Ca subgen al science-fiction, istoria alternativă este un domeniu plin de posibilități, dar necesită și o mare atenție la detalii pentru a crea o lume la fel credibilă ca cea pe care ar trebui s‑o înlocuiască. Din păcate majoritatea exemplelor la care mă pot gândi pleacă de la evenimente relativ recente, cum ar fi Al Doilea Război Mondial în Omul din castelul înalt al lui Philip K. Dick sau asasinarea lui Kennedy în Timescape al lui Gregory Benford. Pentru Vremea orezului și a sării, Kim Stanley Robinson și‑a ales în schimb un punct de divergență mult mai îndepărtat: marea epidemie de ciumă din secolul 14, care a omorât în jur de o treime din populația Europei. În lumea imaginată de Robinson rata mortalității a fost mult mai mare, astfel încât bătrânul continent a fost efectiv depopulat, lăsând locul arabilor și hoardelor mongole, care ocupă încetul cu încetul teritoriul-fantomă. Puținii supraviețuitori sunt reduși la stadiul de curiozități, sclavi de harem crescuți pentru plăcerile sultanului secole mai târziu. Consecința imediată a super-ciumei e dispariția lumii creștine și evident a tuturor contribuțiilor ei la istoria culturală și tehnologică a umanității; rolul ei va trebui compensat de‑a lungul istoriei de cele două mari puteri rămase, Islamul și China.
Autorul introduce însă un alt element, mistic, care constituie și un puternic liant între cele 10 mari segmente care formează cartea: credința budistă în reîncarnare e introdusă ca fapt concret, astfel încât, deși acțiunea romanului acoperă aproximativ șapte secole, personajele sunt mereu aceleași; sau mai bine zis aceleași spirite reîncarnate în alte corpuri și circumstanțe. Pentru a le identifica de la o epocă la alta, autorul a recurs la convenția de a le da nume care încep cu aceeași literă pentru același suflet. În plus, fiecare se asociază în mare cu un tip uman, un fel de arhetip care își lasă amprenta pe personalitatea finală a omului, indiferent de diferențele de sex, religie sau context istoric. Trei dintre ele sunt ușor de recunoscut, fiind în fiecare segment principalii actori: Omul Religios sau Spiritual (Bold Bardash, Bihari, Bistami, Butterfly, Bahram al‑Bokhara, Busho "Fromwest", Bao Ssu, Bhakta, Hu Die (Butterfly), Bai, Budur Radwan, Bao Xinhua), Luptătorul sau Revoluționarul (Kyu, Kokila, tigrul Kya, Katima, Kheim, Khalid Ali Abu al‑Samarqandi, Keeper of the Wampum, Kang Tongbi, Kerala din Travancore, Kiyoaki, Kuo, Kirana Fawwaz, Kung Jianguo, Kali) și Cărturarul sau Omul de Știință (I‑Li, Insef, Ibn Ezra, I‑Chin, Iwang, Iagogeh the One Who Hears, Ibrahim ibn Hasam al‑Lanzhou, Ismail ibn Mani al‑Dir, Iwa, Idelba, Zhu "Tuanjie‑kexue" Isao). Componența completă a jati‑ului o aflăm de‑abia spre sfârșit, într‑o scenă care sugerează evenimentul primordial ce a unit acest grup de suflete în karma: Budur vizitează o expoziție prezentând rămășițele unei familii tibetane îngropată de o avalanșă și jurnalul care consemnează ultimele lor ore de viață.
‘We have been buried by a big avalanche, and can not get out. Kenpo is still trying, but it is not going to work. The air is getting bad. We do not have much time. In this house we are Kenpo, Iwang, Sidpa, Zasep, Dagyab, Tenga and Baram. Puntsok left just before the avalanche hit, we don't know what happened to him. “All existence is like a reflection in the mirror, without substance, a phantom of the mind. We will take form again in another place.” All praise to Buddha the Compassionate.’
