La peste un deceniu de la apariția Licuricilor, lumea s‑a întors aproape la rutina dinainte, măcinându‑se neîncetat în conflicte obscure și inventând mereu noi feluri de a amenința supraviețuirea speciei. Din anonimitatea sa bine-păzită, Colonelul Jim Moore veghează la securitatea planetei, fără să uite pentru un singur moment misiunea stingheră de la marginile sistemului solar în care și‑a trimis unicul fiu. Pe lista lui de amenințări potențiale Roiurile umane se găsesc pe primele locuri. Dintre numeroasele lor forme, cei mai misterioși sunt Bicameralii; cu abordarea lor mistică a cercetării științifice au reușit să obțină importante salturi tehnologice, ascunzându‑și în același timp adevăratele intenții în spatele zidurile mănăstirilor lor izolate în deșert. Iar aceste planuri cu bătaie lungă se pare că îl includ și pe Colonel…
Ca interludiu între Blindsight și Echopraxia, povestirea de față se situează mult mai aproape de cea din urmă, putând fi la fel de bine citită ca un alt prolog la acțiunea din Echopraxia. Cu o acțiune bine focalizată în prima jumătate și o întâlnire importantă între facțiuni în a doua e bine echilibrată, dar n‑aș recomanda‑o de sine stătătoare. Deși unele concepte sunt ușor de prins pentru cei obișnuiți cu imaginația excentrică a lumii SF, ar fi greu de plasat fără contextul larg din Blindsight, în special motivația Colonelului, care nu are același impact fără relatarea amănunțită a lui Siri Keeton.
I’ve just seen too much damage. You put such a happy face on it, you go on and on about the transcendent insights of the group mind. All the insight to be had by joining some greater whole. Nobody talks about—
What the rest of us pay for your enlightenment— what happens to you afterward.
A glimpse of heaven,
Lutterodt murmurs, that turns your life to hell.
Post a Comment