Peter Watts - Blindsight

blindsight n. [mass noun] MEDICINE the ability to respond to visual stimuli without consciously perceiving them, a condition which can occur after certain types of brain damage. Oxford Dictionary of English

În penultimul deceniu al secolului XXI, viața pe Pământ e ceva mai stranie decât ne‑o imaginăm acum. Biotehnologia a readus la viață vampirii, o subspecie Homo sapiens dispărută de sute de mii de ani, cu inteligență net superioară și simțuri mai acute, dar și o slăbiciune bizară pentru unghiurile drepte. Inteligențe artificiale raționează în concepte prea abstracte pentru muritorii de rând, așa că e nevoie de o nouă specializare, sintezist, un fel de interpret al concluziilor oferite de mașini. Oarecum redundanți, mulți oamenilor aleg beatitudinea iluzorie a Paradisului, o realitate virtuală în care‑și pot construi propriul univers, iar puținii care păstrează ambiția de a concura cu mașinile au nevoie de transformări radicale. A, să nu uităm, sexul în persoană e un obicei învechit, privit cu suspiciune și dezgust, acum că toate senzațiile pot fi reproduse artificial, amplificate și extinse, în timp ce partenerul se poate afla undeva de cealaltă parte a lumii.

Dar lumea urmează să devină infinit mai complicată atunci când într‑o zi – aproape de când aș împlini eu 100 de ani, în eventualitatea improbabilă că voi trăi până atunci – 65.536 de obiecte lovesc simultan atmosfera Pământului din toate direcțiile și se dezintegrează în decurs de câteva minute, trezind omenirea la o realitate neașteptată: extratereștrii sunt aici! După un asemenea salut impresionant, urmat însă de o liniște absolută cu mult mai neliniștitoare, era nevoie de un fel de răspuns. O echipă de elită este trimisă spre centura Kuiper la marginea sistemului solar, de unde au fost interceptate semnale legate de apariția „Licuricilor”. Unul din membrii echipajului lui Theseus, sintezistul Siri Keeton, este povestitorul romanului. Oficial, rolul lui este de a observa evenimentele și de a traduce informațiile complexe într‑un format inteligibil pentru spectatorii nerăbdători de acasă, printre care ne aflăm și noi ca cititori.

Wired Science: “Why It’s So Hard to Catch Your Own Typos”

As with all high level tasks, your brain generalizes simple, component parts (like turning letters into words and words into sentences) so it can focus on more complex tasks (like combining sentences into complex ideas). We don’t catch every detail, we’re not like computers or NSA databases, said Stafford. Rather, we take in sensory information and combine it with what we expect, and we extract meaning. When we’re reading other peoples’ work, this helps us arrive at meaning faster by using less brain power. When we’re proof reading our own work, we know the meaning we want to convey. Because we expect that meaning to be there, it’s easier for us to miss when parts (or all) of it are absent. The reason we don’t see our own typos is because what we see on the screen is competing with the version that exists in our heads.

Nick Stockton

Interesting explanation! When writing, I also feel like I have the story or idea in my head and am struggling to shape it into the best written form. It usually helps to take a break, switch to something entirely different, then come back to the draft to iron out typos and rephrase it for better clarity and concision.

Facebook ‘On This Day’ turns back the clock on your News Feed

Ever since introducing the Timeline, Facebook has constantly explored different ways of showing past updates, probably to highlight and enforce the connections people built over time, not only with their friends, but with Facebook itself, as medium for social interactions. One of them was the LookBack video launched for Facebook’s 10^th birthday. Just yesterday I discovered one other, a feature buried in the News Feed that allows people to go back in time exactly one year ago, called ‘On This Day’. Amusingly, it was about one year ago when the big tech sites noticed this experiment, but I don’t remember reading about it. While it appears to have been mostly abandoned – the official page was removed on Facebook and I haven’t found it in the iOS app – it’s fun to explore just as well!

Exploring CSS columns for blog designs

I haven’t changed the look of my blog in a long while, longer than a year, possibly even two, but I’m still experimenting with several ideas and am interested in new design options. I recently read a thorough overview about CSS columns and tried to see if I could use this to improve my blog. The advantages of columns are straightforward: with a simple syntax – without media queries and complicated breakpoints – it provides an easy way to create responsive designs. You only need to define the minimum width and the maximum number of columns and the browser will arrange the content to fit the available screen size. At the same time it provides a simple way to optimize line length for readability.

Unfortunately, reformatting large texts into columns has some limitations and drawbacks. The first that stands out, both in the examples on CSS-Tricks and in my own tests, is the undesired effect of splitting paragraphs into separate columns, with the beginning of a block of text at the bottom of one column and the ending at the top of the next. This interrupts the natural reading flow and can be very frustrating, especially on larger screens where columns are most effective. It would be more comfortable for readers if columns would only break between paragraphs, even if the content is no longer distributed evenly between them.

Jonathan Strahan - Engineering Infinity

Antologiile au fost dintotdeauna parte din cultura science-fiction, urmărind îndeaproape sau anticipând tendințele genului. Scopul colecției de față este de asemenea să reflecte starea SF‑ului hard la început de secol, să redeschidă apetitul publicului pentru ideile la scară mare, entuziasmul pentru explorarea spațiului, curiozitatea față de ce ne așteaptă printre stele, care a fost într‑un constant declin din zilele de aur ale science-fiction‑ului. Așa cum am constatat și în alte cazuri, povestirile sunt aranjate într‑un crescendo aproximativ, de la cele mai apropiate de zilele noastre, la idei grandioase și stranii, deși unele dintre ele nu au avut o legătură prea clară cu tema colecției.

