorarea spațiului, curiozitatea față de ce ne așteaptă printre stele, care a fost într‑un constant declin din zilele de aur ale science-fiction‑ului. Așa cum am constatat și în alte cazuri, povestirile sunt aranjate într‑un crescendo aproximativ, de la cele mai apropiate de zilele noastre, la idei grandioase și stranii, deși unele dintre ele nu au avut o legătură prea clară cu tema colecției.

Malak de Peter Watts se desfășoară în mintea unei drone avansate de atac care patrulează non‑stop deasupra deșerturilor din Afganistan. Dotat cu un algoritm sofisticat de alegere a țintelor, Azrael e în stare să ia singur decizii cu privire la oportunitatea atacului și să învețe din rezultate și din evaluările post‑atac ale controlorilor umani. La un moment dat, în software‑ul său este încărcat un upgrade experimental care ține cont de pierderile colaterale, încercând să se evite morțile civililor nevinovați. Dar introducerea eticii în ecuație duce la rezultate neașteptate, pe măsură ce Azrael constată că creatorii săi sunt la fel de vinovați de distrugerea țintelor neutre ca și dușmanii. Deși scrisă cu tonul egal, limitat, din conștiința artificială a dronei, povestirea acumulează o tensiune latentă care ține cu sufletul la gură până la punctul culminant din ultimele fraze.

Watching the Music Dance de Kristine Kathryn Rusch ne duce în mijlocul unei familii disfuncționale, în care micuța Suze se refugiază în lumea virtuală a muzicii ca să evite certurile constante dintre părinții ei. În cursul divorțului lor iese la iveală obsesia mamei ca fiica lor să devină un talent muzical. Pentru că îmbunătățirile genetice în afara trăsăturilor moștenite de la părinți sunt strict interzise, ea îi face rost pe ascuns de aplicații nerecomandate la vârsta ei, care cauzează o dependență emoțională periculoasă pentru dezvoltarea viitoare. Ideea de a restricționa modificările genetice e interesantă, un compromis echilibrat între pozițiile care se întâlnesc de obicei în literatura speculativă, dar ca ton și stil povestirea e mai puțin reușită. Alternând între lumea fetei, la limita realității, și cea a tatălui copleșit de griji, tonul e sec și distant, nereușind să transmită compasiunea pentru copilul chinuit de un părinte prea sever.

08 August 2014

Official Google Webmaster Central Blog: “HTTPS as a ranking signal”

Heartbleed

For these reasons, over the past few months we’ve been running tests taking into account whether sites use secure, encrypted connections as a signal in our search ranking algorithms. We've seen positive results, so we're starting to use HTTPS as a ranking signal. For now it's only a very lightweight signal — affecting fewer than 1% of global queries, and carrying less weight than other signals such as high-quality content — while we give webmasters time to switch to HTTPS. But over time, we may decide to strengthen it, because we’d like to encourage all website owners to switch from HTTP to HTTPS to keep everyone safe on the web.

Zineb Ait Bahajji & Gary Illyes

It seems like most of the online community has jumped at the chance to applaud this measure to encourage better security online, but personally I’m rather apprehensive about it. For me as regular person browsing the Internet this doesn’t bring any tangible improvement; I need privacy and strong security when doing sensitive transactions like online shopping and communicating, and, as we saw in the recent huge security breaches like Heartbleed and NSA tracking, a secure connection guarantees neither.

As mini-publisher on my blog this introduces further complications; most of my traffic comes from search engines and specifically , so ignoring this recommendation will result in reduced visibility over time, especially if this signal will get stronger, as the announcement politely threatens. On the other hand, even though I’m far from clueless when it comes to technology, I have no idea how to choose and set up a secure certificate. I don’t make money off the blog, so paying for a certificate would be just extra costs with no revenues. What’s more ironic here is that , where I write my articles currently and the solution Google itself uses, doesn’t even offer secure connections for articles! I suspect most small bloggers and businesses will find themselves in the same situation: with little to no time and resources to spare for such a questionable advantage.