schema.org and Blogger don’t mix well together

There was a lot of talk a couple of months ago about the degradation of Google’s search results, the increasing number of less than relevant results, etc. The short term response from Google was to manually demote some sites. I think that we are starting to see signs of their long-term strategy as well, with the integration of social search, and specifically the +1 button, and with the push for a more semantic web through schema.org. Even though schema.org is a partnership with the two other big search engines, Bing and Yahoo!, Google still stands to gain the most out of it, by virtue of it’s significantly bigger market share. Personally, I believe schema.org will have a larger impact on the quality of search results, because it enables the ‘dumb’ algorithm to ‘understand’ the web better, to see that some words or sections of a webpage are more important and to prioritize the webpage accordingly. On the other hand, +1’s or any other type of social signal will only show the link is ‘important’ to some group of people – or demographic –, but without specifying the context, why? that piece of content was shared.

But how well does it work in real-life? I have considered adding schema.org to my blog, especially to the section where I publish my book reviews. Unfortunately, the process is far from easy or straightforward. Blogger doesn’t offer any way (that I know of) to automate the process, so if you have a lot of posts to update, you will need a lot of time and patience. Not to mention attention to detail, it’s easy to make mistakes while manually editing the HTML. What’s even worse is that Blogger doesn’t support <meta> tags in the posts (e.g. for ratings), so some schema.org markup is completely unavailable. You can work around this limitation, but that complicates the process even further.

Dan Simmons – Hyperion. Căderea lui Hyperion

Trebuie să recunosc că „Hyperion” nu m‑a impresionat de la început, în ciuda numeroaselor opinii pozitive de pe Internet. Acțiunea din primul roman se pune încet în mișcare, autorul ascunde inițial prea multe informații pentru a le dezvălui gradual mai târziu și nici ceea ce suntem lăsați să întrezărim nu e din cale afară de original. În câteva secole, omenirea s‑a extins pe sute de planete conectate de rețeaua de transport instantaneu a Hegemoniei, cu multe alte colonii încă neconectate, accesibile doar cu nave sub-luminice. Evenimentul declanșator al Hegirei a fost distrugerea Pământului în cursul unui experiment – o temă de altfel întâlnită și la Asimov în ciclul Roboților/Fundației. Hegemonia e întreținută de relația strânsă cu Inteligențele artificiale, de care depinde în primul rând rețeaua de transport și comunicare. Oamenii care nu au acceptat „subjugarea” de către Mașini și‑au fondat propria civilizație separată în adâncurile spațiului, Roiurile de Expulzați. În linii mari, o societate interstelară similară cu cea din „Steaua Pandorei”, deși având în vedere ordinea publicării lor inspirația n‑a putut circula decât în direcția inversă.

Elementul distinctiv și intriga romanului este întâlnirea dintre umanitate și planeta Hyperion cu misterele acesteia: Criptele Timpului, despre care se crede că circulă în sens invers prin timp, provenind dintr‑un viitor îndepărtat, și creatura Shrike. Apetitul acesteia către distrugere și insondabilitatea acțiunilor sale îi conferă în ochii unora un caracter sacru, de unde apariția Bisericii lui Shrike și influența ei în Hegemonie. Printre ritualurile acestora se numără și un pelerinaj către Criptele Timpului; conform tradiției, Shrike va îndeplini unuia dintre cei șapte pelerini o dorință, „pedepsindu‑i” pe restul – un eufemism pentru o moarte violentă.

Speeddial 2 – an enhanced ‘New Tab’ page for Chrome

I prefer to keep the number of extension in my browsers as low as possible – speed is nice in any situation. Of course, some of them provide essential functionality I have grown to depend on – LastPass gets installed in pretty much every browser I use – or supplement what’s missing from the minimalistic Chrome, like the extensions I use to open links in the background and the RSS Subscription Extension. This week I have added another extension to the set I use in Chrome: Speeddial 2, an awesome replacement for the ‘New Tab’ page.

