The Daily Beast: “Yulia Tymoshenko: She’s No Angel”

In a country with endemic and rather extraordinary corruption — which is really the most important issue for many Ukrainians — Tymoshenko’s best hope may be that Yanukovych has left behind such obvious symbols of his stupid cupidity. On Saturday, the people of a nearly bankrupt nation flooded into his Yanukovych’s country estate to gaze in wonderment at the extravagances he left behind, from gilded bathroom fixtures to his own-brand vodka, terraced gardens, and a personal menagerie.

Christopher Dickey

Well, it’s hard to find “angels” among politicians, especially in this part of Europe. To me, the situation in Ukraine sounds a lot like the Romanian Revolution 25 years ago: massive street riots and bloody repression, the old president running away from the capital, a new leader emerging that’s just as bad for the country, but sais all the right things to the people and foreign powers. Somehow, I don’t think this new regime in Ukraine will fare any better.

This is the toilet that former Ukrainian President Viktor Yanukovych shits in every morning. pic.twitter.com/b9xUToPgnm

— Stefan Constantine (@WhatTheBit) February 25, 2014

F. Scott Fitzgerald - Marele Gatsby

La începutul anilor ’20, Nick Carraway părăsește orașul natal pentru agitația New York‑ului, unde încearcă să facă o carieră la bursă. Deși la început el nu dă prea multă importanță faptului, casa pe care o închiriază în orășelul West Egg din Long Island se învecinează cu un conac somptuos care se complace într‑o petrecere continuă. De cealaltă parte a estuarului, în East Egg, locuiește verișoara lui, Daisy Buchanan, împreună cu soțul Tom și fiica ei, unde Nick este invitat într‑o seară la cină. Conversația alunecă inevitabil către vecinul lui Nick, Jay Gatsby, amfitrionul petrecerilor-monstru la care a participat practic toată lumea bună, un personaj misterios pe seama căruia circulă numeroase zvonuri care mai de care mai greu de crezut. În curând are ocazia să‑și cunoască personal vecinul și Nick rămâne fascinat de dimensiunea colosală a petrecerii, dar și de aerul contradictoriu al gazdei, jovial cu invitații, în același timp însă ascuns, greu de citit. În lunile următoare cei doi se apropie, în timp ce Nick descoperă dedesubturile tensionate ale căsătoriei dintre Daisy și Tom și tatonează o posibilă relație cu prietena ei jucătoare de golf, Jordan.

Americanii, chiar dacă sunt uneori dispuși să fie sclavi, au manifestat întotdeauna un fel de încăpățânare împotriva încercărilor de a‑i face să se simtă țărani.

Oricât de intensă ar fi vibrația sau prospețimea realității, ea nu se poate măsura cu ce este în stare un om să închidă în adâncul sufletului său.

What if Nest is the next Nexus?

One of the big news and online discussions in the past weeks centered around Google’s acquisition of Nest, a company building intelligent thermostats – and subsequent sale of Motorola’s hardware business to Lenovo. Many viewed this as another indication that Google wants to be like Apple, joining the rank of hardware manufacturers and vertical integration. Personally I think this is not the case, and Google’s future strategy with Nest – indeed if there is one – is largely an extension of their current way of working together with developers and hardware partners.

The acquisition announcement talks about Google providing scale that Nest couldn’t develop by themselves. But Google doesn’t have the expertise to scale hardware, as we clearly saw from the Motorola acquisition: Google didn’t invest in the hardware divisions and eventually restructured and sold them off to a company better suited to leverage the brand and boost sales. Google probably never had the intention to scale Motorola’s handset business, instead focusing on defending Android with the patent portfolio. What Google does have is a massive scale in software and server infrastructure and I think that’s where they’re heading with Nest as well.

persistent.info: “Finding Messages Explicitly Marked as Spam in Gmail”

tl;dr: Search Gmail for “is:spam -label:^os” to find messages that you manually marked as spam (as opposed to ones that Gmail automatically marked for you). Mihai Parparita

Great insight into Gmail’s hidden labels! Many have been uncovered already over the years, like Superstars and Smart Labels, and other have clear equivalents in the user interface. Besides the more fine-grained classification of spam messages, another system label could prove useful, ^p_esnotif, which marks notifications from Google+. You can search for all your Google+ notifications with the command l:^p_esnotif or create a filter to file them automatically under a label, archive them or whatever else you might want to do.

