Poul Anderson – Avatarul

Cu toate că au existat o serie de speculații pe Internet despre posibila „inspirare” a filmului „Avatar” dintr-o nuvelă a lui Poul Anderson, între film și romanul de față nu există alte similarități în afara numelui. Publicat cam în aceeași perioadă cu „Poarta” lui Frederick Pohl, „Avatarul” se folosește de o intrigă similară – până la un punct. Drumul omenirii către galaxie e deschis de mașinile-T, care generează căi instantanee către alte puncte din spațiu și timp. Prima dintre ele orbitează Soarele în punctul exact opus Pământului, imposibil de descoperit înainte de primele expediții în Sistemul Solar. Dar pentru a ajunge într-un anume loc/moment trebuie să urmezi o traiectorie precisă la apropierea de mașina-T și testarea posibilităților e încă la început. Singura cale sigură cunoscută oamenilor duce în sistemul Phoebus, unde a fost fondată colonia Demeter.

Prima parte a romanului începe atunci când nava de explorare Emissary se întoarce dintr-o călătorie pe o nouă rută, aducând vești excepționale pentru umanitate: primul contact cu o rasă extraterestră, betanii, pașnică și dornică de a împărtăși cunoștințele lor cu oricine vin în contact. Echipajul petrecuse ultimii opt ani pe planeta acestora, iar la întoarcere sunt însoțiți de unul dintre extratereștrii, Fidelio. Folosind cunoștințele lor mai avansate despre operarea mașinilor-T, betanii ghidează nava spre Demeter, dar și înapoi în timp, la doar câteva luni după plecare. Totuși, cei doisprezece oameni și oaspetele lor nu au parte de primirea triumfală pe care o meritau: după ce pornirea în expediție fusese controversată, modificările de forțe politice de pe Pământ au întors balanța puterii în favoarea izolaționiștilor. Aceștia sechestrează Emissary sub pretextul unei carantine, încercând să ascundă descoperirile lor de restul oamenilor. Unul dintre coloniști, Dan Brodersen, „cel mai bogat om de pe Demeter”, e însă hotărât să scoată la iveală adevărul, motivat parțial și de fosta lui legătură cu Joelle Ky, una dintre membrii echipajului. Odată cu investigațiile lui avem ocazia să urmărim schimbările prin care a trecut Pământul și cultura care se naște pe prima colonie umană.

Google Reader now showing all-time read counts

This years’ April Fools joke from the Google Reader team, the ReaderAdvantage™ Program, was such a huge success it prompted the team to look deeper into the usage stats the app cumulated over the years and publish some of them on the official blog. Evidently that still wasn’t enough for stats-hungry users; everyone wanted to know their own read stats for the entire time they were using Google Reader. And after today’s update, it seems the all-time read count has been added to the usual 30-day trends:

o-O.@googlereader now gives a "since" figure in trends. "Since October 7, 2005 you have read a total of 142,120 items", it says.

— Prasoon (@prsng) August 28, 2010

Disable tab animation in Firefox 4

One of the areas where the new version of Firefox seeks to improve and evolve is the user experience. As previously showcased on the blog of Stephen Horlander, a long time contributor to Firefox interface design, one of the projects aims to introduce animations to tab interactions. The latest beta of the upcoming Firefox 4 already added these changes: when you create a tab, it “grows” out of the URL bar until it reaches the standard size; the same effect is applied to closing tabs in reverse, they shrink back into the neighboring tabs.

The idea behind these animations is to make browsing feel faster, adding visual affordances that makes tasks more understandable and to make the browser more visually appealing. I’m not going to get into the debate whether you should be focusing on looking faster versus actually being faster; I simply noticed the new behavior after the browser updated and it has the exact opposite effect, for me at least. Tab opening and closing feels slower, because the browser is emphasizing the action every time, instead of just showing the end-result. It could be helpful for new users discovering the browser features for the first time, but I think the novelty will wear off quickly.

Small changes to the Facebook stream

After a history of major interface changes followed by user uproar, it looks like Facebook has learned the lesson and started to test and release smaller tweaks to the existing features. In the last couple of weeks alone there have been news about notifications in browser tabs, the new design for albums, as well as experimental features like unsubscribing from notifications after you liked or commented on a status or displaying the types of pages in the stream.

One update I experienced first-hand in my own account looks aimed at making the stream more relevant and more structured: if more than one friend shares a link, the stories will no longer be displayed separately in chronological (or ‘most popular’) order, but instead they will be grouped together like a single update. I first discovered it at the end of July and others blogged about it as well. Comments and likes are displayed together with each item, under the link, which takes the center stage. Unfortunately interacting with one story will not be visible on the other; the comments and likes don’t ‘sync’, but it’s a small step in the right direction. 

Charles Stross - Spațiul singularității

În Spațiul singularității, Charles Stross debutează cu o galaxie ieșită din comun: una care a trecut prin experiența devastatoare a unei singularități tehnologice. Numită prin analogie cu singularitatea Big Bang‑ului din cosmologie, cea tehnologică presupune o evoluție exponențială a inteligenței artificiale, în afara controlului sau chiar a înțelegerii umane. În roman, o astfel de explozie a dus la apariția Eschaton‑ului, o conștiință supra‑umană, care și‑a impus poruncile asupra umanității cu nonșalanța unui zeu. Deși doar trei, spre deosebire de cele zece din Biblie, Eschaton‑ul e mult mai implicat în respectarea lor decât Dumnezeul iudeo-creștin, în special a celei de‑a treia, care interzice încălcarea cauzalității prin călătorii cu viteze superluminice. Personajele cărții menționează numeroase situații în care a intervenit în forță pentru exterminarea celor care experimentau în această direcție, deși dovezile sunt rare, având în vedere scala la care are loc distrugerea.

