Josh Conviser – Echelon

Supravegherea completă a activităților fiecărui om de pe planetă e o temă favorită a teoriilor conspirației, fie că e pusă pe seama Guvernului, a unor organizații obscure sau chiar a extratereștrilor dintre noi. În acest roman, autorul perfecționează ideea, punând această imensă cantitate de informații în mâinile unei organizații secrete, desprinsă din structura de contrainformații americană, dar acum independentă de ea. Utilizând un cod informatic extrem de avansat, datele sunt prelucrate pentru a intercepta orice posibile amenințări la adresa păcii, pentru ca agenții de teren să intervină punctual, prevenind violența și actele de terorism. Idealul unei organizații antiteroriste! Eficiența Echelon‑ului se apropie de perfecțiune, ca dovadă istoria de un secol (aproape!) lipsită de războaie și conflicte majore.

Numai că Echelon nu se limitează să elimine potențiali teroriști. Analiza fluxului colosal de informații scoate în evidență și tehnologii care ar putea fi transformate în arme redutabile, iar organizația, fidelă rolului său de a proteja omenirea, intervine pentru a împiedica răspândirea lor pe piața liberă. Nu le distruge, în schimb asimilează noile tehnologii în rețeaua ei tot mai complexă, dezvoltându‑le și combinându‑le în propriile laboratoare pentru a‑și crește puterea și a‑și „îmbunătăți” proprii agenți. Cel mai pregnant exemplu e chiar personajul principal, agentul de teren Ryan Laing, în același timp spion și asasin. După un accident de alpinism, organizația îl readuce la viață cu un roi experimental de nanoroboți integrat în organismul lui. Aceștia îi îmbunătățesc reacțiile fizice, vindecă practic orice rană și îi extind capacitățile senzoriale asupra sistemelor electronice din jur. Un soldat perfect, deoarece operarea naniților este legată de prezența Echelon și de un alt agent din spatele noianului de date, Sarah Peters.

Watching YouTube in HTML5 mode

Earlier this year, YouTube launched an experimental HTML5 video player as an alternative to the ubiquity of Flash on video streaming sites. I was curios to see if the new technology has any advantages, so I decided to give it a try in Google Chrome. Right now, the test is basically limited to the browsers with native h.264 video codec support – Safari and Chrome -, at least until more videos are available in the newly-released open source WebM format, which Firefox and Opera will also support. You can join the beta test in Internet Explorer 9 also, but you will only see the throbber instead of videos, because the codec isn’t integrated in this preview.

Unlike other Google beta releases, which tend to be polished enough for regular use, this one really feels like a work in progress. When I first joined the experiment, about two weeks ago, the video controls were practically unusable, because they kept collapsing before you could click on them to change the volume. The playback quality was really poor on low resolution, with lots of pixelation. Since it’s basically the same video file, I expected the quality from the different players to be more or less the same. Flash probably employs some anti-aliasing to give the impression of smoothness. On the other hand, the progress made in this short time is impressing: these days the quality is almost indistinguishable from Flash and the controls have been fixed and redesigned to match the new Flash player.

Open Graph markup for Blogger [updated]

About two weeks ago I wrote an article about how to integrate Facebook social plugins and Open Graph markup in a Blogger blog. I noticed back then an unfortunate side-effect of the Like button, namely that clicking the button on individual blog posts sets up a new admin page for the post. Later I stumbled upon a very interesting piece of information in a comment to an article about the same topic: it turns out that if you use ‘article’ for the page type, Facebook recognizes this is not a full website and doesn’t create a new page if the administrator clicks the Like button.

To be fair, the documentation of the Open Graph protocol does specify you should only use ‘website’ or ‘blog’ for the main page, but nothing about the interaction with Facebook and the automatic creation of pages:

Use article for any URL that represents transient content - such as a news article, blog post, photo, video, etc. Do not use website for this purpose. website and blog are designed to represent an entire site, an og:type tag with types website or blog should usually only appear on the root of a domain.

Robert J. Sawyer – Alegerea lui Hobson

Acest roman nu se folosește de personaje excepționale sau premise ieșite din comun – pentru un roman SF cel puțin – și în asta constă o parte din plăcerea de a‑l parcurge. Personajul central, Peter Hobson, e un tehnician medical din Canada, căsătorit cu iubita din facultate, Cathy, care lucrează la o firmă de publicitate. Nu au copii, ies împreună cu colegii ei în fiecare vineri seara, cinează cu părinții ei, nu e în cei mai buni termeni cu socrul său. O persoană ca oricine altcineva. Poate cel mai neobișnuit aspect din toate e că acțiunea nu se desfășoară în Statele Unite; câte romane SF ați văzut să aibă loc în Canada?!

