Blogger in Draft adds more link and photo editing options

Even if I don’t particularly like the new Blogger design, there’s no doubt that’s where the new features will be added, as the old version will be eventually retired. For example, I recently noticed two new things added to the post editor, although for now only in Blogger in Draft:

First of all: the option to open links in a new window has been added as a simple check box to the ‘Edit Link’ dialog. It’s a nice small update that can save a lot of time and manual tinkering with the HTML code – and, might I add, WordPress has had this option for some time. I made a habit to have links to external sites open in a new window / tab, because this way the reader can easily return to my article after reading what I referenced. The same thing is valid for large images; overwriting content with other sites or images interrupts the visitor and causes unnecessary delays by loading the original article again when (or if) the reader returns to finish it. But if the linked sites are opened in a separate tab the reader can simply close it and return immediately where he left off.

Sort the new Facebook feed with Recent First

About a month ago, Facebook merged the ‘Top news’ feed with ‘Most Recent’ in a single stream, with the top news, well, on top, and the rest of updates somewhere down the page. A pretty confusing and inconsistent setup, if you ask me; I never liked the ‘Top news’ and items served according to some secret algorithm. It looks like recently – I noticed this yesterday – they had a change of heart and added an option for users to sort the feed either by ‘Top Stories First’ or by ‘Recent First’. The small drop-down is located on the top right of the news feed. Unlike the previous design, this choice is preserved from one session to the next and if you are visiting Facebook from another browser. You can also directly access any of the two sort options through a custom URL, for example:

• The address https://www.facebook.com/?sk=h_nor will start Facebook with Top Stories first;
• While https://www.facebook.com/?sk=h_chr will show the recent items first.

Similarly you can bookmark the custom URL of any of your lists and use it as your starting page for Facebook: each one has an address in the format https://www.facebook.com/lists/<list_ID> and you can find it by simply visiting the list inside Facebook and copying it from the address bar.

Yasushi Inoue - Pușca de vânătoare

Romanul Pușca de vânătoare e înșelător; amăgește de la început cu numărul redus de pagini, fără să bănuiești adâncimile în care te va conduce; cu titlul, complet neașteptat pentru o poveste de dragoste; cu simplitatea japoneză a stilului aplicată la o poveste universală. Structural, e o povestire „în ramă” – de fapt o ramă dublă: întâi vocea autorului, care se prezintă în roman drept un poet ce contribuie mai mult din întâmplare la o revistă dedicată vânătorii. Poemul său atrage atenția chiar a personajului ce îl inspirase, ascuns de cititori sub pseudonimul Yosuke Misugi pentru a‑și proteja poziția socială influentă. Impresionat de poem, acesta îi trimite poetului trei scrisori, din impulsul de a‑și explica singurătatea în fața acestuia, pe care poetul o capturase atât de bine dintr‑o singură întâlnire și apoi în versuri.

Cele trei scrisori provin de la trei femei din viața lui Misugi: de la soția acestuia, Midori, de la verișoara acesteia, Saiko, care a fost și amanta lui Misugi timp de treisprezece ani, și de la fiica lui Saiko, Shoko. Evenimentul declanșator al dramei lor se conturează a fi sinuciderea lui Saiko după o perioadă de slăbiciune și boală. Fiecare scrisoare conține o dezvăluire legată de această moarte și de cauzele ei, pătrunzând din ce în ce mai adânc în eul ascuns al personajelor feminine. E remarcabil cum se pot transmite atât de multe informații în fragmentele relativ scurte de text, schițând practic în câteva pagini motivațiile și acțiunile personajelor de pe parcursul a multor ani. Cu toate acestea personalitatea lui Misugi rămâne până la final misterioasă și rolul lui în roman pare mai degrabă pasiv: fiecare dintre femei își anunță sau explică decizia în scrisori, fără a cere părerea sau aprobarea bărbatului; lui Misugi nu‑i rămâne decât să se împace cum poate cu schimbările pe care nu le poate influența.

