Undeva în Tailanda, lângă plaje înțesate de turiști și de mici traficanți de droguri ușoare, un vuiet neobișnuit întrerupe o noapte liniștită. A doua zi în coasta unui munte se ridică un monolit uriaș, apărut ca din senin, înfășurat în cețuri și chiciură cauzate de sosirea sa tumultoasă. Scott Warden, un programator care își face veacul pe plajă împreună cu soția Janice și fiica lor Kaitlin, și Hitch Paley, un fost soldat transformat în găinar local, se strecoară prin munți spre cronolit, reușind să zărească inscripții misterioase în materialul translucid de la bază înainte de a fi arestați de armată. În curând devine clar că apariția e un fenomen crezut imposibil, un monument trimis din viitor, la o distanță de douăzeci de ani și trei luni, pentru a marca prima victorie a așa‑numitului Kuin dintr‑un lung șir de lupte. De‑a lungul anilor cronoliții continuă să sosească, marcând cu impasibilitatea lor maiestuoasă largi zone din Asia și Orientul Mijlociu, în timp ce lumea se destramă sub mesajul lor mut despre viitorul inevitabil sub tirania lui Kuin. Viața lui Scott se va intersecta de numeroase ori cu cronoliții, de parcă destinul i‑ar fi legat de la prima lor întâlnire în jungla asiatică.
— „Priviți‑mi… opera grozavă! Nimic n‑a mai rămas ca altădată…“
— Exact. Dar în cazul Cronoliților este exact pe dos. Nu „eu am fost aici“, ci mai degrabă „sosesc. Eu sunt viitorul, indiferent dacă vă place sau nu“.
— Priviți‑mi opera grozavă și temeți‑vă.