Chrome’s ‘Reduce Data Usage’ has little effect for regular users

In version 32, Chrome for iOS introduced ‘Reduce Data Usage’, a new feature claiming to reduce your data usage by up to 50%. Chrome is in no way the first to offer data compression – Opera had this for years in both the mobile and desktop versions – and, of course, the savings only apply to browsing done via Chrome, so the overall effect on the data usage should be rather small. Since iOS 7 keeps track of your cellular traffic (you can find this under Settings > Cellular), I did a quick check to see how much data would this feature save for me. I’m not necessarily a representative user and I don’t use mobile Chrome very often, for reasons I have already talked about on the blog, so I expected the actual number to be pretty small.

Aliette de Bodard - The Waiting Stars

În adâncul spațiului, Lan Nhen și verișoara ei Cuc se pregătesc de o misiune periculoasă, încercând să salveze Citadela Țestoasei din cimitirul de nave capturate de Outsideri – pentru că orice rudă merită un loc în sânul familiei, chiar dacă s‑a născut drept Minte, destinată unei vieți îndelungate printre stele. În același timp pe planeta Prime din Federația Galactică a Planetelor Unite, Johanna și Catherine își încheie stagiul în Instituție și primesc slujbe în cadrul societății Galacticilor, deși sunt ținute cu grijă departe de posturi sensibile. Pentru că cele două provin din lumile Dai Viet, de unde au fost „salvate” de galactici cu ani în urmă. În ciuda eforturilor de integrare, nici una dintre ele nu‑și găsește locul în lumea conformistă care le privește mereu cu ochi bănuitori din cauza diferențelor evidente de statură, culoare și gesturi.

Un fragment din seria din ce în ce mai lungă a universului Xuya, The Waiting Stars reunește două povești la prima vedere independente, de la extremele opuse ale lumii, Federația Galactică și Imperiul Dai Viet. Punându‑le în contrast, autoarea subliniază mai bine contrastele dintre ele și diferențele culturale care le fac greu de reconciliat. Povestirile de până acum sunt puse într‑o altă lumină când înțelegi mai bine originea galacticilor și tensiunea constantă dintre imigranții Viet și cetățeni prezentă în numeroase alte ocazii. Undeva după jumătate am început să intuiesc legătura dintre cele două povești paralele, care e ingenioasă, dar în același timp foarte neverosimilă din punct de vedere științific. Din păcate asta afectează efectul altfel bine dozat de surpriză și finalul în care Catherine își regăsește o parte din sine de mult uitată, pierzând însă o alta despre care nici nu fusese complet conștientă până atunci. Deși tema conflictelor culturale, obișnuită la Aliette de Bodard, nu lipsește nici aici, am avut impresia că de data asta accentul mai puternic cade pe identitate, felul cum se formează prin interacțiunile cu familia și cei cunoscuți, dar și prin ruperea de familiar și construirea de noi afecțiuni, ceea ce duce în final la maturizare și la definirea sinelui.

Nota mea: 3.0

disponibilă online pe site‑ul autoarei

James Joyce - The Dead

Într‑o noapte friguroasă de iarnă, cetățenii din Dublin se adună în casa surorilor Morkan pentru a sărbători Noul An. Printre dansuri de societate, muzică și bârfele de rigoare, după masa festivă și discursul ținut de Gabriel Conroy evocând meritele celor care nu mai sunt, sfârșitul serii îi dezvăluie acestuia un detaliu din trecutul soției sale care îi schimbă complet impresia pe care o avea despre ea și căsnicia lor.

Gabriel’s warm trembling fingers tapped the cold pane of the window. How cool it must be outside! How pleasant it would be to walk out alone, first along by the river and then through the park! The snow would be lying on the branches of the trees and forming a bright cap on the top of the Wellington Monument. How much more pleasant it would be there than at the supper-table!

