David Brin - The River of Time

Continuând cu povestirile, am luat la rând o colecție mai veche – dar adusă la zi în 2012 – a lui David Brin. Deși nu am citit până acum decât un roman al lui – și acela scris în colaborare cu Gregory Benford – a rămas destul de sus în lista mea de preferințe, ba chiar am reușit să‑l citesc de două ori. Colecția de față se axează în general pe întrebarea „Suntem singuri în Univers?” și, dacă da, „De ce?” și încearcă numeroase răspunsuri la ea, mai mult sau mai puțin serioase; dar e loc și de ceva anticipație și istorii alternative.

DESTINY

The Crystal Spheres

Prima ipoteză propusă de David Brin pentru explicarea Paradoxului Fermi e inspirată din vechea cosmologie grecească: dacă sistemul solar – și toate celelalte sisteme din galaxie capabile de a da naștere la viață inteligentă – sunt încapsulate în sfere gigantice, care nu pot fi sparte din exterior, împiedicând alte specii să se extindă excesiv și să monopolizeze spațiul vital. Prima expediție interstelară umană, la bordul navei Seeker, sparge sfera Sol dinăuntru, cauzând o masivă ploaie de comete asupra planetelor interioare care ține omenirea ocupată timp de secole. Dar apoi deprimarea generală se instalează odată ce se constată că nici una din planetele favorabile vieții nu e accesibilă. Multe mii de ani mai târziu, Joshua, nepotul comandantului Seeker, e trezit din stază de o veste mult‑așteptată: a fost descoperită o altă stea‑bună cu o sferă spartă. A venit în sfârșit ocazia așteptată de a extinde umanitatea în cosmos?

O idee interesantă cu un final destul de optimist, dar în fond neverosimilă, nu numai din cauza fizicii improbabile a sferelor, ci mai mult la nivel psihologic: mă îndoiesc că omenirea ca întreg ar suferi vreo criză de personalitate aflând că e „condamnată” să rămână mereu între granițele sistemului solar. De la ultimele misiuni lunare au trecut decenii și nu văd nici o mișcare populară care să susțină reluarea lor. Interesul general e mereu axat pe problemele imediate și concrete, nu pe viitorul pe termen lung al speciei.

The Loom of Thessaly

Mult mai aproape de zilele noastre, într‑un birou din Atena, Frank îi prezintă prietenului său Pavlos o serie de imagini din satelit ale unui platou muntos din Tessalia cu o caracteristică ciudată: dacă se spune că toate drumurile duc la Roma, pentru zona asta e invers: toate cărările și potecile evită acel platou, de parcă o forță nevăzută le‑ar ține la distanță. Pasionat de alpinism, Pavlos se decide să găsească un drum până sus și să dezlege misterul clădirii care apare în fotografii… O explorare foarte interesantă a conceptului de destin prin apelarea la mitologia grecească și la conflictele ei constante între zeii care vor să controleze omenirea și eroii care vor s‑o elibereze.

Americans had no second skin, no Mediterranean wall of caution. Pavlos loved them for it.

The Fourth Vocation of George Gustaf

Acțiunea e cam slabă, scrisă mai degrabă în joacă, probabil pentru a avea ceva cu care să umple lumea imaginată, care e în schimb destul de interesantă. Situată la câteva sute de ani în viitor, avem de a face cu o clasică utopie în care munca de jos e făcută de androizi, iar oamenii petrec doar câteva ore pe săptămână în slujba oficială; pe lângă aceasta s‑au introdus o serie de „vocații”, minim șase hobby‑uri din domenii diferite, cărora fiecare trebuie să le dedice o parte din timp. Una din marile realizări acum este să devii specialist într‑una din aceste profesii secundare. Mânat de această ambiție, George Gustaf investighează pentru studiile sale sociale alături de asistentul său android un club ritual nou‑descoperit numit The Bath and Garter Society fără să bănuiască revoluția socială pe care o va declanșa. Se simte o mică înțepătură la adresa apetitului oamenilor pentru spectacol și interesului nesecat pentru viața vedetelor, pe care nici măcar secole de educație psihologică și egalitarism n‑au reușit să‑l domolească. O povestire de anticipație destul de relevantă pentru prezent, când sistemul social suferă de șomaj permanent și producția se orientează încet dar sigur către înlocuirea muncilor repetitive cu automate, împingând oamenii către activități mai creative sau solicitante intelectual.