Intriga pornește cu ani în urmă, în timpul facultății de medicină, unde în cadrul unui curs Peter ia parte la prelevarea de organe de la un pacient declarat în moarte cerebrală. Observând o mișcare suspectă la corpul presupus mort, Peter devine intrigat de determinarea momentului exact al morții, prin măsurarea cât mai precisă a activității cerebrale. Își dedică următorii ani acestui studiu, punând bazele unei firme dedicate aparaturii medicale de precizie, Hobson Monitoring. Construiește detectoare din ce în ce mai fine, până la momentul când face o descoperire epocală: în momentul morții, din creier se desprinde o undă energetică, îndepărtându‑se undeva spre cer. Deși reticent să spună lucrurilor pe nume, trebuie să‑și publice rezultatele, iar mass-media nu întârzie să o boteze așa cum el nu îndrăznea în public: „S‑a descoperit unda sufletului!”

Mute conversations in Google Reader

Even if you don’t turn off the social component of Google Reader completely, some conversations can become annoying if you use the ‘Comment view’. Items with new comments keep returning to the top of the page, which can be useful if you’re interested in the topic and want to see more opinions, but that’s not always the case. Since Reader is also integrated with Buzz, there is a good chance that you see the same stuff in both places or even have new comments delivered in your inbox as well.

@elvo86 If you'd like conversations to stop showing up in comment view, you can select it with j/k and use shift-m to mute it.

— Google Reader (@googlereader) May 20, 2010

Browser tests: a look at standards

If speed plays an important role in the every-day browsing experience, the same can be said about compliance with web standards. With all browsers and web designers using a common language, users would have a more consistent, browser-independent experience and designers would spend less time working around browser-specific bugs and incompatibilities. A very desirable goal, but “are we there yet”?

The simplest answer is ‘No’. But as with speed, some browsers are closer to the objective than others. Lately, a number of new online tests were launched to check different aspects of rendering. In a way, these are more straightforward than speed tests, because the results are not influenced by the particular hardware where the applications are installed. I ran the same set of browsers from my previous speed test through them, so let’s see what we can find out:

Add Facebook Likes to FeedBurner and Google Reader

If you decided to embrace Facebook’s social initiatives, you don’t have to limit the interaction on the blog. Here are two other ways to add ‘Likes’ to your online experience and/or for your readers.

If you already use FeedBurner to enhance the RSS feed, you are probably familiar with FeedFlare, the service that lets publishers add links to several services at the bottom of each feed item. I always had the impression that building a new FeedFlare is a complicated process, even for static links. But I was proved wrong when I stumbled upon an older article that explains how to create one. With some information from the FeedFlare Developer Guide, I was able to put together a very simple, static Flare to ‘like’ a blog post. To add it to your feed, visit the ‘Optimize’ tab in the FeedBurner dashboard, open the ‘FeedFlare’ section and paste the following code in the text box under ‘Personal FeedFlare’. Click ‘Add New Flare’ and you’re done:

http://www.feedburner.com/fb/variableflareunits/GenericFeedFlare.jspx?text=Like&link=http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=${link}

Context menu for YouTube videos

These last few days I’ve been juggling several browsers while testing them for speed and standards support. And, like it sometimes happens when trying to focus on one subject, I discovered something entirely different by accident. More to the point, I right-clicked an YouTube video and saw that the regular Flash-specific context menu now has several extra options related to the video itself.

Most of them are not new, being tested and released in the previous months, but this is the first time I noticed them together. The extended context menu is most likely one of the features introduced with the new version of the player. As far as I can tell, embedded videos and those still using the old interface have a different menu, with fewer options.

The first entry, ‘Report playback issue’ links to a support page that would otherwise go ignored by the majority of users and probably cause a lot of frustration. ‘Stop download’ has been around for a couple of months and it’s probably the most useful if you are on a slow connection and don’t want to strain it when you pause a video. It could actually be a great addition to the YouTube site: if you open several videos in different tabs, all of them begin buffering immediately. An option to turn this default off, at least temporarily, would be more user-friendly.

Unofficial browser speed tests (Round Two)

About three months ago I made a series of tests on my computer to check how fast the browsers of the day really were. Of course, three months in the online world is a very long time: Google Chrome has recently moved up to version 6, at least in the dev channel; this is usually an indication that the stable channel will soon follow; Opera managed to finish version 10.50 just in time to be added to the browser choice screen, even though that didn’t really change the hierarchy on the browser market; and Internet Explorer tries to get back in the game with his next version, currently available as a ‘Platform Preview’. Besides, I have also changed my PC in the mean time, so the results from last time are clearly out of date.

So I decided to repeat the tests with more-or-less the same conditions as before: the online test suites SunSpider and V8. For V8 I ran the test three times in each browser and averaged the result; they tend to vary quite a lot from a run to the next. SunSpider already delivers an average of 5 test runs. The browsers are also a little different: I used the most recent stable versions of Chrome, Firefox, Opera and Internet Explorer, as well as the alpha version of Firefox and Internet Explorer’s Platform Preview #2.

