În completarea ciclului Xuya, acțiunea din Immersion are loc pe o altă stație spațială, Longevity, cândva după ce și‑au obținut independența în urma evenimentelor prezentate în Scattered Along the River of Heaven. Tema continuă într‑o manieră similară, vorbind de colonialism și diversele forme pe care le ia. Chiar și după ce comunitățile au devenit formal independente de foștii stăpâni, aceștia păstrează în continuare o influență considerabilă prin relațiile economice, prin veniturile aduse de turiști și prin importurile de tehnologie. Una în special se află în centrul problemei, immerser‑ul de la care provine titlul povestirii. Funcția lui este extrem de practică: o tehnologie de realitate virtuală care funcționează în dublu-sens. Celui care‑l poartă îi furnizează un continuu flux de informații despre mediul în care se află, învățându‑l limba interlocutorilor săi, gesturile și inflexiunile potrivite pentru a comunica optim cu străini. Poate sună cunoscut pentru cei care sunt la curent cu știrile din tehnologie: ceva similar încearcă Google să construiască cu proiectul Glass. Pentru cei din jur immerser‑ul proiectează o imagine ușor modificată a purtătorului pentru a se conforma la standardele lor de estetică, un fel de mască holografică temporară care maschează trăsăturile asiatice prea pronunțate pentru o față mai caucaziană, de exemplu.
Efectele lui asupra societății se conturează prin atitudinea personajelor față de immerser: Quy este obligată să‑l folosească zilnic pentru că interacționează des cu turiști galactici ca chelneriță în restaurantul cu specific vietnamez al unchiului său, dar o face cu un amestec de teamă și dispreț și‑l evită pe cât posibil în timpul liber. Sora ei mai mică, Tam, încearcă să dezmembreze un aparat și să‑i descopere modul de funcționare pentru a putea construi propriile immerser‑e, fără elementele integrate de cultură galactică. În cealaltă extremă, în încercarea de a se adapta la lumea soțului ei, Agnes a devenit complet dependentă de realitatea deformată provenită din immerser, nu‑l mai dă niciodată jos și nici măcar nu‑și mai amintește numele ei Rong. Și astfel ajungem la o temă diferită, cea despre identitate și cât de mult este ea influențată de impulsurile din exterior, indiferent dacă le alegem noi sau sunt filtrate de cei din jur sau chiar de tehnologie, atunci când ea este controlată de anumite interese, fie ele ale unei țări sau ale unei corporații. O problemă la fel de relevantă în secolele trecute din care se inspiră autoarea, ca și acum, deși metodele de control s‑au schimbat radical.
disponibilă online în original. Dacă vă interesează detalii despre denumirile de origine vietnameză, citiți și notele autoarei despre povestire.
Post a Comment