Sebastian A. Corn - 2484 Quirinal Ave.

În pragul mileniului al III‑lea, o luptă pentru putere și bani între cei mai influenți afaceriști ai Imperiului Roman îl face pe Rufinus Eutherius să se refugieze în West Elephantina peste Marea‑Ocean într‑o corabie‑de‑orgii alături de sclava‑secretară Deirdre și o mică suită. Pe urmele lui: Stoicul Hippias, șeful concernului de comunicații Hippias Comcom, bancherul Mallobaudes Tabernae și Hermeticul Iulianus, proprietarul circului Maximus. Fiecare dintre ei cu propria rețea de spioni și asasini la dispoziție, toți gata de cele mai murdare și ingenioase mișcări pentru a‑și atinge scopurile, inclusiv de a o trimite pe soția lui Mallobaudes, Soshanna, să‑l seducă și stoarcă de informații pe Rufinus.

Destul de curând devine clar că miza acestei curse furibunde merge mult mai departe de putere financiară și influență. Pentru că în West Elephantina s‑a refugiat cu ani în urmă Amphiaraos Eutherius, tatăl lui Rufinus, pe cât de faimos pentru loviturile sale la bursă, pe atât de misterios și bine ascuns. Fiecare dintre facțiuni caută să ajungă prima la Amphiaraos și la secretul lui bine‑păzit, sursa puterii sale, pe care unii o bănuiesc a fi de origine ocultă. Numai că acesta din urmă nu e pregătit să se lase prins atât de ușor și intervine activ în momente cheie, folosindu‑se tocmai de puterile pe care urmăritorii lui le râvnesc pentru a controla întreaga lume.

YouTube’s “let it snow” Easter Egg

If you enjoyed the ‘let it snow’ Easter Egg in Google search, you should probably check out a similar effect on YouTube videos: some have an extra, snowflake-shaped button in the action bar – for the Flash player at least. When you click it, snow starts falling from the top, amassing over time – even after hitting ‘replay’ – at the bottom edge. The virtual snow reacts to your mouse movements, by trying to avoid the cursor, and continues to fall even if you pause the video. As far as I can tell, this Easter Egg appears on recently uploaded videos, like the one linked below.

The Facebook Timeline: your life in Facebook’s hands

Announced a couple of months ago, the Facebook Timeline, a new version of the profile that should hold your entire (digital) life, has begun rolling out to users – me included. Some are already thrilled by it and expect it to encourage even more sharing, as people start building up their timelines to reflect real-life events; while others are already pondering how it might be used for advertising. At first look, I also found the concept interesting and visually compelling, even if you only use it to record specific events and don’t share much of it with friends. It’s very nice how you can focus on some specific years or months to recall your status updates and activities; literally a trip down a digital memory lane. I must admit I started to add information to my timeline – past jobs and some of the trips I took – just to see how they looked. And naturally, small and annoying problems started to appear…

The designers behind Facebook Timeline, Nick Felton and Joey Flynn, stated that their goal was to create a UI with soul:

Facebook’s Timeline […] wanted to do something more: It wanted to convey a feeling. Two feelings actually: The feeling of telling someone your life story, and the feeling of memory--of remembering your own life.

I would say that they largely succeeded at that. Naturally, Facebook wants it to generate emotion and attract users, so that it can collect as much data on them as possible. The problem is, no matter how inviting the new profile is, it’s hard to imagine people will take the time to fill in all the gaps from previous years or to correct the mistakes or omissions caused by Facebook’s incomplete tools. That sounds a lot like work, not fun, and I’m sure most users think of Facebook in terms of ‘easy and fun’, not ‘oh, I must go fill in what I did three years ago’.