O altă acțiune radicală a Eschaton‑ului a fost împrăștierea a nouă zecimi din populația Pământului pe colonii la sute și mii de ani‑lumină distanță. Deși motivele nu ne sunt cunoscute, rezultatul e vizibil în roman: o eră de colonizare haotică a galaxiei și ciocniri între civilizații dintre cele mai diverse. Romanul începe de altfel când unul dintre noile state umane, Noua Republică, se confruntă cu o amenințare atipică, Festivalul, apărut brusc din spațiul interstelar în apropierea coloniei Lumea lui Rochard.

Tweet Button for Blogger with Analytics tags

After Twitter starting moving more and more into the territory of third-party clients, by offering official mobile apps and an URL shortener, I guess an official “Tweet” button was the next logical move. Especially since Facebook has a similar feature with the ‘Like’ button. Aside from the cleaner look – in my opinion anyway –, the Tweet button comes with some nice extras. It can be installed as an iFrame or a simple link without using JavaScript.

Introducing the Tweet Button! Learn how to use Twitter's Tweet Button and add it to your website

Another advantage is the better customizability compared to TweetMeme, going as far as personalized styling to match your site. You can choose the text to appear in the tweet, @-mention yourself and recommend another Twitter account to the visitor after he shares the link.

Norman Spinrad – Solarienii

Deși titlul poate duce cu gândul la o continuare a seriei „Roboților” lui Asimov, romanul lui Norman Spinrad se înscrie mai mult în tema science-fiction‑ului de război, cu o confruntare la scară mare între oameni și un inamic extraterestru redutabil. Nici pe departe la fel de cunoscut ca alte titluri cu subiect similar – de la clasica „Infanterie stelară” a lui Heinlein la mai modernul „Joc al lui Ender” sau, de ce nu, „Steaua Pandorei” – Spinrad vine, ca de obicei, cu o perspectivă mai specială, care deosebește romanul de altele din același gen.

Oamenii se află într‑un război interstelar de sute de ani cu rasa Duglaari. Un război pe care din păcate îl pierd încet-încet, planetă cu planetă. În ciuda nivelului tehnologic similar, inamicul dispune aproape în fiecare bătălie de un număr superior de nave, cu care copleșesc până la urmă forțele umane apărând colonia. De fapt în prima linie a frontului cu Doogii se află doar coloniile, Confederația Umană cu centrul în sistemul Olympia și Oraşul Pentagon; Pământul și locuitorii săi, Solarienii, se retrăseseră din conflict curând după începerea lui, promițând să revină cu o modalitate de a obține o victorie definitivă. După aproape trei sute de ani însă mulți oameni privesc deja cu scepticism și frustrare această promisiune neîmplinită și lipsa de ajutor din partea Fortăreței Sol.

Experimental notifications in Chrome 6

I use Chrome as my primary browser every since the first version, but after a while I switched to the stable channel because I prefer stability in a software I use practically every day all day long. The Chrome team recently launched the Canary build, allowing you to basically have two versions of the browser running in parallel on the same machine, so I have no excuse anymore not to test the latest innovations in Chrome. Apart from the more important features, like a built-in PDF viewer and possibly voice recognition, there are a number of smaller changes to the visual side of the program I have recently noticed.

Joe Haldeman – Camuflaj

„Extratereștrii sunt printre noi!” – cam așa se poate rezuma ideea principală a romanului lui Joe Haldeman. Numai că, fiind niște maeștrii în arta camuflajului, nimeni nu‑i recunoaște – nici măcar reciproc. Așa că nu avem parte de răpiri spectaculoase și OZN‑uri misterioase, ci de o poveste despre cum s‑ar integra o astfel de ființă venită din spațiu.

Istoria extraterestrului e lungă de milioane de ani. Practic nemuritor și capabil să‑și modifice forma și masa corporală pentru a imita animale de talie mare și oameni, și‑a petrecut o vreme îndelungată sub formă de rechin, în Oceanul Pacific, timp în care a uitat legătura cu nava care‑l purtase până aici. Povestea propriu‑zisă începe atunci când el se decide să studieze viața de pe uscat și ia o formă umană, undeva la începutul anilor ‘30. Evident, având nevoie de un model, cea mai ușoară cale de a‑l obține e de a omorî un trecător pe plajă și a‑i fura identitatea. După o perioadă de acomodare plină de gafe mai mult sau mai puțin grave pentru cei din jur, extraterestrul începe să exploreze interacțiunile sociale complexe, mergând până la relații homo‑ și heterosexuale. Deși probabil această clasificare nu i se poate aplica, neavând un sex original, ci doar unul de împrumut, în funcție de înfățișarea de moment; poate relații xenosexuale? Una din experiențele sale în formă umană o constituie chiar participarea (voluntară) la Al Doilea Război Mondial, la bătălia de la Bataan în Filipine și marșul morții care i‑a urmat.