Siren Songs in Deep Time de Nas Hedron are o inspirație predominant mitologică, deși cadrul e plasat în trecutul recent și viitorul posibil. Povestită din perspectiva unei sirene, ne poartă prin patru vieți ale acesteia dintr‑o înșiruire ce pare fără sfârșit, după un tipar ce se repetă fără greș: ea se îndrăgostește, apoi Generalul intră în scenă și moartea se abate asupra bărbatului iubit de sirenă. Dar, așa cum remarcă ea în interludiile dintre vieți, ceva se schimbă, cineva nou se apropie, cineva care va schimba totul… O reinterpretare originală – și foarte plăcută – a vechiului mit.
There is always me, and there is always the General.
I am a siren; I bring lovers to me and carry death with me. It’s not something I can change. But death doesn’t come with a mere facsimile of love; I don’t trick anyone. I fall in love, genuinely, each time.
Aliens de Lavie Tidhar e o povestire de o singură pagină despre extratereștrii care aterizează și temerile că vom fi asimilați ca și alte culturi la contactul cu una mult mai avansată. Complet inutilă după părerea mea, singura idee oarecum nouă e că vizitatorii aterizează în China în loc de Statele Unite.
The Death of Mr. Teodorescu de Cristian Mihail Teodorescu e o relatare seacă despre cum procedura pentru înhumare într‑un spital din București undeva peste 20‑30 de ani. În același timp absurdă și ciudat de realistă, străbătută de un ton de resemnare în fața inevitabilului și a deciziilor raționale, seamănă un pic prea mult cu România zilelor noastre ca nu simți un fior de neplăcere și teamă că poate chiar asta ne rezervă viitorul.
În 59 Beads de Rochita Loenen‑Ruiz, surorile Pyn și Sienna rămân orfane pe străzile rău‑famate ale Cordobei – nu cea de pe Pământ, așa cum îți dai seama pe la jumătate. Pentru a o salva pe Sienna de o boală fatală, Pyn semnează un contract cu Sebastian Uraro pentru a deveni o Dollygirl, o versiune futuristă de dansatoare la bară, puternic modificată pentru a transforma muzica și mișcările corpului în fluxuri de energie pentru spectatorii bogați dornici de senzații tari. O poveste emoționantă despre alegerile grele în viață, cu un final ambiguu, deschis la interpretări.
Dad Bought a Teleporter de Attila Sümegi – de fapt cam toată lumea a cumpărat, înlocuind alte mijloace de transport. Dar apoi efectele secundare ale aparatului de teleportare se fac simțite, începând cu vise din ce în ce mai realiste…
Space Oddity de Regina Catarino e o schiță emoționantă scrisă în paragrafe scurte ca un raport concis de la un astronaut într‑o misiune de rutină. Care însă nu se termină ca toate celelalte… Tonul detașat o face să aibă mai mult impact decât te‑ai aștepta.
Tonight, I won’t be in your arms gazing at the stars. But if you come out and turn your gaze upward, you’ll see my last goodbye — without a kiss, but full of bright light.
Tonight, I will shine like a star above you.
În Metal Can Lanterns de Joyce Chng, un grup de copii reînvie ritualurile Anului Nou Chinezesc într‑o lume nouă în care adulții le‑au uitat.
The Colors of Creation de Judit Lőrinczy e o recreare scurtă a Creației și Ispitei prin prisma culorilor, a albului și negrului.
Digits Are Cold, Numbers Are Warm (Cifrele sunt reci, numerele‑s calde) de Liviu Radu se reîntoarce undeva la sfârșitul secolului 19, unde un cuplu, pastorul Teddy și soția sa, descoperă manuscrise vechi care prezic reîntoarcerea răului pe Pământ dintr‑o dimensiune paralelă în anumiți ani. Pentru a împiedica lumea să cadă în haos, cei doi săvârșesc o serie de sacrificii umane rituale, după cum era prescris în carte. Nu am reușit să găsesc nimic interesant la ea, în afară de numerologia gândită astfel încât următoarele date fatidice coincid cu Primul și Al Doilea Război Mondial. Nu sunt deloc fan al teoriilor conspirației și m‑am forțat să o termin.
Butterfly, Falling at Dawn de Aliette de Bodard e o investigație polițienească despre aparenta sinucidere a artistei Papalotl (în traducere Fluturele) în districtul Mexica din Fenlui – o Californie colonizată de China care și‑a câștigat independența în Universul Xuya cu care ne‑a obișnuit autoarea. Magistratul Hue Ma, însărcinată cu acest caz, descoperă curând paralele între victimă și propria ei adolescență îngropată sub numele chinez de împrumut: ca și Papalolt și sora sa, Hue Ma este o refugiată de la sud de graniță, unde războiul civil a devastat statul aztec. O poveste despre intimitate și familie, despre cicatrici care refuză să se vindece în timp sau spațiu.
În Aphrodisia de Lavie Tidhar un grup de prieteni din coloniile din sistemul solar – personajul central vine de pe un satelit jupiterian, Bejesus cu corpul puternic modificat cu tentacule și jumătate‑mek‑ul Tone – vizitează Pământul în căutare de senzații tari, de la droguri și sex, la interfața ultimă cu Aphrodisia, Zeița Upload‑ului, după a cărei muzică cibernetică tânjește povestitorul. Un mix dur de cyber‑punk cu ceva idei despre singularitate și un fundal vag conturat de space‑opera, te face să te gândești că are potențial pentru ceva mai mult decât cele 5 pagini de aici.