M. John Harrison - Viriconium

„Viriconium” nu e ca alte povestiri fantasy pe care le‑am citit. Conține un amestec complex de motive SF și fantasy: în timp ce alte romane fantasy se plasează într‑un timp și loc incert relativ la lumea noastră sau într‑un trecut originar, „Viriconium” ne conduce într‑un decor tehno‑apocaliptic, în viitorul îndepărtat al Pământului. Zece mari civilizații, Culturile După-amiezei, s‑au perindat și au lăsat amprenta pe acest Pământ îmbătrânit și printre stele. După căderea lor, moștenirea și‑a pierdut înțelesul pentru oamenii Amurgului; clădiri, arme energetice, roboți, armuri-exoschelet, nave sunt folosite în războaiele prezentului, dar nimeni nu mai știe cum funcționează și cu atât mai puțin cum să construiască unele noi. Măreția și puterea timpurilor trecute au apus de mai bine de un mileniu, dar consecințele aroganței lor se resimt încă în lumea secată, pustiită, în deșerturile otrăvite care acoperă mari suprafețe ale continentului.

Personajele se încadrează la prima vedere bine în tipicul fantasy, începând cu războinicul sau cavalerul în persoana lui tegeus-Cromis aparținând ordinului Methven. Piticul Tomb amintește de gnomi cu statura îndesată, securea energetică mai mare decât el și pasiunea pentru fierărit și săpat în căutarea comorilor tehnologice pierdute ale erelor trecute. Oamenii Renăscuți par o versiune decăzută a elfilor, cântând și dansând extatic la readucerea lor pe lume, pentru a se cufunda mai târziu în nebunie, confuzie și vise ale trecutului dispărut. Cellur, Îmblânzitorul Păsărilor, corespunde înțeleptului sau magului cu o viață atât de lungă că însuși nu‑și amintește decât ultimele secole; până și mașinile care‑i păstrează amintirile mai vechi au început să aibă goluri de memorie. Armata de vulturi pe care o comandă și prin ochii cărora urmărește regatul e de fapt formată din păsări cibernetice, aproape inteligente și conștiente de sine. Autorul însă nu se mulțumește cu tipurile generale și evită să‑și prezinte personajele în contrastul facil Bine împotriva Răului. Chiar și cei care amenință ordinea lumii și trebuie înfrânți ajung la rândul lor victime ale propriilor acțiuni. Un alt motiv fantasy e sabia magică, aici prezentată drept Sabia Fără Nume ca o ușoară ironie la adresa altor arme celebre ca Excalibur și Narsil. Și turnul este des întâlnit, în primul rând în arhitectura Orașului Pastel, vopsite în albastru-pal sau fuchsia sau gri-porumbel și străbătute de desene ciudate și complexe, dar și de‑a lungul poveștii, ca locuințe pentru lord Cromis și Cellur, ruine pe marginea drumurilor sau păstrătoare ale vechilor mistere ale După‑Amiezii.

Prepare your blog for the Facebook, err, Social Era

Despite the controversy surrounding Instant Personalization, the social plugins offered by Facebook seem to do rather well on the Internet, at least according to the data published on their blog. It’s fairly easy to add social data and interaction on a blog, but, as I discovered, some of the options have interesting side effects. Let’s see what are the main steps to transform a blog into a ‘social object’:

Add Open Graph protocol markup to the blog

Probably the most open part of the new Facebook initiative, the Open Graph protocol enables any web page to become a rich object in a social graph. It’s always good to have a little more structure and this metadata could potentially be used by search engines as well. To add the properties defined in the Open Graph protocol to a Blogger blog, there are a few lines of code you should add to the HTML template:

Kim Stanley Robinson - 50 de grade sub zero

Fiecare epocă are parte de amenințările și incertitudinile ei, și Science-Fiction‑ul, cu explorarea lui continuă a posibilelor viitoruri, e genul literar care exploatează cel mai frecvent posibilele consecințe ale pericolelor prezente. În perioada Războiului Rece, teama de un holocaust nuclear a inspirat o serie întreagă de romane, de la Philip K. Dick la Walter M. Miller. În noul mileniu, odată cu prăbușirea Imperiului Sovietic, agenda s‑a reorientat spre problema terorismului, dar și a degradării mediului înconjurător. În special încălzirea globală e în centrul atenției; în jurul unuia dintre multele scenarii posibile își construiește Kim Stanley Robinson povestea din 50 de grade sub zero.

