Extenuat după un caz deosebit de solicitant în capitală, inspectorul Adam Dalgliesh se îndreaptă cu nerăbdare către casa din Monksmere a mătușii sale Jane, unde are de gând să petreacă o mult-meritată vacanță. Dar marea cenușie aduce în același timp la țărm o mică barcă cu vâsle purtând un cadavru fără urme de violență – cu excepția mâinilor, ciopârțite violent de la încheieturi. Mica comunitate de scriitori și critici literari din Monksmere este pusă imediat pe jar și vacanța liniștită a lui Dalgliesh amânată până la soluționarea cazului. Deși investigația este condusă oficial de inspectorul local Reckless, Dalgliesh nu poate să‑și ignore flerul de detectiv și se lansează discret în cercetări paralele, folosindu‑se de încrederea celor din comunitate și de relațiile de la Londra cultivate de‑a lungul anilor.
There wasn’t even any proof that Maurice had been murdered. Reckless didn’t believe it, the Chief Constable didn’t believe it and probably no one else did except Adam Dalgliesh, stupidly persistent, blindly following his hunch in the teeth of the evidence.
Un nume destul de cunoscut pentru împătimiții romanului polițist, P.D. James realizează și aici, unul dintre primele ei romane, o poveste tensionată și încâlcită cu destule întorsături de situație. Victima fusese un autor mediocru de romane polițiste, care se credea însă genial, un defect de altfel comun printre artiști. Plasarea misterului într‑un cerc de scriitori îi permite să încerce ceva mai diferit, poate chiar să ironizeze puțin branșa din care face parte. Un exemplu de inovație e scena impresionantă de debut, descriind cadavrul plutind pe barcă spre mal. Scenă care e apoi repetată aproape cuvânt cu cuvânt în carte, mărindu‑i deodată impactul, deoarece apare într‑un manuscris al defunctului Maurice Seton, inspirat de o idee a vecinei sale, Cynthia Calthrop, autoare de romane de dragoste.
Șocul morții neașteptate dezleagă limbi, multe secrete și animozități ies la iveală constituind tot atâtea posibile motive de crimă și piste false pentru polițiști și cititori. Autoarea redă cu migală emoțiile și reacțiile unor personaje în câteva scene în care preiau rolul central, momente care servesc deopotrivă ca indicii pentru mai târziu dar și ca surse suplimentare de derută. În mod atipic, avem ocazia să pătrundem în viața interioară a inspectorului Dalgliesh, retras și impenetrabil în celelalte romane în care apare. Fără să‑i modifice caracterul, scriitoarea adaugă o nouă dimensiune acestuia, care complementează pasiunea lui de a scrie poezii și punctează victoria lui din final cu o notă amară.
În alte aspecte romanul nu se ridică la nivelul altor mistere din serie. Poate din cauza lipsei mele de experiență în literatura de gen mi‑a fost greu să intuiesc direcția pe care o urmărea Dalgliesh, am întrezărit doar câteva fragmente. De aceea finalul mi s‑a părut grăbit, cu o dezvăluire prea facilă și o motivație nesatisfăcătoare pentru decizia criminalului. Alte momente ciudate se leagă de rolul femeilor, se afirmă spre exemplu că o tânără e brusc mai interesată de un bărbat atașat la o moștenire considerabilă. Deși probabil o perspectivă comună pentru perioada în care e plasată acțiunea, Anglia anilor ‘60, nu mă așteptam să vină din partea unei femei-autor. În mare însă mi‑a plăcut cartea, nu în ultimul rând pentru descrierile peisajelor stinghere, a mării vijelioase și malurilor stâncoase din zona Suffolk, care mi‑au adus aminte de excursia de anul trecut în Scoția.
Dalgliesh turned his back on him and taking his own letter from the mantelpiece, laid the twin envelopes together and tore at them impatiently. But they were too strong for him and, in the end, he had to throw them whole into the fire. They took a long time to burn, each separate sheet charring and curling as the ink faded so that, at last, his own verses shone up at him, silver on black, obstinately refusing to die, and he could not even grasp the poker to beat them into dust.
Post a Comment