What’s new in Chrome 16

Right on schedule, six weeks after the previous update, Google has released the Canary version of Chrome to version 17. Unfortunately, version 16 didn’t introduced that many visible features to the browser. Here are the ones I noticed in the weeks I have used it on my Windows PC:

• As I noticed at the end of the feature list for Chrome 15, beginning with version 16 the extensions have been integrated in the ‘Settings’ page; a very welcomed move in my opinion. I never liked how you had to go through two menu levels to access extensions – or to add a manual link in the bookmarks bar. It felt like they were an afterthought, a secondary feature.
• The New Tab button got a small visual refresh: the + sign in the middle of the old button has disappeared and the new button is simply flat, with a subtle glow as you hover on it. You can see the two versions side-by-side in the image to the right: the stable channel in the upper half, the Canary channel below. Could this be another change related by the Google+ brand, like some speculated about the recent removal of the ‘+’-operator from search results?
• The ‘Bookmarks’ screen on the ‘New Tab’-page has been rolled back from the default browser features; it’s now available only if you activate a command-line flag (“Enable NTP bookmark features”). As I see it, it’s probably undergoing some (background) changes and will not be available in the stable channel very soon. The blog Google Operation System also mentions that new icons for Games and Music have been added to the ‘Apps’ screen, but I didn’t see them in my copy of Chrome Canary.

Larry Niven - Protector

Ca și Rendezvous cu Rama, romanul lui Larry Niven pornește de la o primă întâlnire dintre umanitate și o specie extraterestră. În afară de această asemănare – și de nivelul relativ similar de dezvoltare al omenirii la momentul respectiv, adică o civilizație extinsă la nivelul întregului sistem solar cu zboruri interplanetare regulate – detaliile sunt complet diferite: în loc de giganticul Rama suntem vizitați de o navă mică, un statoreactor Bussard care ar fi la îndemâna chiar și a tehnologiei actuale. Ocupantul ei nu este nici pe departe atât de diferit pe cum sugerează Clarke că ar trebui să fie ramanii, ba din contră, e o rudă îndepărtată, un Protector Pak sosind dinspre planeta natală a acestora – și a oamenilor! Primul contact e mai mult o chestiune de noroc, vizitatorul fiind interceptat de către centuranul Jack Brennan, aflat în căutare de relicve ale fostelor misiuni spațiale undeva în apropierea orbitei lui Uranus.

Ca și cu alte ocazii, Larry Niven se străduiește să creeze specii unice, ieșind din tiparele clasice ale SF‑ului de la începutul anilor 70. Evident, originea extraterestră a omenirii nu e una din ideile cele mai originale, figurând în nenumărate teorii ale conspirației legate de OZN‑uri, dar Niven nu se limitează doar la atât. Ideea Protectorilor, practic un al treilea stadiu în dezvoltarea umană după copilăria asexuată și maturitatea dedicată reproducerii, se leagă de studiile despre îmbătrânire și de elucidarea rolului acesteia în fiziologie și societate, de vreme ce majoritatea animalelor mor la scurt timp după ce nu mai sunt fertile. Evident, explicația acceptată la momentul actual pentru existența vârstei a treia este mult mai banală: bătrânii își aduc contribuția la prosperitatea tribului implicându‑se în creșterea copiilor și transmiterea culturii, lucru care nu se întâmplă la majoritatea mamiferelor pur și simplu pentru că acestea nu trăiesc în comunități extinse ca oamenii. Pentru Pak, strămoșii lipsiți de inteligență naufragiați pe Pământ cu milioane de ani în urmă, transformarea în Protector prin virusul din rădăcina arborelui-vieții aduce trezirea la conștiință, o inteligență mult superioară și rezistență corporală aproape nelimitată, atâta timp cât pot consuma în continuare rădăcina.

A new look for YouTube’s playlist bar

As you probably know if you visit YouTube even casually, whenever you visit a playlist – including ‘special’ ones like ‘History’ or ‘Liked’ – the site shows a bar with several controls on the bottom, similar to a mini-music player. Starting yesterday – as far as I noticed – this bar got a new look, with bigger, dear I say more Google+ -like buttons and some minor changes to their location – ‘Options’ was moved to the far right. The video thumbnails also got a facelift, with the video title now occupying the right half of the thumbnail, which looks nicer; of course, that means you will see a lot less previews at once. I don’t think there are any changes feature-wise, maybe except for the fact that you can now hide the previews with a single click – this makes the arrows on the right end pretty much redundant. You can also easily reorder videos: while hovering over a thumbnail, a small gray bar appears; grab it and drag the video to another position. I’m not sure if these two things were available before.

Given the amount of horizontal space on the playlist bar, I would like to see some other settings added here, for example sharing buttons or the controls to toggle the privacy status. Right now they are hidden away under not very clear menu entries. ‘More information…’ and ‘Edit or delete…’ lead to different pages and I think they could be unified in a single interface, considering there aren’t that many options for a given playlist.