Malak de Peter Watts se desfășoară în mintea unei drone avansate de atac care patrulează non‑stop deasupra deșerturilor din Afganistan. Dotat cu un algoritm sofisticat de alegere a țintelor, Azrael e în stare să ia singur decizii cu privire la oportunitatea atacului și să învețe din rezultate și din evaluările post‑atac ale controlorilor umani. La un moment dat, în software‑ul său este încărcat un upgrade experimental care ține cont de pierderile colaterale, încercând să se evite morțile civililor nevinovați. Dar introducerea eticii în ecuație duce la rezultate neașteptate, pe măsură ce Azrael constată că creatorii săi sunt la fel de vinovați de distrugerea țintelor neutre ca și dușmanii. Deși scrisă cu tonul egal, limitat, din conștiința artificială a dronei, povestirea acumulează o tensiune latentă care ține cu sufletul la gură până la punctul culminant din ultimele fraze.

Watching the Music Dance de Kristine Kathryn Rusch ne duce în mijlocul unei familii disfuncționale, în care micuța Suze se refugiază în lumea virtuală a muzicii ca să evite certurile constante dintre părinții ei. În cursul divorțului lor iese la iveală obsesia mamei ca fiica lor să devină un talent muzical. Pentru că îmbunătățirile genetice în afara trăsăturilor moștenite de la părinți sunt strict interzise, ea îi face rost pe ascuns de aplicații nerecomandate la vârsta ei, care cauzează o dependență emoțională periculoasă pentru dezvoltarea viitoare. Ideea de a restricționa modificările genetice e interesantă, un compromis echilibrat între pozițiile care se întâlnesc de obicei în literatura speculativă, dar ca ton și stil povestirea e mai puțin reușită. Alternând între lumea fetei, la limita realității, și cea a tatălui copleșit de griji, tonul e sec și distant, nereușind să transmită compasiunea pentru copilul chinuit de un părinte prea sever.

Official Google Webmaster Central Blog: “HTTPS as a ranking signal”

For these reasons, over the past few months we’ve been running tests taking into account whether sites use secure, encrypted connections as a signal in our search ranking algorithms. We've seen positive results, so we're starting to use HTTPS as a ranking signal. For now it's only a very lightweight signal — affecting fewer than 1% of global queries, and carrying less weight than other signals such as high-quality content — while we give webmasters time to switch to HTTPS. But over time, we may decide to strengthen it, because we’d like to encourage all website owners to switch from HTTP to HTTPS to keep everyone safe on the web.

Zineb Ait Bahajji & Gary Illyes

It seems like most of the online community has jumped at the chance to applaud this measure to encourage better security online, but personally I’m rather apprehensive about it. For me as regular person browsing the Internet this doesn’t bring any tangible improvement; I need privacy and strong security when doing sensitive transactions like online shopping and communicating, and, as we saw in the recent huge security breaches like Heartbleed and NSA tracking, a secure connection guarantees neither.

As mini-publisher on my blog this introduces further complications; most of my traffic comes from search engines and specifically Google, so ignoring this recommendation will result in reduced visibility over time, especially if this signal will get stronger, as the announcement politely threatens. On the other hand, even though I’m far from clueless when it comes to technology, I have no idea how to choose and set up a secure certificate. I don’t make money off the blog, so paying for a certificate would be just extra costs with no revenues. What’s more ironic here is that Blogger, where I write my articles currently and the solution Google itself uses, doesn’t even offer secure connections for articles! I suspect most small bloggers and businesses will find themselves in the same situation: with little to no time and resources to spare for such a questionable advantage.

Quartz: “Google is stealing away Microsoft’s future corporate customers”

Among the Fortune 50, only one company—Google—had its mail records pointed at Google’s servers. Among the mid-size companies, almost 60% host their email with Google, including corporations like Twitter, Dropbox, Box, Airbnb, Square, Uber, and Etsy. And among the Y Combinator startups—mostly very small companies with some funding, but often tight budgets—92% host their email with Google.

This says two things. First, Microsoft and other vendors like IBM still have a tight grip on the largest companies. Gartner analyst Tom Eid—who predicts that enterprise email alone will be a $5 billion global industry this year, growing about 10% from last year—confirms this. He estimates that Microsoft still commands 75% of the market’s spending, versus about 3% to 5% for Google.

But Google is capturing Microsoft’s future customer base. Perhaps this doesn’t hurt as much now, but as today’s smaller companies grow into tomorrow’s leaders, will they eventually switch to Microsoft products? Or will they stick with Google? (Or, also possible—but less dramatic—both?)

Dan Frommer

Here’s a perfect example of misleading chart, of manipulating data to sustain a conclusion chosen beforehand:

• first of all the sample is too small and there’s no mention of how the companies were selected, of the methodology.
• secondly, this is just a snapshot of the current situation, and you cannot draw any valid conclusion about future trends from a single data point. Also, without methodology, even a longer time series would be questionable, since we can’t know if the samples have changed over time, thus influencing the collected data.
• last, comparing Fortune 50 companies with startups is hardly relevant; a single corporation from the left side of the graph is likely employing more people than all 50 startups on the right combined.