De când am terminat trilogia Zorii Nopții, marcat de dezamăgirea cauzată de o poveste mediocră într‑un cadru plin de potențial, am simțit nevoia să mă întorc la un science-fiction ceva mai clasic. Și ce altă alegere mai bună pentru asta decât universul Revelation Space al lui Alastair Reynolds! Pe lângă cele cinci romane de bază, autorul a scris o serie de povestiri care completează povestea principală, explorând o perioadă chiar mai îndelungată decât romanele.
Povestirile sunt în ordine relativ cronologică, colecția debutând cu Great Wall of Mars, care redă un fragment mic, dar crucial de la originea facțiunii Conjoiner, probabil momentul în care au fost cel mai aproape de a fi eliminați. Suntem în secolul 23, în sistemul solar, înainte ca omenirea să înceapă colonizarea rapidă a sistemelor vecine. După o serie de conflagrații violente între Conjoineri și Coaliția pentru Puritate Neurală, Conjoinerii au fost obligați să se retragă într‑o regiune restrânsă pe Marte, delimitată de Marele Zid, un gigant proiect de teraformare, acum inert din cauza daunelor din timpul luptelor. Coaliția trimite o misiune diplomatică în baza Conjoineri‑lor, deși în spatele ei se află planuri de a‑i elimina definitiv. Avem ocazia să întâlnim pentru prima oară persoane importante din tabăra Conjoiner, de la liderul lor Galiana, la Felka și Nevil Clavain, care joacă un rol crucial mai târziu în două romane Revelation Space. Situația ecosistemului de pe Marte mi s‑a părut interesantă, pe de o parte eforturile abandonate de teraformare reflectă tendința generală a lui Alastair Reynolds către o narațiune mai realistă și mai întunecată, de a arăta cât de dificile sunt anumite proiecte; pe de alta mi‑am dat seama cât de mult seamănă cu un viitor roman al său, On the Steel Breeze, unde întreaga planetă e acaparată de mașini cu diverse grade de inteligență.
“It’s not genocide when they’re just a faction, not an ethnically distinct race”, Warren said, before Voi was within earshot.
“What is it, then?”
“I don’t know. Prudence?”
În Glacial, cuibul primar de Conjoineri, care la sfârșitul povestirii precedente evadase din sistemul solar la bordul primului lighthugger, face un popas pe planeta înghețată Diadem. Aici se găsește o colonie umană eșuată, din care reușesc să recupereze un singur supraviețuitor. Povestirea îmbină un mister polițist (cauza morții coloniștilor) cu unul biologic, dezvăluind că toate organismele sunt probabil conectate într‑o conștiință la scară planetară, deși imposibil de înceată pentru scara umană, similar cu povestirea The Island a lui Peter Watts.
A Spy in Europa ne readuce în sistemul solar, unde un spion din Gilgamesh Isis (sistemul politic care guverna cei doi sateliți galileeni exteriori al lui Jupiter) se infiltrează în Demarchia de pe Europa, în căutarea unui mod de a sabota orașele lor plutitoare. În paranteză fie spus, n‑am auzit ca Gilgamesh Isis să fie menționat altundeva, în timp ce Demarchia colonizează Yellowstone, deci pare destul de clar cine a ieșit învingător din acest război rece futurist – totuși unele indicii din altă povestire sugerează că la un moment dat sabotajul a reușit. Planurile lui Vargovic nu decurg prea bine, obligându‑l să se refugieze într‑un rift subacvatic unde trăiește o populație de sclavi sub‑umani creați de Demarchiști prin manipulare genetică pentru munca în adâncuri, Denizens. Accentul se schimbă destul de brusc spre horror la final, ceea ce personal nu m‑a satisfăcut.
Alternând protagoniștii, Weather relatează o încăierare în adâncul spațiului între două nave Ultra. Petronel, deși dezavantajată de condițiile luptei, reușește să incapaciteze Cockatrice, iar echipajul, căutând printre rămășițe după orice poate fi recuperat, descoperă un pasager complet neașteptat: o adolescentă Conjoiner, dusă la limita nebuniei de trauma separării de semenii ei și de tratamentul brutal al căpitanului Ultra. Navigatorul Inigo de pe Petronel se atașează de fată, și nu fără folos: în adâncul spațiului pândește o a treia navă, iar motoarele Petronel par dezechilibrate de luptă, împiedicându‑i să fugă din fața amenințării. Deși lipsită de legături clare cu restul universului în afară de mențiunea în treacăt a unor nume de Conjoineri bine-cunoscuți, ne prezintă un rar fragment despre modul misterios de funcționare a propulsiei Conjoiner – și o rară poveste de afecțiune (nu lipsită de o notă amară) într‑un univers rece și dur.
