Verify your identity by recognizing your Facebook friends

Yesterday morning I relocated for a relatively long period of time from my usual residence in Romania to Munich for professional reasons. I was somewhat surprised to see the hotel imposing limits on Internet access; to keep it short, the free option is horribly slow and must be restarted every 30 minutes. While that is probably completely irrelevant for my blog readers, there are still interesting stuff to discover once you start logging in to your daily Internet routine. For instance, only days ago Facebook introduced a new security measure to verify that you are the actual owner of the account and I got a chance to experience it firsthand.

It goes like this: if you try to login from a new computer and another location - both of which were true in my case - Facebook starts a confirmation procedure to insure that you're not a hacker from a distant country. It begins with the usual Captcha, then moves on to a innovation: the social site asks you to identify seven of your Facebook friends in a small selection of their photos. Theoretically this sounds like one of the best ways to confirm your identity; I mean, how could a hacker know 7 random friends of a person he never met? The problem is the user himself could find it difficult to get all the answers right. I don't usually add people I haven't met in real life and so I have around 200 Facebook connections now; still I had trouble choosing the right answer and skipped one or two questions. If you are into networking and closing on the 5000 friends limit fast, you would probably get all the answers wrong or take forever to complete the test.

Another problem with this method is that it's only geared towards visual recognition, leaving visually impaired members with no options to validate a suspicious login, like a commenter on Inside Facebook observed. It's good that Facebook is taking security seriously, especially now when they have the identities of more than 500 Million people to protect, but I don't think this initiative is the best - or the most efficient way - to do it.

Gregory Benford, David Brin – Inima Cometei

Dacă săptămâna trecută am scris despre un asteroid transformat în habitat uman, m‑am gândit să continui în aceeași notă de inginerie la scară mare, de data asta cu o cometă. Coautorii romanului „Inima cometei” propun o idee îndrăzneață pentru explorarea sistemului solar: transformarea cometei Halley într‑o navă, înceată ce‑i drept, pentru o călătorie lungă de 75 de ani până dincolo de orbita lui Neptun și înapoi. Scopul final al expediției formate din 300 de pământeni este devierea orbitei cometei într‑o poziție mai favorabilă pentru exploatarea minieră a componenților acesteia. Publicată în 1986, în același timp cu ultima apariție a cometei Halley, romanul începe în secolul 21, mai exact în 2061, când cometa urmează să pătrundă din nou în sistemul solar interior și să se apropie de Pământ.

Dar planul e dat foarte repede peste cap de o descoperire complet neașteptată: în interiorul cometei trăiesc organisme evoluate probabil independent de cele pământene încă din timpul formării sistemului solar. Hrănite de energia folosită de oameni pentru a‑și construi tunelele și locuințele în interiorul gheții antice, acestea devin din ce în ce mai active și mai agresive. Microbii atacă organismul uman și plantele pământene și se adaptează cu viteze uimitoare la medicamentele oamenilor. Ba mai mult, pământenii, acum preocupați de mediul înconjurător până la fanatism și temându‑se de contaminarea ecosistemului cu microorganisme străine și imprevizibile, refuză să mai primească înapoi membrii expediției și amenință cu distrugerea lor și a cometei dacă se îndreaptă spre planetă. Așa încât jumătatea călătoriei îi pune de cometari în fața unei decizii dificile: încotro își vor îndrepta uriașa navă acum când scopul lor inițial e mai îndepărtat decât Soarele de‑abia vizibil?

Open Google search results in new tabs

As I was saying in a previous article, I like to take advantage of tabs – preferably launched in the background - to gather a collection of pages and go through them later. It’s also a more efficient way to check out the results when you perform a search: if you don’t find something useful on the first pages, you can easily go back to the tab holding the search results and open more links. But in the most popular search engines clicking on a result overrides the tab containing them, so you have to specifically tell the browser each time to open the page in a new tab.

In Google search, you have the option to “Open search results in a new browser window”, but you need to activate it manually by going to “Search settings”. And since preferences are stored in cookies, it’s not really a permanent solution. Every time you erase browser cookies or use a privacy mode you are back to the original behavior.

Greg Bear – Eternitate

Deși scris în ultimii ani ai Războiului Rece și în mod evident marcat de posibilele urmări catastrofale ale unei conflagrații mondiale, romanul lui Greg Bear depășește cu mult limitele Pământului și științei actuale. Distrugerea planetei cu arme nucleare e doar un punct de plecare, în jurul căruia se alcătuiește o lume fascinantă, combinând elemente din mai multe genuri SF. În centru se află Calea, universul artificial în formă de conductă creat de omul de știință Konrad Korzenowski, care străbate Universul cunoscut și o mare varietate de alternative până la finalul timpului, permițând oamenilor să călătorească și să facă comerț în aceste lumi. În același timp ea conectează principalele planuri de acțiune care evoluează în paralel de‑a lungul romanului.

