Alastair Reynolds – Revelation Space

După cinci secole de expansiune în spațiu, oamenii s‑au răspândit pe numeroase planete și au început să descopere specii extraterestre stranii și relicvele altor civilizații dispărute de mult. Împrumutându‑și numele întregului univers creat de Alastair Reynolds, romanul de față e primul dintr‑o trilogie plasată în această lume alternativă, pe lângă alte romane cu intrigă de sine-stătătoare și mai multe povestiri, dintre care în România n‑au fost traduse pănă acum decât Câinii de diamant. Zile pe Turcoaz.

Pe Resurgam, o colonie veche de doar câteva decenii, original dedicată studiului arheologic, Dan Sylveste este hotărât să descopere cu orice preț cauza dispariției rasei Amarantin. La prima vedere ei nu atinseseră decât un stadiu de dezvoltare preindustrial când o masivă explozie solară a sterilizat planeta, eliminând orice formă de viață, inteligentă sau nu. Sylveste este însă convins că motivul este ceva mai complex și ar putea amenința și omenirea, la nouă sute de mii de ani de la Eveniment. Dar situația politică este tulbure și în curând el se trezește înlăturat de la conducerea micii comunități și arestat pentru următorii zece ani, în timp ce noua facțiune la putere se reorientează către teraformarea planetei ostile, biciuită de furtuni gigantice de praf, cam ca Marte în sistemul solar. La zeci de ani‑lumină distanță, nava interstelară Nostalgia for Infinity se îndreaptă spre Yellowstone în căutarea aceluiași Sylveste pentru a‑i ajuta să‑și vindece Căpitanul, afectat de o maladie nanotehnică care amenință să infecteze întreaga navă. La bordul ei se desfășoară o luptă surdă între Triumvirul Ilia Volyova și ofițerul responsabil de arme Boris Nagorny, ale cărui coșmaruri l‑au dus la paranoia. Iar în Chasm City, mercenara Ana Khouri este recrutată de o misterioasă persoană care se identifică doar drept Domnișoara pentru a‑l omorî pe Sylveste. Ea va trebui să aștepte în somn frigorific câteva zeci de ani până când echipajul Nostalgiei Infinitului îi va oferi ocazia de a porni pe urmele lui, spre Resurgam. Cele trei puncte de vedere alternează de‑a lungul romanului, convergând de‑a lungul anilor‑lumină și temporali spre izolata colonie din sistemul stelei Delta Pavonis.

New icons for Google Chrome apps

Upon starting Google Chrome today, I noticed a couple of the icons for Google Apps on the New Tab page have changed overnight – namely Google Calendar, Reader and Maps – presumably another minor step in the major Google redesign we have been experiencing for months now. The change only took a couple of minutes to propagate to my other version of Chrome, the Canary Channel. If you check the Chrome Web Store, the apps already display the new icons there; YouTube has a different icon as well, which will probably be rolled out to the installed apps in Chrome. Unfortunately, there doesn’t seem to be any new functionality added to the apps, they remain simple hyperlinks to the online services. Especially the Calendar app could learn some tricks from the website, which changes the favicon daily to reflect the current date.

New icons for apps in Google Chrome

New icon for YouTube apps in the Google Web Store

Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Puține lucruri au mai rămas din studiile din liceu – sau cum ar spune una din profesoarele mele: Cultura generală e ceea ce rămâne după ce uiți tot – și probabil mulți s‑ar grăbi să‑mi dea dreptate. Dar din lecturile obligatorii de literatură română tot am descoperit niște autori români care mi‑au plăcut – în speță Camil Petrescu și Mircea Eliade. Dacă de Noaptea de Sânziene am vorbit deja, am început să‑l recitesc și pe Camil Petrescu, la cam zece ani distanță. Deși în linii mari îmi aminteam intriga, romanul m‑a surprins în moduri noi, pe care nu cred că le remarcasem prima dată.

Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană și se lipește de ea de nu‑l poți desface decât cu suferințe de neîndurat… dar două suflete care s‑au împletit… au crescut apoi laolaltă?

Prima parte disecă relația dintre Ștefan Gheorghidiu și soția Ela, de la apropierea de început – mai mult la inițiativa ei, din câte aflăm – la formarea cuplului și căsătorie – cu scena de o intimitate naturală, ocupând un întreg capitol, când el îi explică ei evoluția sistemelor filozofice, și care ar merita în sine un comentariu mai extins – la apariția primelor certuri și bănuieli de adulter, urmate de despărțiri și reîmpăcări din ce în ce mai dureroase, totul din perspectiva lui Ștefan. Tocmai punctul de vedere unilateral dă o tensiune aparte întregii povești de dragoste, pentru că Ștefan nu se luptă numai cu durerea trădării de către femeia iubită, cu prăbușirea idealurilor lui de iubire, ci și cu incertitudinea propriilor sale concluzii, care din exterior pot părea exagerate, orbite de o gelozie nelalocul ei. E aici ceva din drama umană: dorința continuă de a fi împreună cu cineva, de a aparține unei comunități – chiar și una restrânsă la doi, o familie – cuplată cu imposibilitatea de a o atinge la modul absolut, de a ști cu claritate ce gândesc și simt cei din jur.