Earth is different to anything you can imagine.
Picture a globe, a blue-green world… more base-level humans than anywhere else in the worlds. There are no protocols! Everything’s unchecked, with no controls; even the weather doesn’t obey a simple command. It’s a strange place… a big place… they still do things the old way on Earth.
Hunt Beneath the Moon (Vânătoarea din zori) de Marian Truță este o altă inspirație mitologică, de data asta mai greu de plasat. Într‑o cârciumă pierdută probabil în pădurile Transilvaniei o tânără îmbie la băutură un bătrân vânător obosit. Dar în spatele măștii ei se ascunde un fel de spirit al pădurii, o Cerboaică veche ca lumea, care încearcă să‑și evalueze inamicul, Vânătorul. Povestea evoluează însă destul de confuz și se încurcă în propriile măști – pe mine în mod sigur m‑a pierdut pe la jumătate: Cerboaica – sau o altă entitate care împarte același corp – caută de fapt o Carte (Biblia se pare), iar Vânătorul a fost în tinerețe unul din cavalerii care au cucerit Ierusalimul în timpul cruciadelor. Atmosfera e de efect și ideea interesantă, dar rezultatul final m‑a lăsat nedumerit, n‑am reușit să înțeles care a fost intenția autorului. Poate textul original în română e mai clar…
The Ethics of Treason de Gerson Lodi-Ribeiro e cea mai lungă povestire din antologie din câte‑mi dau seama, plasată într‑o istorie alternativă în care la sfârșitul secolului XIX Paraguay‑ul a devenit o putere mondială în urma unei victorii asupra Braziliei. Mai târziu ajutorul adus Germaniei în Primul Război Mondial a dus la triumful acesteia și la instaurarea unei epoci de aur pentru bunăstarea oamenilor și pentru progresul tehnologic (Pax Paraguaya
). În prezent – adică prin 1995 în povestire – savantul brazilian Júlio César de Albuquerque Vieira distruge proiectul secret la care lucra pentru armată și fuge din țară. Pe vaporul Espírito Santo pe râul Paranapanema se confruntă agenți secreți din Germania, Brazilia și Republica Guarany, fiecare încercând să pună mâna pe informațiile lui și să descopere motivul care l‑a făcut să‑și trădeze țara natală. Ideea e interesantă, ca și tema abordată – responsabilitatea cercetătorilor pentru consecințele propriilor descoperiri – dar varianta de istorie descrisă nu mi se pare prea credibilă (e drept că cunosc prea puține despre istoria Americii de Sud, dar mi se pare improbabil să fi putut juca un rol crucial în istoria mondială acum un secol) și acțiunea e cam subțire, mai mult schimburi de replici între agenți și profesor care devin repetitive. E mai mult o relatare a unor evenimente mai importante petrecute înainte de începutul povestirii.
The Wind-Blown Man de Aliette de Bodard ne aduce într‑o lume inspirată de cultura chinezească, în particular de mistica taoistă. În mănăstirea Calul Alb, novici din tot Imperiul se pregătesc să devină Transcendenți sub supravegherea medicilor-alchimiști și a maicii‑starețe Shinxie, care îi învață cum să atingă echilibrul perfect între cele cinci elemente. Rutina mănăstirii este tulburată de apariția bruscă a unui Transcendent, Gao Tieguai – un eveniment ieșit din comun, căci după ce ating echilibrul, aceștia se retrag definitiv din lumea materială pe Stația Penlai. Odată ce Al Șaselea Prinț Imperial sosește să investigheze situația, Shinxie se vede confruntată pe o parte cu trecutul ei, pe de alta cu viitorul incert anunțat de sosirea Nemuritorului Gao. Deși într‑un cadru complet străin pentru cititorii occidentali, povestirea atinge teme general umane: dragostea și despărțirea, conflictul dintre puterea centrală și revoluționari, opoziția dintre echilibrul static – adică o simplă stagnare sterilă – și cel dinamic, care schimbă lumea din jur.
Single-Bit Error de Ken Liu încheie colecția într‑o notă complet dezamăgitoare. Programatorul Tyler se îndrăgostește de Lydia, o tânără care avuse o viziune a îngerului Ambriel pe patul de spital, devenind o credincioasă atipică. Tyler pe de altă parte e ateu, dar fascinat de trăirea religioasă a Lydiei. Când aceasta moare într‑un accident, el încearcă să refacă viziunea ei, pornind de la premisa că e o simplă eroare de un bit în creier, ca și defectul electronic care a cauzat indirect moartea ei. Pe lângă tonul sec și lipsit de emoție, abordarea încearcă să reducă experiențele umane la simple probleme de procesare în creier, un lucru cu care nu pot fi de acord nici emoțional, nici intelectual. Singura concluzie pentru mine este limitarea autorului în a înțelege oamenii, ceea ce mă face să mă îndoiesc profund de vocația lui de scriitor…
Post a Comment