Datorită Internet‑ului, în ziua de azi scriitorii nu sunt limitați să comunice cu cititorii lor doar prin intermediul literaturii, revistelor și ocazionalelor convenții; există blog‑uri, pagini de Facebook și conturi de Twitter și cine știe câte alte opțiuni. Și eu urmăresc blogurile unora dintre autorii mei contemporani preferați și așa am văzut un articol de la Aliette de Bodard despre nominalizarea povestirii The Waiting Stars la mai multe premii SF. Mai interesante însă au fost povestirile recomandate de ea acolo, dintre care am ales și citit câteva. Am sărit peste cea a lui Ken Liu, pentru că eu nu mă împac deloc cu scrisul lui, dar restul au fost originale și plăcut de citit.
Benjanun Sriduangkaew – Silent Bridge, Pale Cascade
Prima dintre ele se desfășoară într‑un viitor îndepărtat, în care Hegemonia Costeya trimite un războinic încercat, generalul Lunha de la Podul Tăcut, să pacifice planeta Tiansong, unde o mișcare recentă militează pentru deconectarea planetei din rețeaua de sincronizare a Hegemoniei. Problema este că Tiansong este planeta natală a lui Lunha; ba mai mult, lidera rebeliunii, Xinjia de la Cascada Palidă, a fost demult soția lui Lunha, așa că o abordare în forță nu pare a avea mari sorți de izbândă. Ca teme și decor se apropie semnificativ de povestirile lui Aliette de Bodard, cu conflictul mocnit între hegemonia culturală a unui imperiu puternic și tradițiile locale de inspirație orientală. Sincronizarea care ține imperiul laolaltă este o formă mai perversă a rescrierii permanente a istoriei introdusă pe scena SF de 1984; practic creierele tuturor cetățenilor sunt legate la o rețea centrală care le poate rescrie la nevoie amintirile – de unde și reticența crescândă față de sistem din partea celor de pe Tiansong. O dilemă similară e tratată într‑un episod StarGate pe care l‑am revăzut recent – serialul este practic pe heavy-rotation la un post din Franța! Dacă mai adaug că generalul Lunha este în mod prezent femeie după ce a trăit câteva vieți ca bărbat, iar în timpul căsătoriei cu Xinjia fusese de asemenea femeie, este clar cum povestea extinde potențialul social al viitorului într‑o direcție neașteptată. Singura problemă pare să fie tocmai asta: cu atâtea concepte într‑un spațiu redus e uneori greu de ținut pasul cu autoarea și finalul rămâne în suspans – probabil un semn că urmează o continuare în același decor.
The public sync, the great shared memory, is an instrument to maintain peace. Even after learning of it and what it does, Lunha continued to believe this, as she does now. It doesn’t do much for freedom of thought; it comes with all the downsides of information regulated under the state’s clenched fist and the grid usurps perception of the real. But it functions, stabilizes. The Costeya Hegemony has existed in equilibrium for centuries. disponibilă online pe site‑ul Clarkesworld Magazine
Tori Truslow – Boat in Shadows, Crossing
Mai mult fantasy și basm decât SF, intriga se dezvoltă în jurul festivalului zeului-dedublat Kam din Orașul Prunelor-Sărate. Similar cu unele tradiții populare care se perpetuează până astăzi, sărbătoarea are ca scop îndepărtarea spiritelor rele; deci ca în orice carnaval participanții sunt invitați să se deghizeze în cu totul altceva ca să nu fie recunoscuți de acestea. Numai că aici metamorfoza merge mult mai departe, până la schimbarea numelui, a sexului, a întregii vieți. Astfel, în ajunul Carnavalului Preschimbării, Bue, o fiică de pescari cu ceva talent în mânuirea spiritelor, pleacă în oraș sub forma unui tânăr și se angajează în casa unui bogat negustor de gheață ca un fel de paj al fiilor acestuia. Povestirea îmbină fermecător numeroase mituri, basme și poeme, de la Păcală la Șeherezada și Rapunzel, la Cyrano de Bergerac și Visul unei Nopți de Vară, de care amintește poate cel mai mult prin limbajul bogat, atmosfera încărcată de magie și felul fluid în care personajele trec de la un aspect la altul în căutarea eului lor adevărat – sau poate încercând să fugă de el și să devină cineva nou. Apropo de asta, am fost acum câteva luni la punerea în scenă de la Teatrul Mic; destul de originală, cu mult fum, umbre și lumini, și cam așa se simte și povestirea asta, ca un spectacol de teatru la limita dintre vis și trezie.