The life stages: milk teeth, hair--pinned up, marriage, children, rice and salt, widowhood.
The Widow Kang
Nu i se poate reproșa scriitorului lipsa de documentare istorică și culturală; Robinson introduce de exemplu referințe la poeți sufi pentru a întări credința în reîntoarcerea sufletelor, folosește calendarele musulmane și chineze în locul celui iulian și personaje istorice bine‑cunoscute ca Marele Mogul Akbar sau căpetenia mongolă Timur cel Șchiop au apariții episodice în segmentele de început. Dar în ciuda ideii grandioase, sau poate tocmai din cauza ei, romanul devine repede obositor și greu de citit. Aproape de jumătate eu chiar am făcut o pauză în care am citit altceva, și am revenit apoi pentru a‑l încheia. Dimensiunile cărții și perioada uriașă de timp, numărul mare de evenimente care trebuie prezentate răpesc orice urmă de dinamism acțiunii, iar reîncarnarea, pretext pentru readucerea în scenă a aceluiași grup de actori sub altă mască, alungă și posibilitatea de a fi surprins de reacțiile acestora. Imediat ce afli numele cuiva vei ști și care e rolul lui în noua etapă a lumii.
I died as a mineral and became a plant,
I died as plant and rose to animal,
I died as animal and I was Man.
Why should I fear? When was I less by dying?
Yet once more I shall die as Man, to soar
With angels bless’d; but even from angelhood
I must pass on: all except God doth perish.
When I have sacrificed my angel-soul,
I shall become what no mind e’er conceived.
Oh, let me not exist! for Non-existence
Proclaims in organ tones,
To Him we shall return.
Jalāl ad-Dīn Muḥammad RūmīO vreme te poți consola pur-și-simplu urmărind cum ar putea evolua lumea în lipsa europenilor, dar autorul gravitează în final spre momente-cheie similare istoriei reale: descoperirea Americii de Nord (Yingzhou) și a triburilor amerindiene unite în Liga Hodenosaunee, apoi a Imperiului Inca de către o expediție chineză, urmată de colonizarea forțată și lupte pe ambele maluri ale continentului; o Renaștere eșuată în Samarkand; o Revoluție Industrială pornită din India; fragmentarea și luptele interne din interiorul Islamului; un echivalent al Revoluției Americane pe Coasta de Vest, organizată de exilații japonezi; tensiuni crescânde între cele două mari puteri, culminând cu un devastator Război Mondial de peste 60 de ani; o Revoluție comunistă în China și o încercare de reconciliere globală sub un echivalent al Națiunilor Unite într‑o lume amenințată de poluare și suprapopulare. Până la un punct este verosimil ca istoria să meargă mai departe fără schimbări radicale; Europa nu a inventat totuși filozofia greacă și alchimia, ci doar a preluat și dezvoltat idei care au circulat timp de secole în lumea islamică și în taoism. Ceea ce mi se pare mai greu de înghițit este cum grupul de trei personalități se află mereu în puncte cruciale din aceste evenimente, de parcă ei ar fi singurii importanți din lume: amiralul chinez Kheim conduce flota care descoperă Lumea Nouă; Khalid și Iwang sunt în centrul Renașterii din Samarkand, refăcând aproape identic experimente ale lui Galileo și descriind atracția universală a lui Newton, inventând artileria și războiul chimic; apoi Kerala pornește Revoluția industrială indiană, cu sprijinul lui Ismail, care mai târziu se implică în revolta coloniștilor japonezi din Fangzhang pe coasta de vest a Americii; iar spre final Idelba e o replică fidelă a lui Marie Curie, cercetând materiale radioactive și murind în final din cauza radiațiilor. Cred că autorul a încercat prea multe cu această carte și din păcate rezultatul nu se ridică la nivelul așteptărilor, nici din partea ideii, nici din cea a scriitorului, care a avut rezultate mult mai fericite în trilogia Marte Roșu.
Post a Comment