Philip K. Dick – Visează androizii oi electrice?

Eu n‑am fost niciodată un mare admirator al romanelor lui Dick, dar chiar și așa nu poți să nu le recunoști meritele, paradoxurile subtile și abordarea originală a problemelor umanității. Titlul romanului „Visează androizii oi electrice?” m‑a intrigat și s‑a dovedit interesant să descopăr ce se ascunde în spatele lui.

Povestea se desfășoară într‑un decor post‑apocaliptic, în care Pământul a fost devastat de un Război Mondial nuclear. Oamenii s‑au retras în zonele mai puțin afectate de praful radioactiv, iar animalele s‑au împuținat într‑atât încât au devenit bunuri de lux, comercializate la prețuri uriașe în cataloage specializate. Ba mai mult, sunt și obiect de adorație pentru adepții lui Mercer, un cult influent apărut după război pentru a redeștepta empatia umană față de restul lumii vii, și un puternic indicator al statutului social, obligând pe cei care nu‑și permit un animal veritabil să folosească o fidelă imitație mecanică. Cei mai norocoși dintre locuitori au emigrat către alte planete, dar traiul nu e nici acolo lipsit de greutăți. În aceste noi colonii, majoritatea muncilor pentru îmbunătățirea habitatului și întreținere sunt încredințate androizilor, dar aceștia, înzestrați cu din ce în ce mai multă inteligență și liber-arbitru, încep să aspire la libertatea rezervată oamenilor. Iar pentru a o obține mulți evadează, chiar și cu prețul uciderii stăpânilor lor, se întorc pe Pământ și încearcă să se ascundă, mimând existențe normale. Pentru a ține sub control androizii rebeli, pe Pământ operează un fel de forță polițienească, vânători de recompense mai exact, din rândul cărora face parte și personajul principal al romanului, Rick Deckard.

Upload photos to Facebook from Picasa

A couple of weeks ago I started to organize my photo collection on the PC and decided to give Picasa another try. One of the best features is the automatic recognition of faces and it helped a lot to speed up the work. It still has some small problems; for example it doesn’t seem to recognize faces in photos rotated to match the original orientation of the scene. Another ‘bug’ is that it sometimes suggests a contact for a face when that contact was already tagged in the same photos; I think it’s unlikely a person could appear twice in a single image – excluding photo manipulation or the presence of a mirror. I would also be nice to see an option to help the algorithm make suggestions: if you have an album with photos from a trip you took with a group of friends, you should be able to inform the software about that - something like “only suggest people from this list or group” – and not receive suggestion for people you only knew years later.

After I finished organizing, I wanted to upload a small sample to Facebook. I don’t usually do that, because of the much-discussed privacy concerns, so I was not very familiar with the options I had. Evidently, I didn’t expect a direct option to connect to Facebook in Google software. But I remembered Facebook offers a way to upload multiple photos by email; that would be the simplest way to send photos from Picasa. The software would also take care of the resizing, as Facebook doesn’t allow images larger than 720 pixels. After looking around several menus I found it: on the Facebook homepage, visit ‘Photos’ in the left sidebar, click ‘Upload Photos’ and then ‘Mobile Photos’. Your personal upload address appears in a pop-up; it is also here where it can be reset. Any images sent to Facebook this way will land in the ‘Mobile Uploads’ album; they can be moved to a more convenient location afterwards, but this could become tedious if you upload a large number of images.

Alastair Reynolds - Câinii de diamant. Zile pe Turcoaz

Cele două nuvele care formează volumul de față sunt plasate cu sute de ani în viitor, pe colonii umane din vecinătatea Pământului. O space opera fără îndoială, dar una mai întunecată, mai dură și, de ce nu, mai aproape de realitatea umană decât altele.

Prima nuvelă începe pe colonia Yellowstone, într‑un monument dedicat unor cercetători decedați în încercarea de a replica structura creierului uman într‑un computer. Acolo se reîntâlnesc Richard Swift și Roland Childe, prieteni din copilărie și concurenți în jocuri virtuale încă de atunci. Dispărut de peste 100 de ani, Childe revine pentru a‑i propune lui Swift o nouă provocare, mai complexă decât toate competițiile dintre ei de până atunci, explicând în același timp absența lui îndelungată. În afară de Swift, el a mai adunat o echipă variată pentru a porni în explorarea unui artefact extraterestru misterios, despre care el pretinde că ascunde niște recompense pe măsură.

