25 June 2017

Un nou set de povestiri de la Aliette de Bodard

in Bucharest, Romania

De‑a lungul timpului, am strâns pe Kindle mai multe povestiri, dar am tot amânat să le citesc pentru că de la o vreme mi‑am pierdut apetitul pentru spațiul restrâns al acestora, preferând romanele cu construcția lor mai consistentă. Dar într‑o pauză în care nu mă atrăgea nimic altceva, am decis să trec prin cele patru povestiri de Aliette de Bodard – o decizie de obicei bună, pentru că ea reușește să insufle viață și personalitate chiar în puține tușe, să lase impresia că fiecare dintre ele e semnificativă, chiar dacă la o scară mică. Diferența de stil se simte cu atât mai puternic după colecția disparată The Martians și ale ei personaje șterse.

A Salvaging of Ghosts

Un nou fragment din ciclul Xuya, povestea redă un aspect puțin cunoscut până acum: navele-minte eșuează uneori în spațiile exotice prin care se deplasează între lumi, lăsând în urmă epave pline de rămășițe umane comprimate în pietre prețioase de forțele colosale. În jurul lor se adună echipaje umane care își riscă viața încercând să recupereze aceste rămășițe, care obțin un preț bun de la colecționari. Povestea o urmărește pe Thuy, una dintre scufundătoare, obsedată de misiunea de a recupera ce‑a mai rămas din fiica ei. Ca în multe alte ocazii, nucleul povestirii sunt relațiile familiale, aici durerea și dorul pierderii unei fiice, alături de necesitatea de a accepta moartea și de a merge mai departe.

Nota mea: 4.0

disponibilă online pe site‑ul Beneath Ceaseless Skies

A Hundred and Seventy Storms

Tot în universul Xuya, povestirea ne prezintă o zonă de periferie a imperiului, o stație pe orbita planetei Vu Con Bao, fierbinte și imposibil de colonizat, dar necesară pentru minereurile extrase din atmosfera în flăcări. O minte-navă e necesară pentru a opera activitățile miniere, dar mediul dur își pune repede amprenta chiar și asupra acestor creiere superioare: mințile supraviețuiesc mai puțin, se uzează repede și au nevoie de îngrijiri constante, de preferință în compania liniștitoare a unei rude. Și aici explorăm dinamica familială, prin prisma conflictului între datoria și dragostea față de rude și imboldul de a căuta o carieră, o viață mai palpitantă în altă parte.

She still remembers with the heartbreaking vividness of yesterday the day Mother left, the ship she was on receding in the distance until nothing was left but the merciless, unwavering light of stars; and how all The Snow Like a Dancer’s pleading, all her good behaviour—none of it could stand against the beguiling promise of a high–rank censor’s post on the First Planet.

Nota mea: 4.0

disponibilă online pe site‑ul Uncanny Magazine

Lullaby for a Lost World

Aliette de Bodard - Lullaby for a Lost World

O lucrare destul de diferită de stilul obișnuit autoarei, realizată într‑o notă predominant horror, însoțită de accente post-apocaliptice. Ideea centrală derivă din vechile sacrificii umane care erau considerate necesare pentru menținerea creației, sau pentru o creație nouă, cum ar fi mitul Meșterului Manole în zona balcanică. Aici sacrificiile tinerelor bolnăvicioase sunt repetate periodic pentru a menține casa și restul familiei care locuiește acolo, în timp ce undeva în afara zidurilor lumea se cufundă în haos. Dar una dintre victime își păstrează suficientă conștiință de sine pentru a plănui să se răzbune…

Your mother dies, and your friends move on—your name becomes like you; buried, broken, and forgotten; your place long since taken in the library and, in the depths of the house, the circle where you died grows faint and bloodless, every scrap of pain long since absorbed to feed the magic that keeps the world at bay. Outside, the city is burning, tearing itself apart over polluted water, over grit-filled rice and rotten fish. Inside—green, verdant gardens; food on the plates; and music and love and laughter, all the things you used to take for granted, when you lived.

Nota mea: 3.5

disponibilă online pe site‑ul editurii Tor

The Dragon’s Tears

Din nou într‑un registru fantastic, dar cu câteva aluzii că acțiunea s‑ar putea desfășura pe o altă planetă, povestea ne duce în orașul Fei Weng, unde în fiecare noapte de Anul Nou sosește un grup de trei călăreți care pradă tot ce‑și doresc, de la bogății la vieți, până la sosirea zorilor. Totuși, tânărul Huan Ho plănuiește să‑i fure la rândul lui, căci legendele spun că palatele călăreților conțin singurul leac pentru boala mamei lui. Așa că într‑o noapte Huan Ho trece prin ușa care se deschide doar o dată pe an spre regatul călăreților. O povestire emoționantă, care reinterpretează mituri universale, sau poate legende asiatice. Eu unul am recunoscut aici călăreții apocalipsei creștine, motivul eroului care trebuie să depășească anumite obstacole, și al întrebărilor-cheie, care apar din mitul Sfinxului până la basmele mai recente din folclor.

Nota mea: 3.5

disponibilă online pe site‑ul Lightspeed Magazine

Post a Comment