H. P. Lovecraft - The Shunned House

Pe strada Benefit din Providence, Rhode Island, o casă veche, de mult abandonată, dă naștere la zvonuri și povești contradictorii și stârnește astfel interesul doctorului Elihu Whipple și al nepotului său. De‑a lungul anilor, cei doi strâng o cantitate impresionantă de informații despre proprietarii originali și istoria urmașilor până la momentul actual, o istorie marcată de numeroase morți și îmbolnăviri din cauze inexplicabile. Folclorul acumulat în jurul casei o face acum imposibil de închiriat, iar familia Harris a abandonat‑o de mult umezelii, întunericului și mucegaiului. Într‑un final, convinși de cauzele supranaturale din spatele misterului, cei doi se hotărăsc să petreacă o noapte în interior și să dea de capătul misterului odată pentru totdeauna.

Primul meu contact cu scrierile lui H. P. Lovecraft, The Shunned House este o nuvelă scrisă bine, cu un suspans care se construiește pe nesimțite către finalul exploziv, și o cantitate apreciabilă de mister și groază demnă de înaintașul Edgar Allan Poe – pe care chiar autorul îl menționează în primele paragrafe drept vizitator regulat al zonei care însă n‑a remarcat niciodată locuința adăpostind orori. Parcă se simt și niște asemănări cu un mai nou adept al genului, China Miéville. Dar oricât de bine scrisă ar fi, povestirea nu poate să depășească impresia covârșitoare de demodat. Cred că dacă aș fi citit‑o în copilărie mi‑ar fi stârnit fiori serioși și m‑ar fi ținut departe de pivniță o vreme; acum în schimb nu‑mi oferă nici o idee nouă, nici un punct de reflecție. Lumea are probleme mai complicate decât să‑și facă griji pentru monștrii imaginari din subsol…

We were not, as I have said, in any sense childishly superstitious, but scientific study and reflection had taught us that the known universe of three dimensions embraces the merest fraction of the whole cosmos of substance and energy.

Nota mea: 3.0

disponibilă online în original

zenhabits: “The Fear of Being Alone”

This is natural, this fear of being alone. We’ve all felt it, deep within us, though we try desperately to avoid this fear.

And this is the cause of our misery: to avoid this fear of being alone, we will socialize endlessly, including on social networks and email. To avoid being alone, we’ll end up with someone who isn’t really good for us, just to have someone to cling to, someone to rely on. We’ll eat junk food or shop to comfort ourselves, because these things are replacements for love.

But here’s the secret: being alone is empowering. The quiet of being alone is joyful.

Leo Babauta

It really is! I personally quite enjoy travelling alone, it gives me the opportunity to explore the surroundings much better and notice things I wouldn’t be able to if I were constantly talking to people or following their travel plans.

Harvard Business Review: “The Degree Is Doomed”

Higher education, however, is in the midst of dramatic, disruptive change. It is, to use the language of innovation theorists and practitioners, being unbundled. (Some more of my thoughts on higher-ed unbundling can be found here.) And with that unbundling, the traditional credential is rapidly losing relevance. The value of paper degrees lies in a common agreement to accept them as a proxy for competence and status, and that agreement is less rock solid than the higher education establishment would like to believe. Michael Staton

While the article specifically focuses on the software industry, I think it applies to some extent to the larger jobs market. In my experience companies are usually more interested in your work experience than your degrees – which they mostly take for granted. Or better said, the degree is only a starting point, a baseline where the real job requirements start. Most certainly obtaining a degree – or more for that matter – is not enough to stay competitive nowadays.

