Google Reader Experiments and more design tweaks

After being seemingly neglected for several months, many people started to wonder if Google Reader still had a future – and the recent poor redesign and removal of features didn’t quite alleviate those fears. But a small update I noticed earlier today may prove them wrong: like Gmail and Calendar, Reader got it’s own ‘Labs’ section, located in the ‘Settings’ under the new tab ‘Experiments’. So there is some small hope that the product will continue to be developed and gain new features. Currently there’s just one thing to try out, toggling smooth scrolling on or off. It’s a nice effect for expanded view, but unfortunately quite annoying in list view, where it causes the article list to scroll back and forth every time you open or select an item. I doubt I will be using it much.

Mircea Eliade - Noaptea de Sânziene

E greu să scrii despre Noaptea de Sânziene; nu pentru că ar fi un roman lung, ci din cauza densității de idei care‑l străbat de la prima la ultima pagină; oricât de multe ai scrie, tot ar mai rămâne ceva nespus. Pentru mine asta a fost a doua lectură, dar probabil îl voi relua și în viitor; evident, nu strică să fii familiar cu studiile lui Eliade sau cel puțin cu câteva din celelalte romane, pentru că multe teme se regăsesc și aici, într‑o formă mai mult sau mai puțin accentuată.

Subiectul central, dacă se poate vorbi de unul într‑o lucrare atât de complexă, este relația dintre Om și Lume și dintre Sacru și Profan, încercarea omului de a atinge sacrul din spatele lumii profane. Ștefan Viziru este Omul care vrea să ajungă la condiția privilegiată a sfinților încercând să iubească simultan două femei: pe soția sa, Ioana, și pe Ileana, pe care a întâlnit‑o la marginea pădurii Băneasa în momentul magic al Nopții de Sânziene. Departe de el însă gândul iubirii (exclusiv) fizice: pe Ileana o sărută o singură dată în decursul primilor ani; discuțiile lor se învârt în jurul concepțiilor lui Ștefan despre Timp și Istorie, al experiențelor lui, cum a fost acea revelație originară a camerei Sambo din copilărie.

Dar dumneavoastră și mișcarea dumneavoastră acordați o importanță prea mare Istoriei, evenimentelor vii din jurul nostru. Viața n‑ar merita să fie trăită dacă, pentru noi, oamenii, modernitatea s‑ar reduce exclusiv la istoria pe care o facem. Istoria se petrece exclusiv în Timp și prin tot ce are el mai bun, omul încearcă să se împotrivească Timpului. Adu‑ți aminte când te‑ai îndrăgostit întâia oară. Mai trăiai atunci în Timp?... De aceea prefer democrația, pentru că este și antiistorică, adică își propune un ideal oarecum abstract, care se împotrivește momentului istoric. [Ștefan]

Viziunii în esență creștine a lui Ștefan i se opune soluția mai apropiată de hinduism a lui Anisie, cu care Ștefan discută în contradictoriu și de la care așteaptă o revelație care nu vine niciodată. Anisie s‑a retras din istorie, trăind izolat ca un pustnic, în armonie cu ritmurile naturii, în așteptarea unei reînnoiri a lumii în finalul distrugător al unui mare ciclu.

Și eu visez să scap într‑o zi de timp, de istorie, spuse Ștefan. Dar nu cu prețul catastrofei pe care o vestești dumneata. Existența umană mi s‑ar părea searbădă dacă ar fi redusă numai la categoriile mitice. Chiar acel paradis anistoric de care vorbești mi s‑ar părea greu de suportat dacă n‑ar avea lângă el infernul istoriei… [Ștefan]

Density settings in Google Reader

A couple of weeks after the redesign, which most of the users hated or criticized openly, it looks like Google finally decided to make Google Reader as responsive as the other web apps with a ‘display density setting’ like in Gmail or Google Docs. I saw several reports from users on Twitter, some of them going back about 10 hours ago, and I have it as well, probably enabled in the time it took me to come back home from the office. The available options are the same: Comfortable, Cozy and Compact, as well as the functionality. You might not notice any difference between the first two, since they are designed primarily for large and very large screens, but ‘Compact’ is very useful, especially if you are predominantly using ‘list view’, like me. Unfortunately, the double header – one for the logo and search box and the second one for subscribing and action buttons – is still taking up a lot of space and choosing ‘Compact’ doesn’t have much impact on this region. I will be trying to adjust my own user style for the change shortly – it’s probably just a matter of removing some of the lines affecting spacing for the feed items.