O povestire relativ scurtă, spusă la persoana a treia, dar predominant din punctul de vedere al lui Gabriel, The Dead e un bun exemplu al talentului lui James Joyce. Chiar dacă citind‑o în engleză am fost pierdut de câteva ori în expresii vechi, ritmul e amețitor, trecând fluid de la o scenă la alta, de la o conversație la următoarea, ca și cum cititorul s‑ar afla printre meseni, alături de Gabriel prin mulțime, trăgând din când în când cu urechea și la gândurile lui. Care sunt chiar mai fascinante decât forfota din jur, ca și cum l‑aș fi ascultat pe însuși Joyce. Mă gândesc de ceva vreme să recitesc Ulise și această povestire mi‑a adus aminte din nou de carte, de parcă ar fi un capitol omis din acel roman. Câteva scene m‑au amuzat, ca de exemplu înțepăturile dintre Gabriel și o colegă de catedră, având ca subiect preferința lui pentru călătoriile peste hotare și prin consecință lipsa lui de „patriotism”, ca și un amănunt din discurs, unde Gabriel laudă la început ospitalitatea irlandeză – se pare că fiecare popor se consideră cel mai ospitalier, până la proba contrarie. În ciuda aerului festiv, o notă melancolică străbate seara, pentru a se amplifica la sfârșit, când un cântec fugar scoate la iveală o amintire veche a Grettei. Un memento că în inimile fiecăruia din noi zac ascunse dorințe și vise abandonate, pe care de multe ori nici cei mai apropiați nouă nu le bănuiesc. Deși nuvela e veche de peste un secol se simte proaspătă, ca și cum ar fi scrisă recent, probabil cea mai bună dovadă a calității ei.

Why is it that words like these seem to me so dull and cold? Is it because there is no word tender enough to be your name?

Nota mea: 4.5

disponibilă gratis online

Ars Technica: “New Android OEM licensing terms leak; “Open” comes with a lot of restrictions”

Google now imposes requirements on not only what OEMs load on their devices, but where, with respect to the default home screen icon and widget layout. The terms say "Google Phone-top Search and the Android Market Client icon must be placed at least on the panel immediately adjacent to the Default Home Screen" meaning the search widget and Android market must always be a swipe away from the main page. Google also says "all other Google Applications will be placed no more than one level below the Phone Top"—meaning the app drawer is fine—and requires that Google be set as the default search engine for "all Web search access points on the Device." Google's Network Location Provider must not only be included, but set as the default network location provider; this is no doubt the clause that triggered a lawsuit from rival location company Skyhook. Ron Amadeo

And people wonder why Android is the next target for EU antitrust investigations! Bundling and forcing its own services as default on new devices to the detriment of the competition, using a dominant position in one market (in Europe Android has about 50% market share, much more in some countries) to sustain a near-monopoly in another (in web search Google has almost 95% market share), is what got Microsoft into trouble a couple of years back, in the end forcing them to offer customized versions of Windows in the EU and display the Browser Choice screen.

Facebook LookBack emphasizes its weaknesses

If you use Facebook at all, you probably know by now the company found an innovative way to celebrate its 10^th birthday: LookBack, a personalized video meant to highlight your best moments on Facebook. It’s been wildly popular among my friends, with dozens of them posting theirs and effectively flooding my newsfeed for the past day or so. I naturally took a peek at my own and found it bland and repetitive. I can’t imagine going through all my friends’ videos and listening to that same background music over and over. For me, this mass-produced video only served as a reminder of the shortcomings of the world’s largest social network:

Tab Dump: “Making some bets”

Reading is my favorite part of the job. It’s the mindless typing that turns me off. It doesn’t matter if you can say everything you need to say in less than one hundred words, Google isn’t going to index your work if it's not at least double that. Despite having multiple bosses during my career as a writer, let’s be serious, the only boss I truly ever had was an algorithm written by a team of search engine developers in California. Stefan Constantinescu

Great initiative – and pretty bold! Stefan is the co-host of a podcast I regularly enjoy, The Voicemail, and with his amount of experience in the mobile industry I’m sure this daily news digest will be very informative. I hope this bet pays off for him – because there’s no doubt it will pay off for the readers!

Foreign Policy: “Augustine’s World”

Syria is the Levant, the geographical core of Late Antiquity. And its disintegration, like the crumbling of Libya, Yemen, and Iraq, along with the chronic unrest in Tunisia and Egypt, signifies not the birth of freedom but the collapse of central authority. Rome could not save North Africa, and the United States will not save the Near East -- for as the opinion polls demonstrate, Americans have had enough of foreign military entanglements. Anarchy, perhaps followed by new forms of hegemony, will be the result.

Robert D. Kaplan

Interesting analogy between the collapse of the late Roman Empire and today’s political unrest. Of course, as the author himself emphasizes, because of global instantaneous communication, changes happen and spread much faster now than two millennia ago – there’s no telling what the next decades may bring.