31 March 2013

Roger Zelazny - Nine Princes in Amber

in Bucharest, Romania

Roger Zelazny Noua Printi din AmberÎn clinica privată Greenwood, un rănit se trezește din convalescență amintindu‑și… mai nimic în afara accidentului de mașină care l‑a adus pe patul de spital. Descoperind repede că e aproape vindecat și că sora are ordine de a‑l ține pe loc, trece rapid la acțiune și evadează, nu înainte de a scoate de la directorul clinicii câteva informații prețioase – numele său, Carl Corey, și pe cel al surorii sale care l‑a internat, Evelyn Flaumel. Odată ce se prezintă la adresa acesteia devine din ce în ce mai clar că în spatele amneziei lui se ascunde o intrigă complicată în care sora e doar un pion fără prea mare importanță. În timp ce o joacă pe degete cu afirmații ambigue, încercând să evalueze situația, Corwin descoperă un pachet special de cărți de tarot în care atuurile îi reprezintă pe el și frații lui și care începe să declanșeze amintiri de mult îngropate. După ce fratele lui Random îi cere ajutorul și se refugiază în casa Florei, cei doi frați încep împreună o călătorie lungă și complicată spre regatul lor, misteriosul Amber ascuns între Umbre, unde Corwin speră să‑și regăsească memoria și rolul său în povestea pe care deocamdată doar o bănuiește.

Amber was the greatest city which had ever existed or ever would exist. Amber had always been and always would be, and every other city, everywhere every other city that existed was but a reflection of a shadow of some phase of Amber.

Nouă prinți din Amber e primul dintr‑o serie mai lungă de romane fantasy plasate într‑un univers mai special. În centru: regatul Amber spre care duc toate drumurile ca spre o Romă eternă, iar restul lumilor, inclusiv Pământul, sunt doar Umbre ale acestei realități fundamentale, mai asemănătoare sau mai diferite de modelul originar. La prima vedere l‑ai putea considera o versiune a ideii universurilor multiple din fizica contemporană, dar ideea este mult mai veche, derivată din conceptul hindus maya ale realității ca iluzie a simțurilor – și Zelazny era destul de familiarizat cu hinduismul de vreme ce l‑a folosit ca fundal pentru un alt roman al său – și amintind puternic de conceptele de Centru, de Sacru și Profan descrise de Mircea Eliade. Singura realitate este Amber, regatul prim pentru al cărui tron se luptă cei nouă prinți din titlu – sau cel puțin cei care mai sunt în viață. De vreme ce doar cei de sânge regal de Amber cunosc secretele lumii și magia atuurilor de tarot, au forță supraomenească și pot călători liber în lumile-Umbre, se pot găsi ușor similitudini cu zeii Olimpului grecesc – de exemplu orașul Amber are o replică fidelă subacvatică în Rebma, așa cum Olimpul lui Zeus este oglindit de curtea lui Poseidon. Ba mai mult, dispariția lui Oberon, adevăratul rege și tatăl prinților, care a declanșat lupta crâncenă pentru succesiune, reface un alt scenariu mitic, deus otiosus, care se repetă în multe mituri indo‑europene.

28 March 2013

Jesse Head: “iOS App Switcher Concept: Multitasking Redesign”

Yes, this is another multitasking/app switcher concept video. Why’d I make it? Well one: because they’re fun to do; and two: because every second day you’ll hear someone whine about the lack of ‘actual multitasking’ in iOS, yet most app switching concepts don’t actually attempt to address this complaint. So, taking cues from my imagination and inspiration from current concepts, I began to create and iterate upon a design that is vastly different from the app switching you use every day on your iOS device. Essentially, this post is my attempt to verbalise this design process.

Jesse Head

Simply awesome!

App Switcher Concept: Multitasking Redesign for iOS from Jesse Head.

26 March 2013

Cult of Android: “What Google Glass and the Android Smartwatch Are Really All About”

What Google Glass and the Android smartwatch represent is the first major implementation of wearable computing for everybody.

