21 October 2018

Ian McDonald – Luna: Wolf Moon

in Bucharest, Romania
Ian McDonald - Luna, Wolf Moon

Încleștarea violentă dintre doi Dragoni ai Lunii, Corta Hélio și Mackenzie Metals, s‑a soldat cu zdrobirea definitivă a Corta și preluarea operațiunilor lor de către învingători. Dar în climatul politic complicat, problemele de‑abia încep. Deși victorioși, un atentat asupra Crucible îl elimină pe capul decrepit al clanului Mackenzie, scoțând la iveală rivalitatea internă dintre cei doi frați moștenitori. Clanul Sun, cei care instigaseră de la început rivalitatea Corta-Mackenzie, se pregătesc pe ascuns să profite de acest război civil. Din nefericire pentru Dragoni, Pământul, o sabie rotundă a lui Damocles supraveghind nemișcat cerul Lunii, nu privește cu ochi buni turbulențele care‑i amenință aprovizionarea cu energie ieftină. O intervenție în forță din partea Consiliului Lunar ar putea limita serios libertatea de acțiune a magnaților locali. Iar undeva pe ascuns, aproape uitați în vâltoarea evenimentelor, ultimii supraviețuitori ai familiei Corta își ițesc propriile planuri de a reveni în cercurile puterii – și de răzbunare.

The day the sun goes out is the day the rules break. The rule that has protected us for fifty years; the day the terrestrial states realise they have more to gain by acting together than stalking each other with knives. This is my family’s fear, Darius; the call in the night. When it comes, everything we have built, everything we have achieved, will be taken from us because we have nowhere to run.

În numeroase cazuri e relativ greu să apreciezi corect cartea din mijlocul unei trilogii; unele par povești de umplutură înaintea deznodământului fulminant (ca Vidul Temporal al lui Peter Hamilton și călătoria în Infern a lui Bobby Dollar), altele sunt paradoxal mai bune decât restul, pentru că autorul își permite să exploreze personajele în adâncime (Firefight). Cazul de față e deosebit pentru că mi‑e greu să găsesc o deosebire calitativă față de primul roman. Regăsim același ritm alert, acțiune fulminantă, intrigi, trădări, scene spectaculoase și surprinzătoare, dar și momente de reflecție, aproape poetice. Dacă aveți impresia că prăbușirea tânărului Robson Corta de la o altitudine de un kilometru într‑un habitat lunar, care are loc în primele capitole, e ceva impresionant, n‑ați văzut încă nimic – așa cum constată însuși Robson nu mult mai târziu.

He can still name their counterparts among the Catholic saints and list their attributes. In the Cortas’ private religion there was little divinity, less theology and no promise of heaven or hell. Endless return. It was natural, spirits recycled as the Zabbaleen recycled the carbon, water, minerals of the discarded body. Hell was pointless, cruel and unusual. Robson still cannot understand why a god would want to punish someone forever when there was no possibility that the punishment would achieve any good.

Cu toate că lumea din fundal a fost explicată deja pe îndelete, autorul nu scapă ocazia să exploreze în continuare. În misiunea aproape sinucigașă a lui Lucas Corta de a atrage sprijin de pe Pământ pentru revenirea lui în forță vizităm prin navele Vorontsov‑ilor și apoi Pământul în sine, cu gravitația lui zdrobitoare și aerul sufocant pentru un nativ al Lunii. Ceea ce prilejuiește o critică destul de transparentă a actualului sistemul capitalist, care pare să se fi conservat aproape identic în economia secolului următor (un punct oarecum slab al cărții, căci mi se pare improbabil ca un sistem atât de complex ca economia mondială să nu treacă prin schimbări fundamentale în termen de decenii). Alături de Wagner intrăm în lumea cvasi‑secretă a haitelor de „lupi” și a schimbării lor în funcție de fazele globului albastru care străjuiește cerul Lunii.

Wealth and power bought a brighter class of law. Not so different from the moon in that. Lucas was no lawyer but he understood that lunar law stood on three legs: more law is bad law; everything, including the law, is negotiable; and in the Court of Clavius everything, including the Court of Clavius, is on trial. Terrestrial law protected the people but what protected the people from the law? Everything was imposed. Nothing was negotiable. Governments imposed blanket policies on the basis of ideologies, not evidence. How did these governments propose to compensate those citizens negatively impacted by their policies?

Pe de altă parte, punctele slabe sunt prezente în continuare, cam pe aceleași direcții ca în romanul precedent. Pierdem prea multă vreme urmărind escapadele sexuale ale lui Lucasinho și teoria coacerii de prăjituri în gravitația redusă a Lunii – deși el se revanșează în a doua parte cu scene mult mai mature. Capitolele din perspectiva unei noi Mão de Ferro Corta, Alexia din familia rămasă pe Pământ, mi s‑au părut greoaie și nu foarte utile în imaginea de ansamblu, deși devine repede evident că ea va juca un rol important pe viitor. Ca să nu mai vorbesc despre numeroasele pagini în care ea venerează și descrie în lux de amănunte penisul amantului ei. Unul dintre antagoniști, Bryce Mackenzie, e descris de‑a dreptul caricatural, rău din cap până‑n picioare; ba mai mult, nu e nici măcar original, pentru că seamănă leit cu Baronul Harkonnen din Dune, obez și cu o poftă nestăvilită de băieți.

Do you know what this is? It’s a question I asked the universe. How would a forest grow in the sky? That’s a question to ask. Here is the answer. It never stops growing, never stops changing. I work on it; I shape it to my will. It’s slow sculpture. It will outlast me. I like that. We are such self-absorbed creatures. We think ourselves the measure of everything. Time will take away everything we are, everything we have, everything we will ever build. It’s good to think beyond our own lifetimes. Maybe my forest will last a million years, maybe a billion. Maybe it will end in fire when the sun burns. When I die my elements will pass into root and branch and leaf. I will become one with it. That gives me great comfort.

Finalul dezlănțuie, din nou similar cu prima parte, violență și distrugere la o scară impresionantă, un adevărat război pentru controlul Lunii, deși de data asta se simte mintea mai rece și calculată din spatele atacurilor. Romanul se termină astfel cu o nouă răsturnare majoră în cercurile puterii, dar și cu semnele viitoarelor confruntări, cu cei înfrânți pregătind deja armele cu care vor lovi în victorioși. Să sperăm că încheierea trilogiei va fi la înălțimea acestor prime două romane.

Nota mea: 4.0

Post a Comment