Set Gmail as default email client in Opera

I described in an older article how to make a webmail service, in this case Gmail, your default email client in several browsers. With the release of Opera 11.60 at the end of December, setting this up got slightly more user-friendly. Opera now supports custom protocol and content handlers, meaning that adding Gmail as the default protocol handler can be done directly in the browser, following these steps:

1. Login to your Gmail account in Opera;
2. Type the following command in the address bar and press Enter:

   javascript:window.navigator.registerProtocolHandler("mailto","https://mail.google.com/mail/?extsrc=mailto&url=%s","Gmail")

3. Confirm at the prompt and you’re done!

Chuck Palahniuk - Fight Club

Am văzut pentru prima oară filmul Fight Club cu mulți ani în urmă, pe când eram încă în liceu și chiar am chiulit de la o plicticoasă oră de germană pentru asta. E puțin spus că am fost profund impresionat de film și e destul de clar că nu am fost singurul; filmul a devenit o mișcare de cult și e suficient de cunoscut și acum, un deceniu mai târziu, ceea nu se poate spune despre majoritatea celorlalte producții de sfârșit de secol XX. Citind cartea de curând, am fost frapat de cât de bine a fost respectată acțiunea și spiritul cărții în ecranizare, cu excepția unor modificări marginale pentru a înmuia unele replici care altfel ar fi dus la interzicerea filmului în State.

Evident e greu să fii surprins de poveste în aceste condiții, dar asta n-o face mai puțin interesantă. Ba mai mult, odată ce cunoști marea revelație te poți concentra mai mult asupra detaliilor de finețe. Și sunt destul de multe, fraze și imagini care apar și dispar brusc de-a lungul romanului, cu niște fulgerări de lumină pe care doar puțini le pot discerne în griul lumii din jur. Sau ca scenele de filme porno strecurate de Tyler la schimbarea benzilor unor filme inocente de familie. Cartea e scurtă, scrisă într-un stil concis și furibund, dar asta e mai degrabă un avantaj, pentru a face mai ușor legătura între indiciile prezente încă de la început (I know this because Tyler knows this); frazele ard de luciditate, atât de clară și dură, că devine imposibil de contestat (You do the little job you're trained to do. Pull a lever. Push a button. You don't understand any of it, and then you just die.).

New advanced features for Hotmail users

Since I talked about the recent introduction of circles in Gmail, it seems only fair to point out that Hotmail also added a series of solid features to the web site. Officially announced a little more than a month ago, I saw the updates last week. Here are the main changes:

Keep important messages on top with flags

Flags (or stars) have always been used to mark up special messages, something that you would need to quickly find later or where you need to follow up. Traditionally they would have a dedicated folder or view; Hotmail brings the concept a step further, by having flagged messages pinned on top of the regular inbox, so you can’t miss them. It’s basically a scaled down version of Gmail’s priority inbox, without automatic learning or unread messages. Since these older messages can quickly hide newer ones, you can easily hide the section with a click on the separator or turn the feature off completely through the settings (‘Customizing Hotmail’ ► ‘Flagging’).

What’s new in Chrome 17

For a couple of weeks after updating from Chrome 16, there weren’t that many changes to the Canary Channel, except for the usual under-the-hood tweaks. Only later did new features started to roll in, so here are some of the more visible:

A redesigned ‘History’ page

Available for older versions of the browser by manually accessing the address chrome://history2/, the new ‘History’ page has become the default beginning with Chrome 17. Beside the visual changes, including a new style for check-boxes and more emphasis on the domain you visited, the new version makes it easier to remove pages from the browsing history. You can either hover over a result to show the check-boxes and select multiple items by holding down Shift or use the small context menu on the right to remove the single entry or search more visited links from that site.

Thumbnails in YouTube’s progress bar

When playing back videos on YouTube, you are probably familiar with the small tooltip that shows up while hovering over the progress bar to help you jump to a specific time in the video. It looks like the tooltip is enhanced with a thumbnail of the corresponding video frame, to give a preview of the section you will be taken to. The new feature is available with the Flash-based player and only on some videos; it’s hard to say how there were chosen, but the thumbnail generation is probably an ongoing process that will be rolled out to all videos in the future.

Update: And here is the official announcement, a couple of months later.

Google Circles in Gmail and Contacts

After design changes and mixing social functions into YouTube and Picasa, it’s now Gmail’s turn to be integrated with Google+ and your circles. As announced on the official blog, I started to see the new features in my inbox. The less important ones, for me at least, include easier sharing to Google+ with a dedicated button displayed when you receive photo attachments and adding people to Google Circles from the newly added people widget. Not much else to say here; the nice part about sharing is that they also added a button to ‘Share all images’, so that when someone emails a group of photos you can immediately create a Google+ post with all of them.