– Lasă‑mă‑n pace… niciodată n‑am priceput nimic… ce naiba vor toți filozofii aceștia?
– Să‑i iubești tu… cred că nimic mai mult… Așa o fată slută ca tine…

Sebastian A. Corn - 2484 Quirinal Ave.

În pragul mileniului al III‑lea, o luptă pentru putere și bani între cei mai influenți afaceriști ai Imperiului Roman îl face pe Rufinus Eutherius să se refugieze în West Elephantina peste Marea‑Ocean într‑o corabie‑de‑orgii alături de sclava‑secretară Deirdre și o mică suită. Pe urmele lui: Stoicul Hippias, șeful concernului de comunicații Hippias Comcom, bancherul Mallobaudes Tabernae și Hermeticul Iulianus, proprietarul circului Maximus. Fiecare dintre ei cu propria rețea de spioni și asasini la dispoziție, toți gata de cele mai murdare și ingenioase mișcări pentru a‑și atinge scopurile, inclusiv de a o trimite pe soția lui Mallobaudes, Soshanna, să‑l seducă și stoarcă de informații pe Rufinus.

Destul de curând devine clar că miza acestei curse furibunde merge mult mai departe de putere financiară și influență. Pentru că în West Elephantina s‑a refugiat cu ani în urmă Amphiaraos Eutherius, tatăl lui Rufinus, pe cât de faimos pentru loviturile sale la bursă, pe atât de misterios și bine ascuns. Fiecare dintre facțiuni caută să ajungă prima la Amphiaraos și la secretul lui bine‑păzit, sursa puterii sale, pe care unii o bănuiesc a fi de origine ocultă. Numai că acesta din urmă nu e pregătit să se lase prins atât de ușor și intervine activ în momente cheie, folosindu‑se tocmai de puterile pe care urmăritorii lui le râvnesc pentru a controla întreaga lume.

YouTube’s “let it snow” Easter Egg

If you enjoyed the ‘let it snow’ Easter Egg in Google search, you should probably check out a similar effect on YouTube videos: some have an extra, snowflake-shaped button in the action bar – for the Flash player at least. When you click it, snow starts falling from the top, amassing over time – even after hitting ‘replay’ – at the bottom edge. The virtual snow reacts to your mouse movements, by trying to avoid the cursor, and continues to fall even if you pause the video. As far as I can tell, this Easter Egg appears on recently uploaded videos, like the one linked below.

The Facebook Timeline: your life in Facebook’s hands

Announced a couple of months ago, the Facebook Timeline, a new version of the profile that should hold your entire (digital) life, has begun rolling out to users – me included. Some are already thrilled by it and expect it to encourage even more sharing, as people start building up their timelines to reflect real-life events; while others are already pondering how it might be used for advertising. At first look, I also found the concept interesting and visually compelling, even if you only use it to record specific events and don’t share much of it with friends. It’s very nice how you can focus on some specific years or months to recall your status updates and activities; literally a trip down a digital memory lane. I must admit I started to add information to my timeline – past jobs and some of the trips I took – just to see how they looked. And naturally, small and annoying problems started to appear…

The designers behind Facebook Timeline, Nick Felton and Joey Flynn, stated that their goal was to create a UI with soul:

Facebook’s Timeline […] wanted to do something more: It wanted to convey a feeling. Two feelings actually: The feeling of telling someone your life story, and the feeling of memory--of remembering your own life.

I would say that they largely succeeded at that. Naturally, Facebook wants it to generate emotion and attract users, so that it can collect as much data on them as possible. The problem is, no matter how inviting the new profile is, it’s hard to imagine people will take the time to fill in all the gaps from previous years or to correct the mistakes or omissions caused by Facebook’s incomplete tools. That sounds a lot like work, not fun, and I’m sure most users think of Facebook in terms of ‘easy and fun’, not ‘oh, I must go fill in what I did three years ago’.

Set Gmail as default email client in Opera

I described in an older article how to make a webmail service, in this case Gmail, your default email client in several browsers. With the release of Opera 11.60 at the end of December, setting this up got slightly more user-friendly. Opera now supports custom protocol and content handlers, meaning that adding Gmail as the default protocol handler can be done directly in the browser, following these steps:

1. Login to your Gmail account in Opera;
2. Type the following command in the address bar and press Enter:

   javascript:window.navigator.registerProtocolHandler("mailto","https://mail.google.com/mail/?extsrc=mailto&url=%s","Gmail")

3. Confirm at the prompt and you’re done!