So like it or not, wearable computing is coming. Ultimately, resistance is futile. You WILL be augmented. Mike Elgan

Mentioning The Borg, that’s certainly reassuring

25 March 2013

Wired UK: “Five Google products that should fear Larry Page’s axe”

But the company retains an almost comically broad set of initiatives, ranging from self-driving cars to high-tech glasses to (multiple) social networks to mobile handsets and (multiple) operating systems -- and everything in between. If Google sees a beloved, impactful, but less-than-blockbuster product like Reader as something to prune then there's plenty more brush to clear. […]

Blogger: When it was created by Evan Williams in 1999, seven years before Williams co-founded Twitter, Blogger was bar none the easiest way to create and maintain a blog. But the world has moved on. Rival network Tumblr has social features that vastly outmatch Blogger's, while WordPress is much easier to customise and has a robust development and design community supporting it. As with Google Groups, the only reason Google may want to keep Blogger around is to preserve the old content and avoid a PR backlash. But Google could easily put a freeze on new blogs and posts. Ryan Tate

The main blog hasn’t been updated in three months, same for the account – last tweet two months ago; Blogger in Draft has been retired about a year ago, the developer group has been mostly ignored by the support engineers and a general lack of feedback and support on the usual channels; a very poor mobile presence with a barely usable app; no meaningful features for as long as I can remember – aside from the increasing integration with Google+; long-standing bugs with threaded comments that have yet to be solved; a recent flood of spam comments. Need I continue? All the signs of neglect are there and I wouldn’t be surprised if we see going the way of in a year or two. The public backlash should be even fiercer than with Reader, but at this point I think is well past caring about what the public thinks.

AllThingsD: “Another Reason Google Reader Died: Increased Concern About Privacy and Compliance”

But the shutdown wasn’t just a matter of company culture and bigger priorities, sources said. Google is also trying to better orient itself so that it stops getting into trouble with repeated missteps around compliance issues, particularly privacy.

That means every team needs to have people dedicated to dealing with these compliance and privacy issues — lawyers, policy experts, etc. Google didn’t even have a product manager or full-time engineer responsible for Reader when it was killed, so the company didn’t want to add in the additional infrastructure and staff, the sources said. Liz Gannes

This must be the lamest excuse for shutting down a product I’ve heard in a while! If was so deeply integrated into Google Apps, why not just use the policy experts for Google Apps to oversee Reader as well? Also why would every team need dedicated experts after unified the privacy policies of most services last year? Sorry, but I don’t buy this for one second!

24 March 2013

Aliette de Bodard - Immersion

in Bucharest, Romania

Clarkesworld Magazine, Issue 69 - Immersion by Aliette de BodardÎn completarea ciclului Xuya, acțiunea din Immersion are loc pe o altă stație spațială, Longevity, cândva după ce și‑au obținut independența în urma evenimentelor prezentate în Scattered Along the River of Heaven. Tema continuă într‑o manieră similară, vorbind de colonialism și diversele forme pe care le ia. Chiar și după ce comunitățile au devenit formal independente de foștii stăpâni, aceștia păstrează în continuare o influență considerabilă prin relațiile economice, prin veniturile aduse de turiști și prin importurile de tehnologie. Una în special se află în centrul problemei, immerser‑ul de la care provine titlul povestirii. Funcția lui este extrem de practică: o tehnologie de realitate virtuală care funcționează în dublu-sens. Celui care‑l poartă îi furnizează un continuu flux de informații despre mediul în care se află, învățându‑l limba interlocutorilor săi, gesturile și inflexiunile potrivite pentru a comunica optim cu străini. Poate sună cunoscut pentru cei care sunt la curent cu știrile din tehnologie: ceva similar încearcă să construiască cu proiectul Glass. Pentru cei din jur immerser‑ul proiectează o imagine ușor modificată a purtătorului pentru a se conforma la standardele lor de estetică, un fel de mască holografică temporară care maschează trăsăturile asiatice prea pronunțate pentru o față mai caucaziană, de exemplu.

Efectele lui asupra societății se conturează prin atitudinea personajelor față de immerser: Quy este obligată să‑l folosească zilnic pentru că interacționează des cu turiști galactici ca chelneriță în restaurantul cu specific vietnamez al unchiului său, dar o face cu un amestec de teamă și dispreț și‑l evită pe cât posibil în timpul liber. Sora ei mai mică, Tam, încearcă să dezmembreze un aparat și să‑i descopere modul de funcționare pentru a putea construi propriile immerser‑e, fără elementele integrate de cultură galactică. În cealaltă extremă, în încercarea de a se adapta la lumea soțului ei, Agnes a devenit complet dependentă de realitatea deformată provenită din immerser, nu‑l mai dă niciodată jos și nici măcar nu‑și mai amintește numele ei Rong. Și astfel ajungem la o temă diferită, cea despre identitate și cât de mult este ea influențată de impulsurile din exterior, indiferent dacă le alegem noi sau sunt filtrate de cei din jur sau chiar de tehnologie, atunci când ea este controlată de anumite interese, fie ele ale unei țări sau ale unei corporații. O problemă la fel de relevantă în secolele trecute din care se inspiră autoarea, ca și acum, deși metodele de control s‑au schimbat radical.