RECOLLECTION

Senses Three and Six

Într‑un bar din orășelul Weed, mintea bodyguard‑ului Chuck începe să scoată la iveală amintiri ascunse de ani de zile, dureri greu de suportat și pericolul permanent care l‑a mânat spre acest loc uitat de lume. O poveste mai reflexivă și cu ritm mai domol despre drumul închis al oamenilor către stele, despre o iubire pierdută și încercarea de a merge mai departe în viață în ciuda unor pierderi uriașe, pe fundalul unei simfonii de Beethoven.

I've been a scientist, too. But science doesn't welcome the Big Surprises. Only little ones that can be comfortably chewed and swallowed.

Toujours Voir

Un gen special de povestire, cum explică și autorul în note, care are fix 250 de cuvinte. Așa că n‑o să mă lungesc, de frică să scriu mai mult decât povestirea în sine. O să spun doar că e despre un bătrân pilot spațial care intră într‑un bar…

A Stage of Memory

O idee neconvențională pentru această colecție; dacă n‑aș fi întâlnit‑o aici aș fi putut jura că e scrisă de Philip K. Dick! Fost star la Hollywood și pe Broadway, Derek Blakeney nu mai trăiește acum decât de pe urma faimei de altădată – la propriu, consumând Temporin, un drog care îți permite să retrăiești cu o fidelitate aproape perfectă scene din memorie. Dincolo de ideea drogului, chiar mai neobișnuită e America în care se petrece acțiunea, una în care un alt partid politic decât democrații sau republicanii – liberalii libertarieni – a ajuns la putere. În agenda lor de combatere a traficului de droguri se află oferirea lor într‑un cadru controlat în clinici specializate pentru a submina profiturile distribuitorilor ilegali.

What else have we, he thought, when we have mined ourselves a tunnel all the way to Hell, than the option of digging further and hoping for a world that's round?

SPECULATION

Just a Hint

Revenind la problema dominantă a vieții extraterestre și a lipsei de indicii privind existența ei, povestirea explorează o altă ipoteză larg vehiculată, aceea că civilizațiile tehnologice se autodistrug înainte de a se putea extinde către alte sisteme solare. Paradoxal, tocmai lipsa contactului dintre ele poate duce la catastrofe: două specii diferite se confruntă fiecare cu o altă problemă la scară planetară, pe care cealaltă a soluționat‑o deja; fiecare caută un singur indiciu, cât de mic, despre cum ar putea ieși din actuala criză…

Tank Farm Dynamo

O extensie interesantă pentru tehnologia actuală spațială, ferma de rezervoare imaginată de Brin reciclează rezervoarele de combustibil aruncate de navetele spațiale și le leagă împreună într‑o platformă orbitală, un fel de stație spațială alternativă unde se desfășoară experimente și se cresc noi tipuri de alge. Deși veche de cam două decenii, nuvela anticipează foarte bine două tendințe actuale ale explorării spațiale: reducerea bugetelor alocate de către guverne pentru asemenea programe și pătrunderea investitorilor privați în acest domeniu.

disponibilă online în original.

Thor Meets Captain America

După o nuvelă pragmatică, una cu tentă fantasy – deși, conform definiției pe care chiar autorul o dă pe blog, partea de science-fiction prevalează. Așa cum explică Brin în note, ideea s‑a născut ca urmare a unei provocări din partea coautorului Inimii cometei să imagineze o modalitate prin care Germania nazistă ar putea câștiga Al Doilea Război Mondial. Rezolvarea lui Brin – care pare convins că naziștii nu aveau oricum nici o șansă de a învinge – este să aducă de partea lor zeii nordici, așa cum apar în revistele de benzi desenate. În ciuda superiorității tehnologice a Aliaților, a arsenalului nuclear și a ajutorului oferit de trădătorul din tabăra ariană Loki, forțele naziste câștigă teren cu fiecare mișcare datorită puterilor supranaturale ale zeilor nordici și a moralului crescut de prezența lor. Aliații pariază totul pe o ultimă acțiune disperată, operațiunea Ragnarok, încercând să strecoare cu submarine bombe cu hidrogen în Valhalla, cartierul-general al lui Odin și celorlalți Aesir, pe o insulă din Marea Baltică. Așa cum era de așteptat de la un asemenea subiect, atmosfera este sumbră, încărcată cu întrebări despre natura „zeilor” și despre planurile lor și de îngrijorarea crescândă despre soarta războiului. În final însă Brin reușește să strecoare o rază de speranță în stilul său caracteristic.