Romanul este de fapt a doua parte a unei trilogii care începe cu 40 de semne de ploaie. Acțiunea continuă aproape fără întrerupere, dar accentul se schimbă față de prima parte. Autorul se concentrează mult mai mult pe viața lui Frank Vanderwal, cercetător „împrumutat” din însorita Californie pentru un an Fundația Națională de Știință. Deși contractul lui expiră la începutul acestei părți, el alege să rămână la Washington, pentru a continua lupta de alertare a opiniei publice asupra efectelor încălzirii globale și a găsi soluții pentru combaterea efectelor. A, și să nu uităm de căutarea unei femei misterioase de care se simțise atras de la prima întâlnire într‑un lift blocat undeva la începutul primului volum.

După inundațiile care au devastat orașul în încheierea romanului precedent, un prim semn al schimbărilor climatice ce mai urmau, căutarea unei locuințe a devenit o luptă fără speranță. Iar Frank găsește o soluție nonconformistă, inspirată de formația lui de antropolog. Devine un semi‑nomad ca strămoșii noștri preistorici: își construiește o căsuță în copac în parcul Rock Creek, mănâncă la restaurante, face duș la sala de sport. Nu povestește nici unui prieten sau coleg de serviciu de aranjamentul lui, dar leagă amiciții cu vagabonzii care se adăpostesc de asemenea în parc și cu aruncătorii de disc, experiență pe care o aseamănă cu plăcerea vânătorii pentru omul primitiv. Animalele evadate de la Zoo în timpul inundației și refugiate în parc devin și ele obiect de studiu și fascinație, în special rudele noastre cele mai apropiate, grupurile de babuini cu obiceiurile lor sociale.

The (non)effects of the browser choice screen

Two months have passed since Microsoft released the browser choice screen for European users of Windows and so far it hasn’t made a real difference in the market share. The trends established in the previous months continue largely unchanged, with Firefox, Opera and Safari stagnating, Google Chrome steadily on the rise and Internet Explorer slipping to under 60% for the first time in a very long time. I didn’t expect much of an effect from the choice screen to begin with. Since Internet Explorer is associated with Windows, the operating system on their computer, less technical people will probably choose it when faced with that screen. After all, the two products are from the same company, so they must work best together, right?

Like in other cases, browser makers have rushed to report record download numbers originating form the choice screen. This time it was Opera who announced they doubled the download numbers in Europe after the Choice Screen rolled out. I have always been skeptical of such statistics, because they don’t translate very well into actual usage for the browser. To illustrate this with an example from the blogging world, a download is the equivalent of a new visit on a site, while regular usage is like having a loyal reader base, with returning users and subscribers. And we all know first-time visitors don’t convert to subscribers that easily.

Jack McDevitt - Exploratorul

Romanul „Exploratorul” debutează promițător, cu un bărbat blocat în ruinele unui hotel de o avalanșă neașteptată. În timp ce așteaptă echipele de salvare, gândurile i se îndreaptă spre soția și fiica lui, în același timp îngrijorat și cu speranța că vor fi salvați în curând. Dar pe lângă aceste sentimente de așteptat în situația lui, el e preocupat și de soarta unei descoperiri cruciale, ținută până atunci secretă. Bărbatul se teme că informația va dispărea odată cu moartea lor, căci nu mai dezvăluise locația decât unei singure persoane.

Din păcate, restul romanului nu se ridică la potențialul prologului. Povestea sare în viitor mai mult de 30 de ani, concentrându‑se pe o mică firmă de anticariat. Pe colonia umană Rimway, cu aproximativ 10 milenii în viitorul nostru, Alex Benedict e un arhelog de succes care „dezgroapă” vestigii ale îndelungatei și complicatei istorii ale expansiunii omenirii în Galaxie, asistat de Chase Kolpath, pilot și om bun la toate. Obiectele recuperate sunt vândute în general în licitații, stârnind dezaprobare printre istoricii convinși că locul lor e mai degrabă în muzee. O simplă ceașcă adusă de o tânără strâmtorată financiar se dovedește de o vechime impresionantă, 9.000 de ani, plasând‑o în mileniul trei, în care oamenii au făcut primele tentative mai degrabă nereușite de a stabili colonii pe alte lumi.

Interesul lui Benedict crește și mai mult când un expert în istoria Pământului determină că ceașca provine de pe „Exploratorul”, o navă interstelară legendară care a transportat coloniștii margolieni. Aceștia au ales în secolul 27 să părăsească o Americă totalitară pentru nesiguranța unei noi planete, fără să lase nici un indiciu asupra destinației lor sau să mai contacteze restul omenirii de atunci. Ca și în cazul altor civilizații dispărute, în jurul Margoliei au apărut o mulțime de zvonuri și mituri care de care mai fanteziste, pe care autorul le introduce în carte prin „simulări”, echivalentul viitor al filmelor. Unele seamănă izbitor cu teorii ale conspirației à la Dan Brown, susținând de exemplu că margolienii au revenit în taină printre oameni și îi controlează din umbră.