În Kyoto, viața tinerei Chieko pare a se desfășura lin, între adorația părinților pentru unicul lor copil, treburile casnice în magazinul de țesături tradiționale al tatălui și numeroasele sărbători și festivaluri care animă periodic străvechiul oraș imperial. Deși apropiată de vârsta căsătoriei, părinții îi lasă libertatea de a‑și alege un soț, cu toate că starea precară a afacerii ar beneficia de un ginere cu fonduri. În ciuda cumințeniei și frumuseții, unele gânduri tulbură seninătatea existenței ei, stârnite de locul ei în familie: a fost un copil găsit și crescut de Takichirō și Shige cu toată grija și dragostea unui cuplu lipsit de urmași naturali. Iar când se aștepta mai puțin, la serbarea de vară a templului Gion, întâlnește o fată care‑i seamănă leit și se declară sora ei geamănă, dintr‑un sat de tăietori de lemne din munți.
Pentru un cititor obișnuit cu literatura occidentală, cartea de față reprezintă probabil o anomalie ca stil și ritm. Majoritatea romanelor au în centru un conflict bine definit, o cantitate necesară de dramă ca să mențină interesul ridicat – și nu sunt puține romanele japoneze care apelează la metode similare. Aici asemenea elemente sunt disimulate, mascate de politețea personajelor și împinse în planul secund de spectacolul orașului, de estetica japoneză a florilor de cireș, a vârfurilor înzăpezite de munte și acelor verzi de pin. Frumusețea efemeră răsare la fiecare pas, de la două tufe stinghere de viorele crescute în adâncitura unui bătrân arțar, la păduri de cedri drepți, destinați să devină bârne de templu, îndemnând la introspecție și meditație asupra propriului eu, nu la dileme mondene și practice.