Predicting browser market share - 2011 edition

About a year ago I wrote an article about browser market share and the expected evolution for the coming months, using my own method based on Markov chains. Looking back now at the actual evolution, it’s pretty easy to see the prediction matches the actual trend only for a short while, a couple of weeks at best, then starts to fall behind, to underestimate the growth of Chrome and the shrinking market share of Internet Explorer. The forecast is relatively good for Firefox on the other hand, even after 6 months, meaning that the launch of version 4 in March didn’t affect the established trend of stagnation, followed by slow decrease. The model itself does tend to underestimate future evolution: it evens out growth and decay until all products on the market achieve an equilibrium. This means it’s not very well suited for long-term forecasts, because on longer time-frames the shifts in browsing behavior will accumulate and significantly deviate from the forecast.

Arthur C. Clarke - Rendezvous cu Rama

Fiind considerat un clasic al literaturii SF și premiat cu Hugo și Nebula în anul apariției, am simțit că trebuie să citesc la un moment dat Rendezvous cu Rama. Ideea centrală îmi era deja cunoscută: prima întâlnire între oameni și extratereștrii, sau mai bine zis cu un impresionant produs al acestei civilizații, uriașa navă în formă de cilindru botezată Rama. Deoarece traiectoria și viteza acesteia o vor duce prin apropierea Soarelui, apoi înapoi în spațiul interstelar, cea mai apropiată navă, Endeavour sub comanda comandorului William Tsien Norton, este trimisă să intercepteze și să studieze obiectul înainte de apropierea maximă de Soare.

Ca impresie generală, romanul m‑a cam dezamăgit; lipsesc aproape complet referirile la societatea umană din secolul 22, în afară de faptul că există deja colonii pe Mercur, Lună, Ganimede, Titan şi Triton, ai căror reprezentanți se reunesc într‑un comitet de urgență la descoperirea falsului asteroid. Caracterizarea personajelor e și ea în general ignorată, schițată doar în linii mari, minimul necesar pentru a funcționa în cadrul poveștii – ceva destul de caracteristic pentru Clarke. Așa cum am citit undeva, romanul e scris mai mult ca un documentar despre explorarea lui Rama. Din păcate expediția nu are nici pe departe rezultatele scontate. În ciuda speculațiilor proprii și ale oamenilor de știință, fenomenele întâlnite rămân misterioase, fără o explicație sau un scop clar. Succesiunea lor pare astfel artificială, forțată, și nu adaugă deloc la valoarea poveștii. Într‑un fel m‑am simțit ca în O lume dispărută a lui Arthur Conan Doyle într‑un decor mai futurist.

Totuși, meritele romanului stau mai puțin în realizarea literară, cât în forța de anticipație și în conceperea realistă a unei megastructuri de origine extraterestră. Astfel, „Paza Spațială” descrisă în roman pentru detectarea și apărarea de asteroizii periculoși pentru Pământ a devenit în urmă cu câțiva ani realitate sub forma proiectului Spaceguard. Poate cea mai importantă idee de reținut din roman este că, chiar dacă vom întâlni alte inteligențe extraterestre în Univers, înțelegerea și comunicarea cu ele poate fi imposibilă; o concepție poate mai aproape de realitate decât optimismul nenumăratelor filme și romane care iau ca de la sine înțeles existența unui translator universal.

New final screen for YouTube videos

A couple of days ago I noticed a change in the screen shown on YouTube when the video finishes playing. The emphasis is now on related videos, with a selection of twelve instead of the five available in the old version. The buttons for replay, like/dislike and share are now much smaller and occupy a toolbar at the top of the video. Personally, I prefer the previous look, because now it’s harder to click the smaller action buttons and the captions of related videos are harder to read, not to mention that the longer names are truncated; hovering over the thumbnails also doesn’t reveal the full caption.

For now, the change is limited to the Flash-based player on the homepage; the embedded player has the same final screen as before, while the experimental HTML5 player uses a minimalist screen: only the last video frame with a small ‘Replay’ button on the top left.

Update: I guess more people complained about the clipped titles of related videos, because now they are scrolling into view as you hover with the mouse over the video thumbnail.