Ceilalți membrii ai echipajului sunt dr. Trintignant, genul „omului de știință nebun”, expert în medicină și cibernetică și faimos într‑un mod negativ pentru experimentele sale pe oameni și pe propriul corp; Forqueray, căpitanul ultranaut al navei Apollyon pe care urmau să se îmbarce; hacker‑ul Hirz și Celestine, fosta soție a lui Swift, devenită un geniu matematician în urma contactului prelungit cu jonglerii minții.

Ken Grimwood – Replay

Ce se mai poate întâmpla într‑o carte în care personajul principal moare din primele pagini? Ați putea crede că nu prea multe, dar pentru Ken Grimwood infarctul lui Jeff Winston la vârsta de 43 de ani e doar pretextul pentru o poveste lungă și impresionantă. Jeff se trezește din șocul morții în propriul său corp cu 25 de ani mai devreme, înapoi în anii de studiu, dar păstrând amintirea vieții tocmai încheiate și a evenimentelor trecute, care pentru cei din jur încă nu s‑au petrecut.

După confuzia și spaima inițială, Jeff începe să‑și facă planuri de viitor. Își testează cunoștințele despre istoria încă nerealizată prin pariuri sportive și apoi speculații bursiere, pe care le câștigă fără excepție, îmbogățindu‑se fără limită. Își reconstruiește o viață pe picior mare, cu o soție pe măsura bogăției și o fiică perfectă, care devine centrul existenței lui. Aproape ca și cum s‑ar răzbuna pentru viața mediocră de dinainte de moarte, pentru lipsa de realizări profesionale, pentru certurile constante cu soția. Totuși fericirea se lasă așteptată, umbrită de temerile legate de apropierea datei morții. În ciuda precauților pe care le ia de această dată, în exact același moment survine un infarct și viața lui o ia de la capăt din aceeași cameră de cămin din 1963 ca și prima oară, cu 25 de ani sau doar o secundă în urmă...

Personalize your Google homepage with a background image

The Google search homepage has always been a model of simplicity; some even called it “Spartan” at times. Even after iGoogle was introduced, users could easily switch back to the simple interface with an empty background. This week, a now option was added, somewhere between these two: keep the uncluttered look of the standard search page, but personalized with a background image.

The new feature was already active for my account when I checked yesterday, only two days after release, but only on the main .com domain. I played around with it a bit, before settling for one of my own photos, shot a couple of years ago with a Canon EOS 5D. You can choose between photos from your computer, images stored on Picasa Web – your uploads or the ‘Public gallery’ - or the ‘Editor picks’. It’s a little strange that the ‘Public gallery’ doesn’t have buttons to navigate to more photos, because the ‘Featured’ gallery has a lot more. I guess you can use the included ‘Search’ box instead. The ‘Editor picks’ are also very good, including pictures from National Geographic, as well as some simple, monochrome options. There you will also find the images featured in the official announcement.

Add attribution to a Blogger feed

A couple of days before I read an interesting article – discovered through Louis Gray’s shared items - about the (more or less authorized) reuse of content or, as the author calls it, the “copy-paste society”. I agree that you should take a positive attitude, to continue to create original content rather that spending resources trying to stop such practices. Maybe large companies have the time and money to pursue this goal, but given the huge size of the Internet and it’s growth, it’s unlikely they will succeed in the long run. Even with a small blog like mine, the more popular articles have been reproduced in full on other sites. One of the positive approaches you can take is to make sure that the copied content still has a link back to your site, by adding it to the footer of the RSS feed, for example.

Updated tab handling in Google Chrome 5

As expected, after the work began on the 6th development version of Chromium, the stable channel was also updated for all users and now all supported operating systems can enjoy a stable version of Google Chrome. Besides the usual speed improvements and a number of new features, this version also brings some changes to the interface and especially tab handling.

The biggest change and a innovation in this area are the new ‘phantom tabs’: closing a pinned tab (via keyboard shortcut, menu command or middle-click) no longer removes it; instead the browser kills the process behind it and releases the memory, but the tab stays on the tab bar with a slightly changed look. If you left-click on this semi-transparent tab the page is reloaded and you can get back to reading it. It works like a temporary bookmark and could prove useful if you regularly open a lot of web-pages and want to free up some memory, while keeping the tabs around. It’s certainly quicker than searching for them through the history. But unfortunately the browsing history is not stored with the phantom tab, so you will not be able to navigate back after you restore that page.