Eu unul nu cred că cei care au fost implicați direct în conflict la vremea respectivă ar fi de acord cu afirmația asta; orice război e imprevizibil și sunt multe momente decisive care ar fi schimbat mult evoluția ulterioară. | disponibilă online în original.

PROPAGATION

Lungfish

O altă explorare a paradoxului Fermi, de data asta prin ipoteza sondelor von Neumann, care odată lansate se reproduc singure în sistemele pe care le vizitează și lansează noi sonde către noi destinații până când întreaga Galaxie poate fi acoperită. Acum se apropie momentul în care oamenii vor face contact cu sondele care așteaptă de milioane de ani în centura de asteroizi acest eveniment. Povestea alternează între punctul de vedere al sondei numite Seeker și cel al exploratorilor de pe Pământ Ursula Fleming și asistentul ei android Gavin. Odată cu descoperirile acestora și cu ecourile din partea conștiințelor artificiale ale sondelor se formează o imagine din ce în ce mai complexă – și mai sinistră – a istoriei galactice. Dacă în Turbion Robert Charles Wilson propune că asemenea sonde vor forma un fel de forță benevolentă care protejează viața biologică oriunde o întâlnesc, Brin are o abordare mult mai realistă și mai dură: sondele se dovedesc la fel de complexe și de diferite ca civilizațiile de mult dispărute care le‑au conceput, ba mai mult încep să comunice și să evolueze independent de intențiile creatorilor lor. Conflictele la scară galactică care se conturează printre rânduri amintesc puternic de Revelation Space, ca și cum Brin ar fi descris o scenă din Războiul Zorilor.

We are like lungfish, trying to climb out of the sea long after the land has already been claimed by others, she realized. We've arrived late in the game.

disponibilă online în original.

News From 2025: A Glitch in Medicine Cabinet 3.5

O povestioară pentru amuzament, după modelul actualelor lupte corporatiste între giganții Internetului, numai că în loc de software lupta se duce la nivelul modificărilor genetice.

The River of Time

Pentru încheiere, o poveste mai ușoară la nivel științific, în care Daniel Brand, scriitor de science-fiction, e chemat să ofere consultanță în cazul ComaSlow, o nouă boală care se răspândește fulgerător în întreaga lume. La întâmplare, oamenii rămân deodată nemișcați, într‑o stare catatonică greu de explicat, mai ales că organismul lor pare să funcționeze în continuare normal. Fiind scrisă la persoana întâi, ai senzația că David Brin se introduce pe sine în acțiune, ironizându‑și subtil propria profesie.

În mare o colecție interesantă, deși evident mi‑am descoperit anumite preferințe. E greu de spus pe care aș pune‑o pe primul lor, cel mai mult mi‑au plăcut Războiul din Tessalia, Thor îl întâlnește pe Căpitanul America și Un pește pe uscat. Se fac clar simțite limitările povestirilor scurte, lipsa de spațiu pentru a dezvolta unele idei și personaje – cred că cel mai grav e afectată Sferele de Cristal, care se mișcă mult prea repede pentru dimensiunile epice la care se desfășoară. Pe de altă parte povestirile sunt legate de diverse indicii mărunte, care lasă impresia că au fost gândite ca un tot unitar – deși probabil nu a fost cazul la început. Pe lângă tema generală a paradoxului Fermi, androizii de exemplu apar atât în The Fourth Vocation of George Gustaf cât și în Lungfish și sunt surprinzător de similari. Sferele de Cristal din prima povestire sunt menționate în treacăt în ultima, dând o încheiere circulară colecției. Cele două povestiri cu tentă mitologică fac referire ambele la Cel Suprem, un deus otiosus care s‑a retras cândva demult de la cârma universului, și a cărui intervenție e presupusă de unele personaje.

Nota mea: 3.5