Prima nuvelă începe pe colonia Yellowstone, într‑un monument dedicat unor cercetători decedați în încercarea de a replica structura creierului uman într‑un computer. Acolo se reîntâlnesc Richard Swift și Roland Childe, prieteni din copilărie și concurenți în jocuri virtuale încă de atunci. Dispărut de peste 100 de ani, Childe revine pentru a‑i propune lui Swift o nouă provocare, mai complexă decât toate competițiile dintre ei de până atunci, explicând în același timp absența lui îndelungată. În afară de Swift, el a mai adunat o echipă variată pentru a porni în explorarea unui artefact extraterestru misterios, despre care el pretinde că ascunde niște recompense pe măsură.
Ceilalți membrii ai echipajului sunt dr. Trintignant, genul „omului de știință nebun”, expert în medicină și cibernetică și faimos într‑un mod negativ pentru experimentele sale pe oameni și pe propriul corp; Forqueray, căpitanul ultranaut al navei Apollyon pe care urmau să se îmbarce; hacker‑ul Hirz și Celestine, fosta soție a lui Swift, devenită un geniu matematician în urma contactului prelungit cu jonglerii minții.
Obiectivul lor e un turn înalt, „Turnul Însângerat”, de pe o planetă pustie, Golgotha. Ambele nume se potrivesc foarte bine cu rolul acestei structuri: compus dintr‑un mare de număr de camere înșiruite între intrarea de la bază și presupusul premiu din vârf, fiecare încăpere prezintă vizitatorilor o întrebare, în general din matematicile superioare. Cu fiecare obstacol depășit, dificultatea întrebărilor crește, iar mai târziu apar și limite de timp în care trebuie găsit un răspuns. Dar la fiecare răspuns greșit, turnul pedepsește vizitatorii, mai „blând”, secționând membre, sau mai drastic, ajungându‑se până la moartea unora dintre exploratori. Avertizat, se pare, de căpitanul Argyle, descoperitorul turnului, Childe vine pregătit pentru aceste pericole cu cele mai performante costume de protecție disponibile, dar nici Turnul nu se lasă mai prejos: fiecare intrare e cu puțin mai mică decât precedenta, așa că în curând oamenii trebuie să renunțe la siguranță pentru a putea înainta în interiorul turnului. Următorul pas e apelarea la talentele doctorului Trintignant pentru a înlocui membrele organice pierdute cu echivalente cibernetice și pentru a îmbunătăți capacitatea de procesare a creierului și sistemele senzoriale.
Turnul pare proiectat să profite de lăcomia și curiozitatea oamenilor pentru a‑i atrage mai mult în interiorul său, deși e imposibil de spus care este sau a fost scopul său original. Poate fi un mecanism care induce evoluția accelerată prin selecția dură impusă de condițiile sale sau pur și simplu o capcană elaborată pentru ființele inteligente din univers, presupunând că toate sunt înzestrate într‑o oarecare măsură cu curiozitate. Sau poate e interesat doar de componentele electronice recuperate din corpurile ucise, după cum observă un personaj, ca sursă de piese de schimb. Ca un Sfinx multiplicat de sute de ori sau un Pat al lui Procust gigantic, scoate la iveală unele dintre cele mai rele trăsături ale oamenilor; competiția, perseverența și interesul pentru dezlegarea misterului se transformă în obsesii care anulează prudența și instinctul de supraviețuire.
Mie Turnul îmi inspiră o posibilă metaforă pentru pericolele zborului spațial și ale universului în general. Și nu trebuie să citești neapărat romane SF, căci scurta istorie de explorare a spațiului din jurul Pământului are suficiente exemple de reușite la limită, ca revenirea misiunii Apollo 13 în ciuda dereglării instrumentelor de bord, sau înfrângeri fulgerătoare ca explozia bruscă a navetei Challenger în 1986.
Zile pe Turcoaz schimbă complet atât locația cât și atmosfera generală. De data aceasta Reynolds ne prezintă una din coloniile umane fondate pe lumile jonglerilor minții. Societatea s‑a dezvoltat cu scopul de a studia jonglerii și de a interveni cât mai puțin în activitatea oceanului planetar, iar față de alte colonii tehnologia lor e înapoiată. Orașele lor și ambarcațiunile științifice sunt susținute de imense baloane, migrând de la o insulă la alta și unindu‑se sau despărțindu‑se în funcție de alianțele politice. Planeta e în general izolată față de galaxie și oamenii privesc cu suspiciune sosirea navelor ultranauților. Nu fără motive, căci în trecut aceste nave au adus cu ele dușmani și nici Glasul Nopții, care sosește în cursul nuvelei, nu aduce nimic bun.
Deși intriga se ocupă de oameni, de la surorile Naqi și Mina Okpik și proiectul masiv de studiu al jonglerilor pentru care concurează amândouă, până la străinii veniți dintre stele care amenință echilibrul de pe Turcoaz, acțiunea e pusă oarecum în planul secund de entitatea extraterestră botezată de oameni „jonglerii minții”. Prezenți pe mai multe planete, misterul lor a fascinat oamenii de la descoperirea lor. Sunt de fapt un fel de gigantic organism colectiv care cuprinde întregul ocean planetar de pe Turcoaz, de la plancton până la zburătoare, toate aceste microcomponente lucrând împreună ca un singur creier gigantic, trasmițând, procesând și stocând informație la o scară nemaiîntâlnită până atunci. Cea mai la apropiată comparație ar fi oceanul conștient imaginat de Stanislaw Lem în Solaris, deși jonglerii sunt mai permisivi față de oameni, lăsându‑i să intre în contact prin scufundarea în ocean în anumite zone cu concentrație mare de organisme. Comunicarea cu ei operează schimbări subtile în creierul uman, făcându‑l mai potrivit pentru a procesa matematica, așa cum s‑a întâmplat cu Celestine din prima povestire. Mai mult, amintirile înotătorilor morți în ocean sunt păstrate în memoria jonglerilor pe lungi perioade de timp, de parcă și ei ar studia oamenii și poate celelalte specii conștiente cu care au intrat în contact în trecut.
Cele două nuvele, deși fără legături consistente la prima vedere, fac parte dintr‑un univers mult mai vast, numit generic Revelation Space, și oferă completări la diverse aspecte ale celorlalte romane, în special detalii despre jonglerii minții. Deși n‑am citit alte romane scrise de Reynolds (se pare că încă nu s‑a tradus altceva în română) și probabil am început dintr‑un loc nepotrivit în explorarea lumii imaginate de el, aceste nuvele mi‑au captivat atenția și sper să le completez cu celelalte opere ale autorului în curând.
Post a Comment