Surprins de o ambuscadă într‑o junglă anonimă și izolat de restul plutonului, soldatul Charlie se refugiază într‑o peșteră întunecată. Atunci când iese de la adăpost însă, se găsește spre uimirea lui într‑o lume complet diferită: o stepă aparent fără sfârșit pe care se înfruntă ființe nu-chiar-oameni, nici-chiar-animale. Fără să cunoască regulile complexe ale bătăliilor rituale între cele trei rase, paonii, borii și vaurii, Charlie omoară un zburător vaur, casta cea mai sus‑pusă, și trebuie să înfrunte consecințele, ca și pedeapsa aplicată paonilor care‑l găzduiseră.
Pe puținele blog‑uri românești despre cărți pe care le urmăresc am citit păreri bune despre debutul lui Miloș Dumbraci, așa că am încercat pentru început una din povestirile lui disponibile la liber pe net. Din păcate mi se confirmă scepticismul meu (probabil exagerat) față de scriitorii români. Ideile mi s‑au părut neoriginale, Charlie o variantă superficială de John Carter plasat într‑o Narnia violentă – autorul menționează într‑un comentariu că s‑a inspirat mai degrabă din Mythago Wood, dar de vreme ce nu am citit‑o nu pot să le compar. Dimensiunea relativ scurtă nu ajută deloc povestea: pe de o parte regulile imaginate de Dumbraci pentru universul dual sunt promițătoare, un soi de echilibru cosmic de genul Yin-Yang. Însă informația asta e eclipsată de acțiune, distribuită cu țârâita prin conversații fragmentare și aluzii cu jumătate de gură care devin rapid frustrante. Charlie nu are ocazia să evolueze în vreun fel ca personaj sau să ne arate ce îl motivează – în schimb adoptă fără prea multă deliberare misiunea vaurilor, deși nu mi‑e clar că înțelege prea bine ce implică. Finalul e la fel de neoriginal și dezamăgitor, cu o imagine împrumutată din filmul clasic Planeta Maimuțelor, și o lume decăzută în haos. La cum se prezintă planeta la momentul de față, eu unul nu am deloc apetit pentru nihilism și (așa‑ziși) eroi cu tendințe autodistructive, care sunt mulțumiți ca totul să se năruie în jurul lor pentru o ciozvârtă de carne.
disponibilă online în Gazeta SF
Post a Comment