Alastair Reynolds - Thousandth Night

La fiecare două sute de mii de ani, membrii Casei Gentian se reunesc pentru a împărtăși amintiri și informații despre cum a evoluat Galaxia și numeroasele culturi umane care o împânzesc de la un capăt la celălalt. O mie de zile pentru o mie de clone ale lui Abigail Gentian și în fiecare seară fiecare visează un vis compus din cele mai semnificative evenimente prin care a trecut unul din ei de la ultima Reuniune. Dar această Reuniune, sub patronajul lui Campion, e un pic diferită: printre membrii Casei circulă zvonuri despre Marele Plan, un proiect imens ce implică întreaga Galaxie și pe un termen îndelungat chiar și pentru viețile lor prelungite de dilatarea temporală a traiului aproape de viteza luminii. Susținătorii ideii, în frunte cu Fescue, privesc oarecum disprețuitor distracția frivolă a celorlalți, și în special relația strânsă care se formează între Campion și Purslane. Nedorind să mai treacă prin complicațiile pregătirii unei alte Reuniuni, Campion și‑a petrecut ultimii două sute de mii de ani admirând apusuri de soare pe nenumărate planete nelocuite, sperând ca relatarea lui să fie suficient de anostă ca să nu mai câștige primul loc la votul din a o mia noapte. Dar tocmai acest capriciu o face pe Purslane să descopere o neconcordanță cu o altă relatare, cea a lui Burdock: dacă ambele ar fi adevărate, cei doi se întâlniseră în timpul voiajului lor, dar cum nici unul nu‑și amintea așa ceva, una din versiuni trebuie să fie falsă… Iar Burdock pare să arate un interes ieșit din comun față de Marele Plan, în ciuda eforturilor susținătorilor de a evita acest subiect. La început doar un mic mister bun să aducă un pic de variație în rutina festivităților, se dezvoltă pe măsura investigației într‑o posibilă amenințare la viitorul Casei.

In little over a year machines would pulverise the islands, turning their spired buildings into powdery rubble. The sea would have pulled them under by the time the last of our ships had left the system. But even the sea would only last a few thousand years after that. I’d steered water-ice comets onto this arid world just to make its oceans. The atmosphere itself was dynamically unstable. We could breathe it now, but there was no biomass elsewhere on Reunion to replenish the oxygen we were turning into carbon dioxide. In twenty thousand years the world would be uninhabitable to all but the hardiest microorganisms. It would stay like that for the better part of another hundred and eighty thousand years, until our return.

Thousandth Night se desfășoară în același univers ficțional ca și House of Suns, dar acțiunea are puține în comun cu romanul – sau cel puțin așa am citit. Deși relativ scurtă, Reynolds reușește să descrie suficient de bine lumea și să o condimenteze cu numeroase idei și imagini grandioase așa cum ne‑a obișnuit: de la Planeta Reuniunii, terraformată special pentru acest scop de Campion, dotată inclusiv cu viață marină originară de pe Pământ, doar pentru a fi distrusă la plecarea invitaților; până la perspectiva ambițioasă a Marelui Plan. Atunci când detaliile Planului încep să iasă la iveală, se remarcă o similaritate cu o temă majoră din Dune, în special din Împăratul‑Zeu; anume că umanitatea nu trebuie să stagneze și să se limiteze la o mică regiune din spațiu, pentru că astfel e vulnerabilă la diverse amenințări, externe cât și interne, care îi pot atinge pe toți în timp relativ scurt. Iar în spatele tuturor minunilor tehnologice întâlnim tema preferată a lui Reynolds, omul în fața unui Univers de necuprins, atât de gigantic încât nici măcar o mie de clone călătorind neîncetat nu‑i pot cuprinde toate detaliile, nu pot trăi toate senzațiile sau cunoaște toate formele pe care le‑a luat umanitatea în oazele de viață dintre hăurile întunecate. Totuși tonul este ceva mai relaxat și optimist decât în alte ocazii, de vreme ce viața îndelungată a personajelor și tehnologia aproape magică la dispoziția lor le estompează existențialismul. Într‑un fel grandoarea imaginilor și a duratelor implicate, greu de cuprins pentru mintea noastră care numără în ani sau decenii, subliniază mai puternic ideea, ca și perseverența oamenilor de a continua să trăiască pentru a experimenta tot ce e nou și minunat în lume. Chiar dacă e vorba de un simplu apus de soare!

When Abigail Gentian shattered herself into nine hundred and ninety-nine gemlike pieces, she had hoped to conquer space and time. Instead, she had only come to a deeper understanding of her own microscopic insignificance.