Another thing I noticed a couple of days ago is that the Google Dashboard still links to your Google Reader shared items and to the list of people you followed there, although there’s no way to know how long they will still be up. Both open in the usual interface, so you can still browse your past shared items, bookmark them for example, or look up the Google profiles of the people you used to follow to connect with them on other networks.

Greg Egan - Scara lui Schild

După ce am citit romanul am văzut – și ascultat – pe Internet câteva opinii numindu‑l „cel mai hard science-fiction” roman de până acum și mi se pare o descriere foarte potrivită; chiar și titlul este inspirat de un concept din relativitatea generalizată, deși în carte este explicat folosindu‑se o metaforă complet diferită, legată de viața și dezvoltarea umană. Greg Egan s‑a specializat pe zona hard a SF‑ului, un domeniu care pare să i se potrivească de minune. În vreme ce Carantina explora implicațiile mecanicii cuantice la nivel macroscopic, Scara lui Schild se inspiră dintr‑o teorie încă neconfirmată, gravitația cuantică în bucle, care încearcă să reconcilieze mecanica cuantică și relativitatea într‑un sistem unic, capabil să descrie toate fenomenele fizice din Univers.

În roman, această teorie finală există deja sub numele de „regulile Sarumpaet”. Acestea au rămas în vigoare de mai bine de 20 milenii, timp în care omenirea s‑a răspândit pe sute de planete. La debutul cărții, Cass, un fizician de pe Pământ care a descoperit un set conceptual de grafuri cuantice la fel de valide ca și cele descrise de regulile Sarumpaet, călătorește sute de ani‑lumină către Stația Mimosa pentru a le testa în Quietener, un fel de urmaș mult mai avansat al acceleratoarelor de particule actuale. În ciuda testelor preliminare riguroase, experimentul final are un rezultat complet opus proiecțiilor: vidul bazat pe noile reguli nu numai că nu se dezintegrează într‑o fracțiune de secundă, ci se extinde cu jumătate din viteza luminii, transformând continuumul spațiu‑timp obișnuit în novo‑vid.

My compact style for Google Reader

The first thing that came to mind the first time I saw the new design in Google Reader was: “I need to find another feed reader!” – and of course, I was not the only one; people are even now complaining on Twitter, on forums and on the blogosphere about the wasted screen space and the slow loading caused by the +1 button. Unfortunately the dominance of Google Reader has driven other competitors from the market, so alternatives are scarce. The only concession I saw so far to all the complaints was bringing back the blue color for links, so I had to start using a custom style or extension to fix some of the problems with the new interface. There are already an impressive number of user styles for the new Reader, many of which are listed on the support forum or can be discovered with a simple web search. I tried some of them and liked none, so I decided to put together my own version, as described below.

Roses are red, violets are blue...and now title and body links are back to blue too!

— Google Reader (@googlereader) November 5, 2011

Google Reader adds direct sharing to Google+

After the very vocal complaints about the recent Google Reader update, we are starting to see some changes in response to the negative user feedback. The first one was design-related – the team brought back the blue color for links – and today I noticed a new sharing button for Google+, complete with the new, all-red icon. If you’re wondering what’s the difference between this one and the +1-button available since launch, well, it’s a click: ‘g+ Share’ immediately opens the pop-up with the link preview and circle selector, no need to click +1 twice – or worry that the click will appear in the public list of sites you plus-one-d. This also marks the comeback of the keyboard shortcut for sharing: the familiar <Shift>+s combo will now trigger this Google+ sharing button. It’s still no one-click-sharing like before – more like ‘Share with note’ – but it’s nice to see some of the problems addressed.