Social filtering added to the inbox looks much more promising, at least at first. A new link has been added to the left pane, ‘Circles’, that can be expanded to display a list of your circles from Google+ with unread counts for each. Clicking on any of them will search all your mail for messages to or from people in that circle; or from any of them, if you click the master link ‘Circles’. The idea is good, since it will filter out any newsletters or one-time conversations with people you haven’t circled, but it’s far from new, as Hotmail implemented filtering by contacts some time ago. It solves a long-standing problem as well, the need to quickly find messages from a group of people; it can be done with regular search, but it becomes very cumbersome as the number of people rises. You can also choose to have membership to circles displayed in the message list, sort of like having automatic labels based on your circles.

TweetDeck reaches version one, with some help from Twitter

Along with the second Twitter redesign announced yesterday, the Chrome app for TweetDeck was updated, hitting version 1 and showing for the first time clear signs of the new ownership. As stated on their home page as well, TweetDeck is essentially Twitter’s web client for power users, while the main Twitter website is aimed at a more mainstream audience.

TweetDeck is an app that brings more flexibility and insight to power users.

Dan Simmons - Endymion. The Rise of Endymion

La trei sute de ani după prăbușirea Hegemoniei, o nouă structură politică interstelară s-a închegat din rămășițele Web-ului, teocrația Bisericii Catolice susținută de brațul militar Pax. Departe de a oferi doar o administrare eficientă și consolare spirituală, noua Biserică promite credincioșilor viața veșnică cu ajutorul cruciformelor de pe Hyperion, pe care a descoperit cum să le folosească fără a-i transforma pe purtătorii lor în zombii cretini și asexuați. Ca și înainte, Proscrișii rămân Dușmanul prin excelență, amenințarea lor justificând existența armatei Pax. În acest context își face apariția Aenea, fiica adolescentă a lui Brawne Lamia și a cibridului Keats, călătorind din trecut prin Criptele Timpului. Pentru capturarea ei, Biserica mobilizează forțe impresionante, la prima vedere disproporționate, iar de partea fetei nu se află decât un simplu localnic, Raul Endymion, trimis în ajutorul ei de Martin Silenus.

Endymion, ca și romanul anterior, se pune destul de greu în mișcare; autorul își rezervă spațiu amplu pentru a reintroduce o serie de personaje deja cunoscute – Martin Silenus, încă în viață datorită tratamentelor Poulsen, androidul A. Bettik, părintele Lenar Hoyt, acum devenit Papa Julius al XIV-lea – și povestea din prima parte. Și acum se folosește o „poveste în ramă”, transmisă prin vocea lui Raul Endymion. Totuși, aici procedeul nu mai e atât de potrivit: în vreme ce în Hyperion poveștile celor șapte pelerini aduceau cititorul la curent cu situația lumii și povestea lor proprie, generând în același timp o anumită tensiune și anticipație pentru continuare, în Endymion autorul reușește din contră să diminueze suspansul: de vreme ce se povestește la persoana întâi, e evident că Raul va scăpa la un moment dat din cușca Schrodinger la care fusese condamnat. Toate aventurile prin care trece alături de Aenea și A. Bettik navigând ca un Huckelberry Finn futurist pe râul Thetis pierd din suspans din aceeași cauză. La asta se adaugă și o înclinație nesănătoasă de a-și pune personajele în cele mai complicate situații pentru a inventa o scăpare la limită absurdă și neverosimilă. Să nu uităm ca Shrike revine și el în peisaj, după ce toată umanitatea – și cititorii presupun – l-au crezut distrus la sfârșitul primului roman. Sau poate nu este chiar aceeași mașină perfectă de pedeapsă, pentru că a suferit o schimbare de caracter de tip Terminator: acum Shrike o protejează pe Aenea în fața forțelor Pax, de parcă cineva din viitor l-ar fi reprogramat.