disponibilă online în original. Dacă vă interesează detalii despre denumirile de origine vietnameză, citiți și notele autoarei despre povestire.

Peter Watts - The Island

in Bucharest, Romania

Peter Watts - The IslandÎntr‑un viitor atât de îndepărtat că până și moartea Soarelui e mai apropiată de timpurile noastre decât de evenimentele din poveste, nava Eriophora călătorește fără oprire de la stea la stea la viteze apropiate de cea a luminii. Misiunea ei: să deschidă noi și noi porți interstelare pentru ca umanitatea să poată sări cu ușurință peste spațiile imense dintre ele. În apropierea piticii roșii DHF428, o membră a echipajului, Sunday Ahzmundin, e trezită din stază pentru o situație neobișnuită: steaua pare să semnalizeze către navă într‑un mod greu de reconciliat cu activitatea naturală. Și pentru a se ocupa de educația unui fiu pe care nici nu știa că‑l are.

Insula ar trebui să fie o poveste despre un prim contact – între om și ceva conștient, dar atât de diferit încât e greu de crezut că se poate ajunge vreodată la un limbaj comun – oarecum în genul lui Solaris. Dar pe lângă asta autorul strecoară abil multe alte detalii despre lumea din spatele poveștii: conflictul surd dintre echipaj și inteligența artificială a navei, poreclită în derâdere Maimuțoiul, aluzia la o confruntare mult mai sângeroasă în trecut, cauzat de misiunea inflexibilă a mașinii. Totuși mai presus de conflict cele două tabere au nevoie una de cealaltă pentru a continua către eternitate. Totul la bordul unei nave imense ce poartă încă cicatricile acelor lupte vechi, amintind cumva de lighthugger‑ele lui Alastair Reynolds, înconjurată de numeroase mașinării von Neumann ocupate cu construirea noii porți, spus pe un ton dur și amar, încărcat de deziluziile trecutului, care nu iartă nici pe unii nici pe ceilalți.

All I have are moments: two or three hundred years, to ration across the lifespan of a universe. I could bear witness to any point in time, or any hundred-thousand if I slice my life thinly enough — but I will never see everything. I will never see even a fraction. My life will end. I have to choose.

21 March 2013

GigaOm: “Sorry Google; you can Keep it to yourself”

It might actually be good, or even better than Evernote. But I still won’t use Keep. You know why? Google Reader.

I spent about seven years of my online life on that service. I sent feedback, used it to annotate information and they killed it like a butcher slaughters a chicken. No conversation — dead. The service that drives more traffic than Google+ was sacrificed because it didn’t meet some vague corporate goals; users — many of them life long — be damned. Om Malik

The backlash against for killing one too many products continues. And it could be just the beginning. It’s not like it hasn’t happened before – heck, there is even a virtual graveyard full of former promising services – but with every service cancelled Google’s reputation gets worse. At some point Google even had an online note-taking app, Notebook, which was discontinued about a year ago. Now apparently they changed their mind and want to get back into the game they left last year. Talk about focus

18 March 2013

The Wall Street Journal: “Facebook Working on Incorporating the Hashtag”

Facebook is testing whether to follow Twitter's lead and allow users to click on a hashtag to pull up all posts about similar topics or events so it can quickly index conversations around trending topics and build those conversations up, giving users more reason to stay logged in and see more ads. Instagram, which Facebook acquired last year, already uses hashtags, allowing users to sort photos by the symbol. Shira Ovide