La câteva decenii după Moarte, Pământul se reface după devastarea atomică cu un ajutor neobișnuit venit din propriul viitor. Sau mai bine zis un viitor devenit deja alternativ: în acesta, după sute de ani, din cenușa radioactivă s‑a născut o civilizație foarte avansată, Hexamonul, care a transformat un asteroid într‑un habitat complet, Thistledown, în a cărui A Șaptea Cavitate a fost deschisă Calea. Societatea lor e descrisă amănunțit, căci diferă în multe privințe de Pământ: de la nemurirea virtuală prin încărcarea personalității în memoria orașului sau fizică prin reîntinerirea corpului sau reconstrucția lui în cazul unei morți accidentale, la concepția urmașilor, care nu mai urmează neapărat căile tradiționale biologice, până la credințele religioase – cultul Stelei, Sorții și Pneumei – și situația politică divizată între două forțe opuse: naderiții conservatori, care se opun modificărilor radicale ale genomului și minții umane, și geshelii progresiști, mereu experimentând noi modalități de amplificare și evoluție prin tehnologie. Compromisul dintre cele două poziții nu e mereu ușor de atins; ba chiar societatea lor s‑a scindat odată cu reîntoarcerea pe Pământ, când naderiții au decis să se separe de Cale, în timp ce mulți dintre geshel au rămas în interiorul ei pentru a continua s‑o exploreze.

Load new tabs in the background in Chrome and Opera

Despite lagging behind other browsers in terms of speed, Firefox is still the number one when it comes to customizability. One feature I look for in every browser I use is the ability to set the default behavior for newly created tabs, more specifically to make them load in the background. It keeps your focus on the current page and also saves time, because you can continue reading/watching the current tab while the new one is loading in the background. Of course, middle-clicking with the mouse – or Ctrl-clicking - links has a similar effect and is supported by most popular browsers, but it’s usually more comfortable to use the left mouse button. And there are situations where the middle-click is useless, because the tabs are triggered by context menus – like “Search for highlighted word”-, keyboard shortcuts or by external applications. Firefox has extensions that covered all these situations since the browser was launched, and later, in version 2 or 3 (I’m pretty sure it was 2), the option made it’s way into the main software.

Terry Pratchett – Imagini mișcătoare

„Acesta este spațiul cosmic. Uneori i se spune ultima frontieră.
(Numai că, firește, o ultimă frontieră nu poate exista, pentru că, atunci, ce‑ar mai fi dincolo de ea? Nu ultima, așadar, însă fără discuție, penultima.) […]”.

Dacă titlul nu vă spune multe, primele fraze ar trebui să fie suficiente ca să lămurească cititorii asupra temei romanului. A zecea carte din ciclul Lumii Disc tratează în stilul ironic specific lui Terry Pratchett industria cinematografică, începând de la acest exemplu arhicunoscut al genericului Star Trek.

Fundalul poveștii e bineînțeles bazat pe magie și pe legile speciale ale Lumii Disc. Undeva la zeci de mile de Ankh-Morpork, în sens Rotațional, pe malul mării și în apropierea unui deal prin nimic special la prima vedere un bătrân moare. Din convorbirea ce urmează între el și Moarte descoperim că se numea Deccan Ribobe și era ultimul Străjer al Porții, iar eșecul lui de a pregăti un alt Străjer ca să‑i ia locul va dezlănțui o periculoasă forță întemnițată de milenii. În curând o idee bătrână și plină de hotărâre evadează din dunele împietrite și își croiește drum către mințile din Ankh-Morpork.

Și astfel se naște cinema‑ul pe Lumea Disc. Începe cu Breasla Alchimiștilor, care pun bazele tehnice inventând banda de octoceluloză foarte inflamabilă, pe care pictează rapid scenele un grup de impi ținuți la respect cu biciul. Un principiu asemănător cu aparatul de fotografiat din romanele precedente ale seriei. Imaginile mișcătoare vor rămâne însă în era filmului mut, căci nici o soluție nu se dovedește potrivită pentru capturarea și redarea sunetului. Tot ei redescoperă dealul de unde apăruse ideea, numit Crângul Sfânt sau Holy Wood, un loc perfect pentru turnarea clicurilor datorită cerului aproape în permanență senin.

Facebook recommendations for existing users

Earlier this month, Facebook announced a new recommendation engine aimed at helping new users find interests easier as they set up the account. I don’t have opportunity to experience it firsthand, but I suspect this will eventually roll out to older members as well. One sign of this increasing interest of Facebook for suggesting Pages and interests landed on my account last night: Recommended Pages have completely replaced friend suggestions in the right column.

Recommending pages based on what your friends like is nothing new, except now Facebook started suggesting pages similar to the ones you already liked or that are popular, perhaps using the same algorithm as for newcomers.