I told you: it’s nothing you could understand. We have our own names now, terms of address that can only be communicated in the Transenlightenment. My name is a flow of experiential symbols, a string of interiorised qualia, an expression of a particular dynamic state that has only ever happened under a conjunction of rare physical conditions in the atmosphere of a particular kind of gas giant planet. I chose it myself. It’s considered very beautiful and a little melancholy, like a haiku in five dimensions.
Într‑un alt fragment cu personaje distincte care nu reapar în romane, Dilation Sleep se desfășoară pe o navă care transportă bogați, refugiați din sistemul Yellowstone în urma izbucnirii Plăgii. Uri Andrei Sagdev, un membru al echipajului însărcinat cu supravegherea zborului are impresia că e urmărit de o umbră undeva la limita percepției. Am intuit destul de repede ce se ascunde în spatele acestei umbre, dar cu toate acestea povestirea a fost incitantă și bine scrisă.
Grafenwalder’s Bestiary are mai multe legături cu restul universului. În Centura de Rugină devastată de Plagă, Grafenwalder își continuă neabătut pasiunea de a colecta specimene rare de faună din diversele colonii umane. Rivalitatea față de Ursula Goodglass începe atunci când fiecare expune câte o hamadryadă de pe Sky’s Edge, deși a Ursulei era deja decedată la livrare, lucru de care Grafenwalder se asigurase printr‑o mită consistentă. Însă specimenul pe care‑l vânează obsesiv de ani buni pe căi clandestine este un Denizen de pe Europa, în ciuda refuzului oficial de a recunoaște că specia a existat vreodată. Tot cu accente horror, această povestire e mai rafinată, cu un final șocant și greu de anticipat, și o conexiune suplimentară cu altă lucrare mai cunoscută, Câinii de Diamant.
Nightingale e legată tot de Sky’s Edge, ducându‑ne pe planeta sfâșiată de războaie după semnarea unui armistițiu. Un grup de foști soldați de ambele părți se organizează pentru aducerea în fața justiției a unui notoriu criminal de război care a dispărut fără urmă. Tomas Martinez descoperă indicii că Colonelul Jax s‑a refugiat pe Nightingale, o navă‑infirmerie care a fost abandonată după ce a fost deteriorată în timpul ultimelor faze ale războiului. Povestea adoptă rapid alte tente horror, în timp ce echipa pătrunde adânc în coridoarele navei păzită de o inteligență artificială inactivă. Sau cel puțin așa sperau ei… Destul de bine realizată, în special la final, dar puțin relevantă în imaginea de ansamblu.
Colecția se încheie însă cu o povestire la extrema opusă, foarte relevantă pentru cronologia Revelation Space. Dacă nu sunteți fani ai spoilerelor, vă recomand să o citiți la final, după toate celelalte romane și povestiri, pentru că dezvăluie starea finală a Galaxiei, la multe milenii în viitor după epilogul din Absolution Gap. Eu unul am citit‑o înaintea unor romane, și aflasem destule de pe Wikipedia, imediat după ce am terminat primul roman, dar nu m‑a deranjat foarte mult pentru că acțiunea și detaliile din fiecare sunt interesante chiar și așa. Galactic North începe similar cu Weather, cu un atac pirateresc între două nave Ultra, una din ele transportând coloniști în somn criogenic către Yellowstone. După ce coloniștii de pe Hirondelle sunt răpiți, căpitanul Irravel se lansează într‑o misiune implacabilă de a‑i recupera, pe care dilatarea relativistă a timpului o prelungește în viitor mult după celelalte civilizații familiare nouă au dispărut din cărțile de istorie.
S‑ar putea spune că e povestirea clasică Alastair Reynolds, un produs tipic autorului, pentru că reunește numeroase scene și idei din ciclul Revelation Space și din restul operei lui: Irravel a fost tratată cu o modificare de personalitate pentru a fi loială transportului de coloniști; căpitanul pirat este un hiper‑porc, ca un personaj principal din Redemption Ark; în călătoria lor în viitor vizitează o planetă a Pattern Jugglers și extratereștrii Nest Builders. Însăși cursa disperată la limita vitezei luminii e o temă centrală la Reynolds, cu exemple în Redemption Ark, Pushing Ice și House of Suns. Deși nici pe departe la fel de complexe ca romanele, citind această colecție mi‑a adus aminte cât de nuanțate și bogate în idei sunt cărțile.
Post a Comment