Speeddial 2 is more similar to the original speed dial launched by Opera some years back; unlike Chrome’s ‘New Tab’-page it doesn’t automatically add your most used sites, but requires the user to define them manually. It does compensate for this minor set-back with a number of other interesting features:

Customize the Blogger favicon from the dashboard

While waiting for the Blogger redesign announced a couple of months ago, the users are still treated with some small updates. I spotted one of them earlier today; frankly, it’s pretty hard to miss, since it sits in the middle of the ‘Design’ tab: a newly-introduced control for the blog favicon!

There were solutions to replace the default Blogger favicon before, but they required more technical knowledge to edit the HTML template, as well as a dedicated online space to store the file. The built-in feature is much more user-friendly: you just need to upload an .ico file and Blogger will take care or the details. It would be nice if we could use a .png image, but that’s not an option, probably because of compatibility issues with Internet Explorer.

Like most new features, it’s currently available only with Blogger in draft. I already uploaded a favicon to try the feature out – I made one about a year ago, but never got around to upload it and to customize the template. It’s not showing up on the web for now – hopefully I don’t need to create a favicon the old fashion way, with support for 8-Bit colors! But Google Reader recognizes it in the sidebar, so maybe it will be picked up in the browsers soon.

Code for +1 button shows up on Blogger

While writing my previous article yesterday, I noticed something odd about the Blogger sharing buttons placed after the main body of the post: they don’t align properly to the right anymore. I checked with Firefox as well, and the same defect shows up there as well. So, after publishing the article, I took a look at the page through Chrome’s Web Inspector. I was both surprised and excited by what was hiding behind the seemingly empty space: code for a +1 button!

The Firefox version of Chrome’s Omnibox

As a user of Firefox beta, sometimes you get the chance to try out some of their experiments and user studies through Test Pilot. Last week it prompted me to test a different user interface that looked very familiar. While the experiment only lasted for two days, you can install an experimental extension, AwesomeBar HD, to keep using it indefinitely.

AwesomeBar HD spins-off from the Home Dash project to focus experiments on a combined location and search bar with a Mozilla twist. This means placing you, as a user, first and respecting your privacy, so unlike other browsers, the combined input will not send every letter you type to a remote server.

You probably guessed by now: it’s the Firefox version of Chrome’s Omnibox, as both the functionality and the innuendo at the “privacy issues” in Chrome show. Naturally there are some differences: in Firefox you don’t really have individual search engines, instead there are categories like general search, videos, music, news, etc. each with it’s selection of (always three, for some reason) specialized search engines. After clicking in this combined field, all the categories are displayed on the right and you can click them to activate one or choose another engine from the drop-down list. Like in Chrome, typing a couple of letters from the category name and pressing ‘Tab’ will autocomplete and activate the search.

Geoff Ryman - Aer

Chung Mae e o simplă țărancă dintr‑un sat pierdut undeva în munții Asiei Centrale, în țara fictivă Karzistan. Muncește cot la cot cu ceilalți săteni la cultivarea orezului, gătește pentru soțul ei, Joe, fratele și tatăl acestuia, deretică prin casă și pentru a mai completa veniturile modeste ale familiei joacă rolul de specialistă în modă pentru sat, aducând modele noi din oraș și croind rochii pentru tinerele satului, deși ea însăși nu știe să citească revistele la care face referire. Nici pe departe un personaj tipic pentru un roman SF. Probabil cel mai marcant eveniment din viața ei fusese plecarea fiului la oraș pentru a intra în armată. Asta până la sosirea Aer‑ului.

Aer‑ul nu e un concept prea îndepărtat de experiența omului modern; de altfel romanul se plasează în viitorul apropiat, în anul 2020, la a 60‑a aniversare a Madonnei. Pe scurt următoarea generație de Internet, care nu mai are nevoie de computere sau telefoane inteligente – sau de „televizoare” ca în roman – pentru a interacționa cu oamenii; Aer‑ul se conectează direct cu creierul uman și crează acolo o interfață, care se vrea completă și definitivă. În teorie e modalitatea perfectă de a aduce beneficiile societății informaționale în toate colțurile Pământului, chiar și celor analfabeți, ca Mae; un Internet complet democratic, în care toți au aceleași drepturi, pot face și afla virtual orice. O singularitate tehnologică aducând iluminarea și transformând instantaneu fiecare om și societate. Numai că...