The New Yorker: “The Open-Office Trap”

But the most problematic aspect of the open office may be physical rather than psychological: simple noise. In laboratory settings, noise has been repeatedly tied to reduced cognitive performance. The psychologist Nick Perham, who studies the effect of sound on how we think, has found that office commotion impairs workers’ ability to recall information, and even to do basic arithmetic. Listening to music to block out the office intrusion doesn’t help: even that, Perham found, impairs our mental acuity. Exposure to noise in an office may also take a toll on the health of employees. In a study by the Cornell University psychologists Gary Evans and Dana Johnson, clerical workers who were exposed to open-office noise for three hours had increased levels of epinephrine—a hormone that we often call adrenaline, associated with the so-called fight-or-flight response. What’s more, Evans and Johnson discovered that people in noisy environments made fewer ergonomic adjustments than they would in private, causing increased physical strain. The subjects subsequently attempted to solve fewer puzzles than they had after working in a quiet environment; in other words, they became less motivated and less creative.

Maria Konnikova

Now this is an article I should share with my superiors at work! Not that they would do anything about it, after all having an open office means more people crammed in less space, so less costs for the company. Creativity be damned!

David Brin - The Giving Plague

Într-un laborator de microbiologie, cercetătorul Leslie Adgeson face o descoperire surprinzătoare: un virus latent care se transmite prin sânge și al cărui singur efect aparent este că declanșează în purtători o dorință aproape obsesivă de a dona sânge – răspândind astfel virusul mai departe. Deși ar avea potențialul să‑i asigure un Premiu Nobel, Les alege să împărtășească informația doar cu colegul său Forry, drept dovada finală a propriei teorii controversate: aceea că virusurile și gazdele evoluează de‑a lungul timpului o formă de simbioză, până la punctul în care virusul încetează să‑și mai distrugă gazda și se integrează în genele acesteia. Departe de a împărtăși entuziasmul și altruismul lui Les, Foory plănuiește în schimb să‑l omoare și să‑i fure gloria.

The Giving Plague are la bază o ipoteză interesantă, pe care David Brin o folosește cu succes și în romanul Inima Cometei, și care dă naștere unor întrebări despre natura umană. Căci ce este liberul arbitru dacă deciziile noastre pot fi manipulate atât de ușor de substanțele chimice emise de un patogen microscopic? Povestirea are însă și puncte slabe, aluziile constante la o voință a virusurilor nu își aveau locul într‑o discuție științifică și nici efectele altruiste ale infectării cu ALAS nu sunt prea plauzibile. Cei doi cercetători nu au adâncime ca personaje, ci mai degrabă sunt construiți ca extreme opuse: pe de o parte Les prea altruist și pierdut în propriile teorii, pe de alta Forry prea cinic și calculat. Ca și multe alte povestiri, suferă de o simplificare exagerată atunci când subtilitatea și complexitatea ar fi fost mai de efect.

Nota mea: 3.0

disponibilă online pe site‑ul autorului

Rolling Stone: “Obama and Climate Change: The Real Story”

If you want to understand how people will remember the Obama climate legacy, a few facts tell the tale: By the time Obama leaves office, the U.S. will pass Saudi Arabia as the planet’s biggest oil producer and Russia as the world’s biggest producer of oil and gas combined. In the same years, even as we’ve begun to burn less coal at home, our coal exports have climbed to record highs. We are, despite slight declines in our domestic emissions, a global-warming machine: At the moment when physics tell us we should be jamming on the carbon brakes, America is revving the engine.

Bill McKibben

So much for the US taking leadership on climate change… But hey, climate change must be a hoax because America is freezing now, right? Right?!

Alex Blogu: “Google Glass first impressions”

They say (in the reviews) that people feel uncomfortable around Glass. I instantly found this out to be true. Around my Google colleagues in the office. I went out on the balcony to get some air. One googler based in Mountain View was visiting our office at the time, and he was out for a cigarette. The moment I walked on the balcony with Glass he told me “dude, cut that shit out” or something along those lines. And he’s the guy that was telling us about Glass the last time he visited months ago. He got to test them and had colleagues back in Silicon Valley that wore Glass 24/7. Still, he felt uncomfortable.

Alexandru Blogu

More anecdotal evidence that even Google employees are avoiding Google Glass.