În gerul nemilos al iernii ruse, un evadat de la un institut psihiatric se îndreaptă către Zvezdniy Gorodok, fostul Oraș al Stelelor, în căutarea unei femei pe care nici măcar n‑a cunoscut‑o decât prin lucrările ei controversate. În buzunarul paltonului furat păstrează cu sfințenie un obiect aparent neînsemnat, dar care e dovada palpabilă a corectitudinii teoriilor Neshei Petrova, pe care guvernul sovietic s‑a străduit s‑o discrediteze pe toate planurile. Micuța cutie muzicală care redă la nesfârșit o melodie rusească provine de pe Matryoshka, un obiect de origine necunoscută ce s‑a materializat în urmă cu câteva decenii în Sistemul Solar și de atunci orbitează Soarele odată la 12 ani, invitând parcă omenirea să‑i descopere secretele. Iar cel care o păstrează este Dimitri Ivanov, ultimul supraviețuitor al misiunii rusești care a vizitat Matryoshka la 24 de ani de la apariția ei și s‑a întors schimbat pentru totdeauna după contactul cu mașinăria străină.
This wasn’t just some dumb invention, some alien equivalent of the probes we had been sending out. The Matryoshka was a different order of machine. Something clever and complex enough to sing to itself. Or, just possibly, to us. Conformându‑se temei colecției în care a fost publicată, Troika se axează pe explorarea unui mega‑obiect, aici această Matryoshka botezată așa din cauza structurii stratificate, menținută laolaltă de câmpuri de forțe necunoscute pentru știința actuală. Povestea alternează între conversația dintre Dimitri și Nesha într‑un apartament sărăcăcios și prost încălzit din Zvezdniy Gorodok și rememorarea expediției celor trei cosmonauți la bordul navei Tereshkova. Ideea este foarte similară cu romanul Eon al lui Greg Bear, deși cu o altă explicație științifică. Reynolds se ocupă însă și de climatul social de pe Pământ, pe care îl descrie în termeni destul de pesimiști: Rusia a revenit la un guvern comunist, televiziunea controlată de Stat este o prezență obligatorie în locuințe, Internetul și comunicarea liberă sunt amintiri pe cale de a fi complet șterse din memoria colectivă; iar explorarea spațiului a încetat aproape complet, cu excepția misiunilor de fațadă ale celui de‑Al Doilea Soviet. Finalul aduce o schimbare neașteptată de situație care condimentează și mai mult povestirea și contribuie la misterul Matryoshkăi făcându‑ne să ne întrebăm care a fost de fapt scopul ei și dacă nu cumva a fost deja atins…
It seemed to me – though I would never have voiced such a conviction publicly – that it was less important to my country what we found out here, than that we were seen to be doing something no one else could.
Post a Comment