După Uciderea lui Steelheart, Newcago a devenit sub supravegherea Reckonerilor o neașteptată oază de libertate pentru oamenii asupriți de Epici. Însă evenimentul a atras atenția și furia celorlalți Epici, care atacă orașul dornici de răzbunare și de a lua sub control fostul fief al lui Steelheart. Echipa de Reckoneri observă în curând un tipar ciudat în atacurile acestora, care‑i face să bănuiască că în spatele lor se află un actor viclean: Regalia, suzerana actuală a orașului scufundat Babilar, fostul Manhattan. De vreme ce o cunoscuse personal dinainte de a deveni amândoi Epici, Profesorul pregătește o incursiune pe teritoriul ei pentru a‑i desluși, și eventual dejuca, planurile. David îl însoțește, dornic să cunoască o nouă echipă de Reckoneri, dar mai ales impulsionat de zvonurile că Megan s‑ar afla de asemenea în Babilar.
Dacă v‑a plăcut prima parte a trilogiei, ritmul rapid fără prea multe discuții și atmosfera de film cu supereroi, romanul de față deschide în aceeași notă, schimbând însă de la început personajele și decorul. Avem o altă componență a echipei, cu doi membrii din fostul New York, o nouă bază de operațiuni scufundată, noi arme derivate din abilitățile unor Epici răpuși, totul pe fundalul unui oraș acvatic, luminat noaptea de o fosforescență misterioasă și năpădit de plante bizare.
După tiranul absolutist Steelheart, adversarii de acum sunt mai variați și complecși, ridicând noi provocări pentru grupul de oameni. Regalia e în esență o eminență cenușie, ascunsă în bârlogul ei secret, de unde își plănuiește mișcările; din când în când își manifestă proiecția din apele orașului, pentru a tachina echipa de Reckoneri într‑un joc pervers de‑a șoarecele și pisica. Amenințarea mai urgentă este însă Obliteration, un mutant care acumulează energie termică pe care o poate elibera brusc sub forma unei explozii devastatoare, probabil de puterea unei mici bombe nucleare. Cu ceva timp în urmă a ras astfel de pe fața Pământului întregul Houston și pare destul de probabil să pregătească aceeași soartă pentru Babilar. Dar oare de ce ar dori Regalia să‑și distrugă propriul oraș și pe Epicii din el?
“You fight us”, Regalia continued. “You claim to hate us. And yet you wear our skins upon your backs. What you really hate is that you cannot tame us, as man tamed the beasts. And so you murder us.”
Ca și până acum, noi cititorii urmărim povestea prin perspectiva destul de naivă a lui David, și pentru mai mult de jumătate din roman lucrurile nu se schimbă substanțial. Totuși, unele gânduri îi dau târcoale, și atitudinea lui față de problema Epicilor începe să se schimbe subtil. Odată consumată răzbunarea împotriva lui Steelheart, David constată că nu mai poate justifica atât de ușor eliminarea lor, că situația nu e atât de alb‑negru pe cât crezuse. Regalia pare o persoană rațională și relativ stăpânită, în ciuda mașinațiunilor ei criptice; Profesorul, odată un mentor desăvârșit, pare să cedeze mai des furiei distructive a Epicilor; și să nu uităm sentimentele lui David față de Megan, sau mai bine zis Epicul Firefight, pe care o caută în ciuda opoziției celorlalți Reckoneri. Contactul cu feeria nocturnă din Babilar, în care oameni și Epici petrec laolaltă fără urmă de frică, contribuie la noile lui îndoieli. Pe scurt, asistăm la un proces clasic de maturizare, la deschiderea ochilor către realitățile complexe ale lumii din jur.
“No”, I said, finally understanding. “We don’t kill Epics.”
“But—”
“We kill criminals, Mizzy.” I reached up and put on the necklace, then I stood. “We bring justice to those who have murdered. We don’t kill them because of what they are. We kill them because of the lives they threaten.” I’d been thinking about this the wrong way all my life.
Acest lucru salvează practic romanul de la a fi o reeditare a primei părți, ba chiar aș zice că al doilea e mai bun, cu răsturnările lui bruște de situație de la final – un lucru destul de rar pentru o trilogie, în care de regulă romanele din mijloc suferă de o lipsă de direcție și focalizare. Autorul nu uită să exploreze misterele centrale ale lumii lui fantastice, adică Calamitatea și originea Epicilor, care vor trebui soluționate în ultimul roman, dar joacă un rol important și în acesta. Per total am fost plăcut impresionat de continuarea poveștii și recomand celor care au început trilogia să o continue până la capăt.
Post a Comment