One is left to wonder what is the purpose of the +1-button after this update… I think it would be more useful to show the number of +1’s somewhere next to the title of the feed (especially in list view); that would serve as a signal to the user which articles are more interesting in a long list of unread items, in a way similar to the current PostRank extension. 

YouTube tests Google+ inspired design and a new favicon

Since most Google webapps have been redesigned in the recent months in an effort to make them more visually consistent (with mixed results), it was bound to happen to YouTube sooner or later. Tonight I got a preview of the new design, which is only available for me in Chrome, stable channel – so not even in the Canary version I use more often. It’s probably a random experiment based on a cookie and Google Operating System already mentioned how to enable it. The biggest change that you notice right away is the changed background color of the page – a soft gray matching the top bar in search, Calendar, Docs, instead of white – and a different favicon shaped like a ‘Play’ button! The white background returns only while hovering over related videos or search results to highlight them. The buttons have been redesigned, becoming bigger and – like in the case of Google Reader – with less color, predominantly grey. On the home page, the ‘Watched’-label is now grey as well, making it very hard to spot. While you can argue for and against the grey colors and lack of contrast, replacing the favicon is likely a bad idea, since YouTube’s is already famous and instantly recognizable, basically a part of the site’s identity.

Google Reader Minus – the end of an era

It’s been a week from the so-called ‘integration’ of Google+ sharing in Google Reader. Like some others, I already expected the worse after seeing the original announcement about two weeks ago; what good can come from an update where users are politely reminded they can always have the option to leave and take their data with them? After the actual release, the backlash was considerable, on Google+, Twitter and in numerous articles all over the Internet – including here in Romania. As I noticed in the comments to a post from Louis Gray, it’s quite telling that the comments criticizing the changes and the way they are forced upon users got the most +1’s, while the one who were happy with it only got two-three +1’s at the most. I have no illusions that Google will go back on this decision, for better or worse. The few loyal users – or many, we didn’t receive any actual numbers about Google Reader users over the years – will just have to adapt, find workarounds or leave for the few competition that is still standing. I’m not going to repeat all the great points made elsewhere, just a couple things I find most striking:

Mika Waltari - Etruscul

Probabil cel mai plăcut fel de a învăța despre istorie este să citești romane plasate în epocile respective; eu cel puțin prefer să descopăr evenimentele prin prisma unor personaje și povești de viață care te implică și altfel decât doar intelectual decât printr‑o înșiruire seacă de date și locuri. În Etruscul, Mika Waltari își plasează personajele fictive în antichitatea greacă, în secolele 6 și 5 î.Hr., perioadă cunoscută pentru războaiele dintre greci și perși care au culminat cu bătălia de la Maraton.

Cartea se dezvoltă pe o serie de direcții, care în general se completează bine reciproc. Romanul este în esență călătoria inițiatică a lui Turms, un orfan din Milet. Acuzat de incendierea templului zeiței Cybele, el se refugiază la templul din Delfi pentru a fi judecat și absolvit. Aici se întâlnește cu spartanul Dorieus, care îi va deveni primul tovarăș de călătorie. Parcă pentru a compensa temperamentul impulsiv și războinic al acestuia, grupului se alătură medicul Micon, inițiat în misterele orfice, și mai târziu Arsinoe - Istafra, preoteasă a zeiței Afrodita în templul din Eryx. Relația ei de amor cu Turms devine rapid una din forțele majore care afectează cursul evenimentelor; a o descrie drept „tumultoasă” e puțin spus.

Evident, latura istorică joacă un rol important în fundal; prin călătoriile lui Turms ajungem să vizităm multe puncte importante din bazinul mediteranean, să cunoaștem cultura, obiceiurile, religia perioadei respective: de la orașele-stat grecești la Sicilia, unde se întîlnesc și se confruntă influențele elenistice cu cele cartagineze, apoi la Roma și înfloritoarele orașe etrusce – Tarquinia, Volsinii, Volterra. Autorul le descrie cu multă atenție pentru detalii și pentru realitatea istorică, deși în unele cazuri, în special cel al etruscilor, informațiile disponibile sunt rare și greu de interpretat.