The convergence of and continues…

17 March 2013

Isaac Asimov - Roboții de pe Aurora

in Bucharest, Romania

Isaac Asimov - The Robots of DawnDupă succesul răsunător al investigației de pe Solaria, detectivul Elijah Baley a revenit pe Pământ cu un vis nou, acela ca pământenii să poată reporni cândva în cucerirea stelelor. Dar până atunci ei trebuie să obțină permisiunea Spațienilor și să‑și învingă propria fobie de spații deschise întreținută de viața perfect controlată din interiorul Orașelor. Într‑una din excursiile de acomodare în exterior, Baley e chemat de urgență la Cartierul General și expediat rapid într‑o nouă misiune în spațiu, de data asta pe Aurora, prima și cea mai importantă dintre lumile colonizate de oameni. Cazul e mai complicat și plin de implicații politice: un robot cu aspect uman, Jander, a fost dezafectat și singurul care știe cum să facă așa ceva este chiar creatorul său, doctorul în robotică Han Fastolfe. Care, evident, susține că e nevinovat, fără să poată oferi vreo dovadă palpabilă. Deși în sine nu implică vreo pedeapsă serioasă, incidentul oferă adversarilor lui Fastolfe muniție în disputele politice de pe Aurora, cu repercusiuni serioase asupra Pământului și a planurilor de expansiune ale oamenilor în galaxie.

Roboții de pe Aurora este al treilea roman din ciclul lui Elijah Baley – un fel de Sherlock Holmes agorafobic și cu un tic verbal neobișnuit (Pe Iehova, cine mai zice Pe Iehova! în zilele noastre?!) însoțit de un partener robot, Daneel Olivaw – făcând legătura între ciclul Roboților și cel al Fundației. Este un roman destul de tipic pentru Asimov, cu stilul său arid exacerbat aici de interminabile discuții între personaje și pe subiecte de multe ori ezoterice – cum ar fi dacă dezafectarea unui robot poate fi numită crimă sau ce alt termen s‑ar potrivi mai bine. Nici componenta detectivistă nu e la înălțime, detectivul rezolvând în final cazul mai mult atrăgându‑l pe vinovat într‑o capcană cu fragmente disparate de informații și bănuieli decât prin deducții geniale.

16 March 2013

Official Google Blog: “A second spring of cleaning”

CalDAV API will become available for whitelisted developers, and will be shut down for other developers on September 16, 2013. Most developers’ use cases are handled well by Google Calendar API, which we recommend using instead. If you’re a developer and the Calendar API won’t work for you, please fill out this form to tell us about your use case and request access to whitelisted-only CalDAV API. Urs Hölzle

So just three months ago stopped supporting Google Sync in favor of CalDAV in order to build a seamless sync experience using open protocols, and now it’s restricting the very same open protocol? Make up your mind already, Google, are you being ‘open’ because it’s the right thing to do or ‘open’ when you feel like undermining the competition? Oh, well, as if we don’t know the answer to that one already…

The Dropbox Blog: “Welcome Mailbox”

Dropbox doesn’t replace your folders or your hard drive: it makes them better. The same is true with Mailbox. It doesn’t replace your email: it makes it better. Whether it’s your Dropbox or your Mailbox, we want to find ways to simplify your life.

We’re all looking forward to making Mailbox even better and getting it into as many people’s hands as possible. There’s so much to do and we’re excited to get started! Drew and Arash

How many times did Dropbox get hacked in the past? Three, maybe four times? That’s not the kind of excitement I want around my mailbox!

Update: Hate to say I told you so, but:

Mailbox.app up to version 1.6.2 (current version at date, Sept. 25 2013) executes any Javascript which is present in the body of HTML emails.

This is bad for security and privacy, because it allows advanced spam techniques, tracking of user actions, hijacking the user by just opening an email, and potentially much worse things, especially for jailbroken devices. The app also loads external images without offering an option to disable this behavior.

Michele Spagnuolo

The saddest news of the year: Google Reader is no more

So the moment is finally coming: Google is shutting down Reader in July. It’s not like we didn’t expect this from the lack of attention over the last couple of years and from several disclosures from former developers, but that doesn’t make it any easier. Reader is one of my most used Google services, along with search and YouTube; compared by the time spent Gmail is pretty far behind, and Calendar even further. I’ll freely admit I use it less frequently lately, as I am discovering more stuff on Twitter and on other interest-based news reading apps like Wavii and Prismatic; but somehow I always come back to Reader, either on the desktop or in the awesome iOS app Newsify.