Have I confused you? Oh, to be telling this tale in my own tongue! They say a bad workman blames her tools, and maybe so, but your language throws up strange borders. Understand: to her parents, Bue was a daughter, but to herself? Neither ‘he’ nor ‘she’ is exactly right, and nor is any third word. But these are the words you understand, so I’ll do what I can with them. disponibilă online pe site‑ul Beneath Ceaseless Skies
Yoon Ha Lee – The Knight of Chains, the Deuce of Stars
Undeva sub lumina unui soare format din carcasele navelor distruse, Daechong păzește de eoni turnul în care sunt păstrate toate jocurile care au fost sau vor fi inventate de‑a lungul timpului, înfiorător de similar cu turnul imaginat de Alastair Reynolds în Câinii de diamant. Ca să‑și alunge plictiseala, uneori acceptă provocări de la călătorii care‑și doresc posesia unuia din jocuri, dar nimeni nu ține minte să fi fost vreodată înfrânt; în schimb pedepsele distribuite celor învinși împânzesc spațiul din jur. Cel mai recent vizitator, Niristez, amiral în exil al Marii Flote Knifebird, îl provoacă pe Daechong la o înfruntare cu algoritmi lingvistici, promițând ca răsplată ceea ce Gardianul își dorește cel mai mult. Alambicată și subtilă ca un joc de Go, povestirea e des excesiv de criptică – poate și pentru că pe mine mă depășește șahul, cu atât mai mult Go‑ul – bazându‑se pe detalii pe care cititorul nu are de unde să le cunoască; dă astfel impresia unui exercițiu literar și nu a unei povești scrise cu un scop bine definit.
Niristez’s attacks are starting to give way before Daechong’s tradition of stories handed down mouth to mouth, myths to succor insurrection. A myth doesn’t have to roar like dragons or fight like tigers. A myth can murmur possibilities with fox words.
disponibilă online pe site‑ul Lightspeed Magazine
Rochita Loenen‑Ruiz – Of Alternate Adventures and Memory
Într‑o altă variantă de viitor, inspirată probabil de Metropolis, Adventure Boy, un băiat jumătate-om-jumătate-robot, redescoperă moștenirea părții sale artificiale vizitând Monumentul Rememorării. Cu ani în urmă, acolo se găsea Metal Town, ghetoul în care locuiau, erau distruși și reciclați roboții deservind Central City, partea umană a metropolei, până când emanciparea lor le‑a conferit drepturi similare oamenilor. O altă poveste a descoperirii de sine și în paralel a unui mod de viață propriu unei minorități, pe care Adventure Boy dorește acum să‑l păstreze, să‑l revitalizeze și să‑l facă cunoscut oamenilor care încep deja să uite evenimentele vechi de decenii. O idee interesantă redată într‑un stil mai simplist care se potrivește cu imaginea copilului care descoperă progresiv lumea din jur; din păcate se simte că povestea are multe dedesubturi pe care le putem doar întrezări în formatul scurt actual, că e oarecum limitată de dimensiuni și ar beneficia de o tratare mai amplă.
He shut his eyes and saw a vision. The tarmac buckled beneath him, the sunflower fields hemmed him about, and behind him was the roar of the Equilibrium Machine. Its bellow shook the air and he trembled. That great maw would consume him, would crush him, would take him down into recycling and a loss of all that he had come to love. disponibilă online pe site‑ul Clarkesworld Magazine
Post a Comment