Kim Stanley Robinson – The Years of Rice and Salt

Ca subgen al science-fiction, istoria alternativă este un domeniu plin de posibilități, dar necesită și o mare atenție la detalii pentru a crea o lume la fel credibilă ca cea pe care ar trebui s‑o înlocuiască. Din păcate majoritatea exemplelor la care mă pot gândi pleacă de la evenimente relativ recente, cum ar fi Al Doilea Război Mondial în Omul din castelul înalt al lui Philip K. Dick sau asasinarea lui Kennedy în Timescape al lui Gregory Benford. Pentru Vremea orezului și a sării, Kim Stanley Robinson și‑a ales în schimb un punct de divergență mult mai îndepărtat: marea epidemie de ciumă din secolul 14, care a omorât în jur de o treime din populația Europei. În lumea imaginată de Robinson rata mortalității a fost mult mai mare, astfel încât bătrânul continent a fost efectiv depopulat, lăsând locul arabilor și hoardelor mongole, care ocupă încetul cu încetul teritoriul-fantomă. Puținii supraviețuitori sunt reduși la stadiul de curiozități, sclavi de harem crescuți pentru plăcerile sultanului secole mai târziu. Consecința imediată a super-ciumei e dispariția lumii creștine și evident a tuturor contribuțiilor ei la istoria culturală și tehnologică a umanității; rolul ei va trebui compensat de‑a lungul istoriei de cele două mari puteri rămase, Islamul și China.

Autorul introduce însă un alt element, mistic, care constituie și un puternic liant între cele 10 mari segmente care formează cartea: credința budistă în reîncarnare e introdusă ca fapt concret, astfel încât, deși acțiunea romanului acoperă aproximativ șapte secole, personajele sunt mereu aceleași; sau mai bine zis aceleași spirite reîncarnate în alte corpuri și circumstanțe. Pentru a le identifica de la o epocă la alta, autorul a recurs la convenția de a le da nume care încep cu aceeași literă pentru același suflet. În plus, fiecare se asociază în mare cu un tip uman, un fel de arhetip care își lasă amprenta pe personalitatea finală a omului, indiferent de diferențele de sex, religie sau context istoric. Trei dintre ele sunt ușor de recunoscut, fiind în fiecare segment principalii actori: Omul Religios sau Spiritual (Bold Bardash, Bihari, Bistami, Butterfly, Bahram al‑Bokhara, Busho "Fromwest", Bao Ssu, Bhakta, Hu Die (Butterfly), Bai, Budur Radwan, Bao Xinhua), Luptătorul sau Revoluționarul (Kyu, Kokila, tigrul Kya, Katima, Kheim, Khalid Ali Abu al‑Samarqandi, Keeper of the Wampum, Kang Tongbi, Kerala din Travancore, Kiyoaki, Kuo, Kirana Fawwaz, Kung Jianguo, Kali) și Cărturarul sau Omul de Știință (I‑Li, Insef, Ibn Ezra, I‑Chin, Iwang, Iagogeh the One Who Hears, Ibrahim ibn Hasam al‑Lanzhou, Ismail ibn Mani al‑Dir, Iwa, Idelba, Zhu "Tuanjie‑kexue" Isao). Componența completă a jati‑ului o aflăm de‑abia spre sfârșit, într‑o scenă care sugerează evenimentul primordial ce a unit acest grup de suflete în karma: Budur vizitează o expoziție prezentând rămășițele unei familii tibetane îngropată de o avalanșă și jurnalul care consemnează ultimele lor ore de viață.

Google Search highlights pages you linked to on your blog

So apparently today is the 91th anniversary of Frank Herbert’s birth, as I saw this morning on Twitter. I went to confirm this through a Google search and immediately noticed another small change in the results: if you own a blog and have it connected to your Google profile, the search results now highlight web pages you have linked to on your blog! Coincidently, this was also my first blog post… It’s most likely another extension of Google Social Search, beyond the usual shares from Twitter and Google+. It’s certainly a powerful signal, more powerful that the number of times you visited a page, and can go much further back in time than searching links from Twitter or Facebook. Of course, data about ‘which page links to which’ was always available for Google, being part of their ranking system, but it’s nice to see it taking a more open and user-friendly form. Unfortunately it won’t be accessible to most users, because they probably won’t have bloggers as connections.

The increasing fragmentation of Firefox

About half a year ago Firefox 4 was released and with it a new approach from Mozilla, a fast release cycle modeled after the rival browser from Google. Unfortunately, the effects haven’t been all that positive: the market share of Firefox is continuing to shrink and on top of that the rapid release model has been criticized by companies for not giving them time to fully test against internal applications.

Another problem becomes apparent if you look at the breakdown of browser market share for the past months: Firefox is becoming more and more fragmented between the individual versions! Before version 4 launched, most of Firefox users (about 85% of them, according to the data from StatCounter) were running the latest version, 3.6 at the time. Afterwards the percentage started shrinking, as more and more users choose to stick with an older, unsupported version; it generally hovers around 50% and even drops below around the time of new releases. Chrome on the other hand has kept a very steady pace on this indicator, between 88 and 92%. Right now, there are 4 major Firefox versions with more that 1% market share, something you can only see by Internet Explorer.