It’s not that hard to understand why: Reader and the RSS protocols behind it offered the right mix of efficiency, control and flexibility in a minimalistic interface. Efficiency because you could skim hundreds of headlines in a matter of minutes; control because you could choose what articles to read, when and where; flexibility because Reader could accommodate anything from high-volume feeds like TechMeme to obscure blogs, comments and notifications in a single place. And if you want more reasons, you can find hundreds in this thread started by a Googler. All this makes it challenging at best to find a good replacement. Social networks, be it , or Google+, are accessible pretty much anywhere, but the feeds are flooded with random updates and setting up a sensible system for tracking specific sources would be time-consuming. Specialized news apps are usually confined to a mobile OS or specific browsers limiting their reach. They’re too interested in boasting their shiny new interfaces to care about the actual content that should be front and center. Also you would be relinquishing much of the control over what you see: in most cases – and depending on how good the algorithms are – less frequent updates from specialized blogs will be lost in a sea of posts from big publishers and slowly, but surely, lose their audience.

10 March 2013

Roger Zelazny - Domn al Luminii

in Bucharest, Romania

Roger Zelazny - Lord of LightÎntr‑o mănăstire izolată a Zeiței Nopții, Ratri, Buddha este readus la viață de Yama, Zeul Morții, pentru a conduce o nouă ofensivă împotriva Panteonului de zei care conduc lumea cu o mână de fier. La început pierdut în reveria Nirvanei, Buddha își reface încetul cu încetul legătura cu lumea materială, în timp ce zeii, anticipând amenințarea la puterea lor, îl trimit pe Mara, Domnul Iluziei, să distrugă micul grup de dizidenți înainte de a se putea reorganiza.

A fi zeu este una dintre cele mai vechi profesiuni din lume. Se potrivește de minune, așadar, ca noi, Cei Căzuți, să ne aflăm adăpostul sub pulpana altei venerabile tradiții.

Dacă introducerea pare un fragment de mitologie indiană, v‑ați înșela și nu prea; dacă sună ca un roman fantasy, este asta și mult mai mult de atât. Pentru că aparențele sunt înșelătoare și sub imaginea de suprafață se ascund straturi la fel de numeroase ca numele pe care le adoptă zeii. Cine este de fapt Iluminatul Buddha? Marele Suflet Mahasamatman? Maitreya, Domnul Luminii? Tathagatha, Cel Realizat? Puternicul Kalkin Legătorul, care la începuturile timpului a supus alături de zeița Durga demonii rakasha și i‑a întemnițat pe vecie în Puțul Iadului pentru ca oamenii să poată popula netulburați pământul? Prințul Siddhartha, care a păcălit Maeștrii Karmei din Capitala Răsăritului pentru a obține un trup tânăr? Sau pur-și-simplu Sam care a coborât de pe o navă cu atât de mult timp în urmă laolaltă cu Cei Dintâi, care acum se erijează în zei și își spun, în conformitate cu rolurile și Atributele Lor: Brahma, Kali, Shiva, Agni, Vishnu, Krishna, Ganesha, Kubera, Varuna, Nirrti… Căci în spatele numelor și legendelor stă de fapt acest secret: acesta nu este Pământul, vechiul Urath, ci o nouă lume pe care au ajuns oamenii și au îmblânzit‑o. Iar mai târziu Cei Dintâi, folosindu‑se de puterile mentale numite Aspecte și Atribute și de armele concepute de talentatul Yama, au decis să păstreze puterea și cunoștințele vechi doar pentru ei, au ridicat Orașul Celest în nordul îndepărtat și au început să conducă lumea de acolo. Și singurul rămas să se împotrivească a fost Sam.

06 March 2013

TechCrunch: “Facebook’s News Feed, A Skittish Gift Horse”

Facebook also sidesteps its news feed sorting algorithm, unofficially known as EdgeRank, to inject certain pieces of content. For example, ads. Whether they’re posts by Pages we Like that could have appeared but probably wouldn’t make the cut, or non-social ads that are completely artificial, Facebook makes money by sticking them high in the news feed. The volume of advertising in the feed has increased dramatically this year, which Bilton says means free posts will disappear from people’s feeds as sponsored ads float to the top. Josh Constine

Unfortunately I started noticing this more and more in the iPhone app: whereas some weeks ago there would be one ‘sponsored post’ on the second position in the newsfeed, recently you can get one ‘sponsored post’, ‘suggested app’ or ‘page you might like’-update every 4-5 regular updates. I started hiding and marking them as spam, though I doubt it makes a difference. There was I time when I preferred the mobile newsfeed for it’s cleanness; now desktop is actually a better experience, because I can run AdBlock in the browser and ads are separated from the newsfeed anyway. And the upcoming redesign of the newsfeed will just probably make the problem worse. 

