Proaspăt transplantată dintr‑un orășel din Nebraska în birourile unei mari firmă de avocatură din New York, tânăra Penny Harrigan nu e prea sigură ce‑și dorește de la viață. Dar orice ar fi vrea să fie ceva original, propriu al ei, dincolo de opțiunea de casnică, veche de când lumea, sau cea recent impusă de feminism de carieră cot-la-cot cu bărbații. Când întâmplarea o aruncă – la propriu – la picioarele celui mai bogat celibatar din lume și acesta o invită la cină, viața ei ia o turnură surprinzătoare și din ce în ce mai stranie. Prin patul lui C. Linus Maxwell au trecut celebrități feminine de talie mondială, de la actuala președintă a Statelor Unite și moștenitoarea tronului Marii Britanii la fabuloasa actriță Alouette D’Ambrosia, așa că ce ar putea găsi el la o tinerică neexperimentată și cu nimic ieșită din comun? Ba mai mult, grație revistelor de scandal care întorc pe toate părțile cele mai mici aspecte ale vieții celebrităților, Penny cunoaște un detaliu crucial din viața lui: toate relațiile lui Max s‑au încheiat după exact 136 de zile…
Faimos pentru stilul lui sarcastic și nonconformist, Chuck Palahniuk nu se dezminte nici în acest roman în care ridiculizează la fiecare pas consumerismul lumii moderne (al cărui apogeu se regăsește aici în imaginea unui magazin Apple roz), foamea de satisfacție imediată, dar și numeroasele discriminări împotriva femeilor care încă persistă în societatea americană – de‑abia acum e posibil să vedem prima președintă în țara care ar trebui să fie un exemplu pentru toate democrațiile. Cea mai bună reprezentare a temelor romanului se cristalizează în personajul lui C. Linus Maxwell. Mai mult decât o caricatură a multimilionarului de Silicon Valley care crede că lumea îi aparține pentru că a creat un produs de succes și că tehnologia poate rezolva orice problemă umană, inclusiv dragostea, intimitatea și moartea, Climax‑Well reprezintă lumea veche patriarhală în care bărbatul poruncește și femeia i se supune necondiționat. Căci ce este gama lui Beautiful You de produse de autosatisfacere feminină decât o încercare de a le subjuga prin plăcere, de a le reduce prezența din sfera publică, de a le aduce sub control? În lupta împotriva acestei pervertiri a dragostei și a idealurilor feministe își găsește Penny scopul în viață pe care‑l căuta lipsită de direcție la început.
În ciuda efectelor minunate, produsele Beautiful You nu aduc decât un puternic substitut pentru dragoste. Cea mai neagră temere a ei este că femeile din întreaga lume nu‑și vor da seama de diferență.
Indiferent dacă o înregistrează sau nu, Penny savurează faptul că cineva îi acordă atât de multă atenție. Se întreabă dacă tuturor femeilor care au fost subiecții lui de testare le‑a plăcut asta la fel de mult ca (sau chiar mai mult decât) senzațiile fizice pe care le‑a oferit.
Dacă ideile exprimate de autor sunt demne de susținut, forma care o îmbracă e mai discutabilă. O bună parte a romanului se ocupă de testele numeroaselor prototipuri Beautiful You și devine astfel echivalentul scris al unui film soft‑porn. Nu m‑ar deranja prea mult asta, deși probabil mulți alți cititori vor refuza să continue din această cauză. Pe mine în schimb m‑au cam dezamăgit aglomerația inutilă de imagini și clișee, de la nanoboți și clone la teorii ale conspirației și motivul guru‑ului atoateștiutor din Tibet. Fiecare din ele poate fi văzut ca ridiculizare și sarcasm, dar alăturarea lor în succesiune rapidă face ca efectul să fie exagerat și obositor, dând întregului roman o tentă suprarealistă care îi subminează mesajul altfel valid.
Finalul, care încearcă cumva să‑l reabiliteze pe Max dezvăluindu‑ne adevăratul său plan și motivație, se distanțează într‑un mod bizar de felul în care evoluau până acum lucrurile. În special scena de încheiere a lui Penny pare o înfrângere mai completă decât a‑și petrece viața la cheremul lui Max: ea se abandonează plăcerii artificiale a mecanismelor și setei de putere, trăgând restul femeilor după ea, în timp ce‑și spune că o face pentru fericirea lor. Poate e un mesaj aici despre atracția irezistibilă a puterii, căreia o persoană singură nu‑i poate rezista, dar nu mai eram de mult în dispoziția de a interpreta scena într‑un mod pozitiv sau cel puțin moralizator. Într‑un fel, romanul e o replică perfectă la Fight Club: secătuită de spiritualitate, societatea modernă nu are ce oferi noilor generații decât o supapă de refulare prin violență (Fight Club) sau extaz (Beautiful You), ambele satisfacții de moment fără sens sau profunzime, care nu pot duce decât la distrugerea lumii civilizate și decăderea într‑un tribalism nociv. Dar e greu să recomanzi romanul de față cu toate defectele lui, așa că mai bine vă mulțumiți cu Fight Club – cartea sau filmul – sau amândouă.
Post a Comment