03 March 2013

Alastair Reynolds - Sleepover

in Bucharest, Romania

Alastair Reynolds SleepoverÎnghețat în 2058 la vârsta de 60 de ani în speranța unui viitor luminos în care toate problemele medicale, poate chiar moartea, vor putea fi îndepărtate cu ușurință, Marcus Gaunt este reanimat în aprilie 2217 într‑o sală austeră sub privirile prea puțin prietenoase a doi străini. Fără menajamente este introdus într‑o lume complet diferită de așteptările lui dinainte de somnul criogenic: tehnologia, departe de a avansa rapid, pare să fi regresat, majoritatea populației de 2 miliarde de pământeni se află în permanentă hibernare și doar un mic grup de îngrijitori mai e activ, asigurând întreținerea uriașelor platforme maritime în care sunt păstrate corpurile înghețate. Mâna de lucru e rară, așa că trebuie să pună umărul laolaltă cu ceilalți, înlocuind cât mai repede o victimă a unui accident recent.

În stilul caracteristic, Reynolds ia o idee consacrată a SF‑ului – și pe care a utilizat‑o și el din plin în romanele sale – și o tratează dintr‑o perspectivă diferită, într‑o notă mai puțin optimistă. Din păcate de data asta realizarea nu e pe măsura ideii și pentru o povestire relativ scurtă a reușit să mă irite în mai multe privințe. Într‑o primă fază explicația despre cum umanitatea a ajuns în acest stadiu se lasă mult prea mult așteptată: ca oricine în situația lui, Gaunt se străduiește cu orice ocazie să aducă discuția în direcția asta, să smulgă niște răspunsuri concrete de la cei care l‑au reanimat – mai ales că e acuzat constant că ar fi, cel puțin indirect, vinovat de situația actuală. Însă de fiecare dată aceștia schimbă subiectul sau intervine vreo urgență care întrerupe conversația. Ceea ce e oarecum de înțeles dacă s‑ar întâmpla de două‑trei ori, dar revelația se amână de vreo zece ori, până la jumătatea nuvelei, inclusiv cu scuza că Gaunt nu e pregătit să afle adevărul! Deja asta depășește limitele acceptabile pentru suspans și a devenit de‑a dreptul enervant. Iar când în fine apare, explicația în sine este dezamăgitoare: universul perceput de oameni e un fel de simulare rulată pe substratul „real” în care inteligențe artificiale botezate artilecți se înfruntă pentru control – cam ca în ciclul Hyperion. Probabil altora le trezește interes, dar eu nu mai simt nici o conexiune cu povestea și cu personajele când lumea este explicată ca o simulare. Din momentul în care autorul pune personajele într‑o situație asupra căreia nu au nici un fel de control sau influență îmi pierd și eu interesul pentru acțiunile lor; tot ce e important se petrece de fapt undeva în fundal, pe un tărâm abstract la care oamenii nu au acces. Într‑un fel se leagă de temele preferate ale lui Reynolds – supraviețuirea și sensul vieții în fața unui Univers ostil și de necuprins; pe de altă parte însă nu are același impact ca romanele dezvoltate pe larg.

02 March 2013

Creative Good: “The Google Glass feature no one is talking about”

Remember when people were kind of creeped out by that car Google drove around to take pictures of your house? Most people got over it, because they got a nice StreetView feature in Google Maps as a result.

Google Glass is like one camera car for each of the thousands, possibly millions, of people who will wear the device – every single day, everywhere they go – on sidewalks, into restaurants, up elevators, around your office, into your home. From now on, starting today, anywhere you go within range of a Google Glass device, everything you do could be recorded and uploaded to Google’s cloud, and stored there for the rest of your life. You won’t know if you’re being recorded or not; and even if you do, you’ll have no way to stop it.

And that, my friends, is the experience that Google Glass creates. That is the experience we should be thinking about. The most important Google Glass experience is not the user experience – it’s the experience of everyone else. The experience of being a citizen, in public, is about to change. Mark Hurst

Suddenly, permanently wearing face masks in public doesn’t seem such a weird idea anymore…